Pelerinaj: Mănăstirea „Sfântul Mare Prooroc Ilie” din Nicoreni

0
1018

Ce poate fi mai vindecător pentru suflet, decât contemplarea naturii în acord cu rugăciunile îndreptate spre divinitate… La mijloc de aprilie, când prierul își dezlănțuia spectacolul de flori, fără bilete și fără restricții, am ajuns pe plaiurile drochiene, la Mănăstirea Nicoreni.

         În spațiul informațional, recent au circulat câteva știri despre această mănăstire de călugări. Cea mai tristă s-a aflat acum șase luni când a trecut la cele veșnice Starețul, Arhimandritul Rafail Bodiu, întemeietorul așezării monahale. Chiar dacă nu mai este printre vii, la mormântul lui florile nu se usucă, oamenii vin și-i sărută crucea, manifestând în continuare sentimente de atașament și pietate. Iar la începutul lunii aprilie, s-a răspândit în toată țara vestea bună că la Mănăstirea din satul Nicoreni va fi construită cea mai înaltă clopotniţă din Republica Moldova!

Cu aceste informații, pe unde mai triste, pe unde mai pozitive, am intrat pe poarta sfântului lăcaș. Dar ce să vezi, toate impresiile închipuite până în acest punct s-au dus undeva în adâncul gândurilor, făcând loc senzațiilor noi.

Grădina Raiului

Printre teoriile ce plasează Grădina Edenului în cele mai frumoase locuri de pe planetă, în imaginația oamenilor, fiecare colțișor de natură îngrijit cu dragoste și stăruință, unde domină pacea și lumina, este ca o părticică din paradis.

Așa este și grădina mănăstirii din Nicoreni. Cu păsări exotice, păuni, fazani, cu turmă de vreo 60 de mioare, opt văcuțe mulgătoare și alte animale domestice. Chiar și o căprioară sălbatică și-a găsit loc de trai în grădina cu pomi fructiferi, unde păsările se întrec în ciripit, iar albinuțele în hărnicie. Mmm… ce miere gustoasă se produce aici, de cele peste 100 de familii de albine! Mănăstirea are tot ce este necesar, gospodărie și pământuri, pentru a se întreține de sine stătător.

În acest secol al vitezei, când copiii stau mai mult pe internet, la lecții online sau în jocuri, legătura cu natura se pierde încetișor. Astfel chiar și oițele care creșteau cândva în fiecare gospodărie din sat, ajung să pară niște animale exotice, deoarece le vedem tot mai rar. O călătorie de week-end la mănăstire, cu familia sau clasa de elevi, este bine-venită oricând. După Sfânta Liturghie, o discuție cu călugării sfătoși de aici devine o lecție de viață spirituală, de care să ne putem conduce în fiecare zi. Am remarcat cu mare drag deschiderea și bunătatea sufletească a fraților călugări de la Nicoreni.

Aici în grădina mănăstirii cuvintele monahului Rafail, socotit tămăduitor de boli, devin semințe de meditație. Iată câteva dintre îndemnurile sale:

 „Așa cum înflorește pomul primăvara și totul este alb, așa și Postul Mare înflorește sufletul omului către învierea Lui Hristos.

Fii mai copt ca orice roadă, mai roditor ca orice pom, mai dulce decât orice dulceață și la despărțirea sufletului de trup, nu te va împiedica nici o vamă.

Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut, că aceștia sunt crinii raiului ceresc.

Cel ce se judecă pe sine pe acest pământ, nu este judecat de Dumnezeu.

Viața este un dar dumnezeiesc. Suntem datori în fiecare zi, mai ales seara să ne întrebăm ce am săvârșit bine și ce rău. Bunătatea s-o uiți, dar de cele rele să te pocăiești cu lacrimi. Pentru aceasta cereți iertare de la Dumnezeu, iar bunătatea repet-o a doua zi!

Ca să nu-ți zboare gândul în timpul rugăciunii, nu cugeta nimic lumesc și nu-l judeca pe aproapele.

Cu buzele cântați-L pe Dumnezeu, cu cuvântul vorbiți adevărul, cu mâinile faceți ce e în măsura puterilor voastre și cu picioarele mergeți pe drumul luminii.

Trezește-ți sufletul și cugetul. Mai des privește la păsările cerului, la Crucea Însângerată, căci măreață și nemuritoare este numai slava Dumnezeului nostru”.

Atelier de prelucrare a lemnului

Miros de lemn proaspăt sculptat se simte imediat ce pășești pragul atelierului mănăstirii. Iconostase, icoane, mese sfinte, scaune destinate locului înalt, răstigniri, chivote de perete și alte mobiliere bisericești de calitate înaltă se meșteresc, în zilele de lucru, pentru lăcașurile de pe teritoriul Republicii Moldova, cât și pentru cele de peste hotare! 10 frați călugări lucrează cu îndemânare în fiecare zi după slujbă, în afară de duminici și sărbători. Un detaliu interesant este acvariul de pești care mai relaxează ochii meșterilor, în scurtele pauze de odihnă.

Magazinul bisericesc oferă vizitatorilor o gamă bogată de icoane confecționate în atelier, cărți și alte obiecte religioase, suvenire, miere și lumânări produse tot aici. Un magnet cu imaginea mănăstirii sau o icoană meșterită de frații călugări poate deveni cea mai frumoasă amintire din acest meleag creștin.

Istoria așezământului monahal  

Mănăstirea de călugări a fost fondată de către starețul arhimandritul Rafail Bodiu, în vara anului 1992, când primăria s. Nicoreni, r. Drochia, atribuia un lot de pământ din preajma localității pentru întemeierea unui așezământ monahal. Locul se afla în spațiul fostei tabere pentru copii, construită în 1975 și închisă în 1991. Acele edificii care au supraviețuit au fost renovate și sfințite în anul 1994. Clădirea în care era cantina a fost transformata în biserica de iarna cu hramul Maicii Domnului „Portărița”.

Părintele Rafail a studiat arhitectura ecleziastică din România, Rusia și Ucraina, astfel încât să construiască o mănăstire cu o arhitectură unică. Construcția bisericii de vară, cu hramul Sfântul Prooroc Ilie a fost începută în anul 1993. Timp de cinci ani a fost ridicat nivelul întâi. Mănăstirea Nicoreni este cu șase altare, fapt ce este o raritate în țara noastră.

Am aflat despre viața monahală de azi, din povestirile călugărul Chiril: Obștea mănăstirii este compusă din circa 40 de persoane, din ele 10 preoți diaconi, 20 de călugări și restul frați veniți din diferite raioane ale R. Moldova.

În fiecare zi, la ora 5:30 bate clopoțelul în chilii, peste jumătate de oră începe slujba și rugăciunea dimineții. Urmează acatistul, ceasurile și Liturghia. Apoi, fiecare se duce la ascultarea sa. La ora 17:00 începe slujba de seară. În post, masa se ia de două ori pe zi, la ora 12:00 și seara după slujbă. În celelalte zile din an, masa se ia de trei ori. Carne nu se mănâncă niciodată. Luni, miercuri și vineri sunt zile de post, numai marțea, joia, sâmbăta și duminica este dezlegare la brânză, lapte și ouă.

„Dimineața când deschizi ochii, dacă primul gând este la rugăciune, înseamnă că în tine lucrează harul Duhului Sfânt: „Doamne Isuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul. Cu rugăciunea aceasta trăim și lucrăm cu dânsa”, mărturisește monahul Chiril, originar din Ceadîr-Lunga. În biserica de iarnă sunt icoane pictate de vărul și de unchiul său din Glodeni – Pavel Curat.

Un eveniment important în istoria mănăstirii a avut loc la 21 noiembrie 2020. Din Mila Lui Dumnezeu, în ziua serbării Soborului Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil Rafail, Uriil, Selatiil, Gudiil și Varahiil, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, la Vohodul mic, ÎPS Mitropolit Vladimir, l-a instalat pe noul stareț al Sfintei Mănăstiri Nicoreni – Arhimandritul Vlasie (Ușurelu).

Oamenii vin la căldură și la lumină

„Creștinii vin la mănăstire să se roage împreună cu obștea mănăstirii și să dea Slavă bunului Dumnezeu. Vin cu gând de a primi o binecuvântare, iertare, pentru taina sfintei mărturisiri. În perioada postului, monahii învață creștinii să postească, să fie mai milostivi, mai iertători, așa cum ne învață Dumnezeu în rugăciunea Tatăl Nostru „…și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” Trăim în niște timpuri care nu sunt spre laudă, dar mulțumim lui Dumnezeu că ne trimite așa ispite, greutăți, lăsate pentru păcatele noastre. Cu toții cerem iertare. Ne rugăm, postim și facem fapte bune.

Oamenii vin la căldură și la lumină. Așa cum natura se trezește la viață primăvara de la lumină și de la căldură, așa și creștinii iau naștere de la învățătura bisericii, trăiesc duhovnicește pentru suflet și pentru trupul smerit. Dacă vom fi smeriți postitori, să știți că vom căpăta de la Dumnezeu milă și har. Dacă suntem cu Dumnezeu, nimeni nu este împotriva noastră. Ca să-l avem pe Dumnezeu ca tată și Biserica ca mamă, trebuie să fim acei creștini care să corespundă învățăturilor și alții să ne urmeze exemplul.

Dumnezeu să ne ajute, să ne întâlnim cu toții la Sfânta Înviere, cu cuvintele care ne-a lăsat Dumnezeu. Dacă Hristos a înviat, înseamnă că și noi înviem întru Hristos. Dumnezeu care s-a jertfit pentru noi, pentru toți creștinii să fie în mijlocul nostru!”

Stareț al Sfintei Mănăstiri Nicoreni, Arhimandritul Vlasie

Cea mai înaltă clopotniță din Moldova

La Mănăstirea din satul Nicoreni va fi construită cea mai înaltă clopotniţă din Republica Moldova, care va avea o înălțime de 49 m. Autor de proiect – Tatiana Brumă, arhitect – Corneliu Crețu.

Monahul Ierodiacon Afanasie, care este și purtător de cuvânt al Mănăstirii în relația cu mass-media, povestește că acesta a fost visul fostului stareţ Rafael care i-a pus temelia, iar acum Starețul Arhimandrit Vlasie, împreună cu toți creștinii vrea să ducă la bun sfârșit lucrarea. S-a adus pietrișul și au început lucrările, dar mai este nevoie de mulți bani pentru construcție.

„Dragi frați și surori întru Hristos, mănăstirea noastră are nevoie de ajutorul dumneavoastră ca dangătul clopotului să vestească chemarea Celui de Sus în inima fiecărui om.”

Pentru cei care vor să ajute la construcția clopotniței și restaurarea bisericii sunt puse la dispoziție următoarele rechizite bancare: Filiala Dochia 702 BC „Moldova Agroindbank” SA. MĂNĂSTIREA PROOROCULUI ILIE, c/f 534232, cont curent. Tel.: 0252 37 571; 076099289; 078195771.

MDL Iban MD19AG000000225110201759

USD Iban MD76AG000000022512939025

EUR Iban MD29AG000000022513754768

         „Din cele mai vechi timpuri, teritoriul actualei Republici Moldova îi atrăgea pe credincioşi, care considerau acest pământ drept unul sfânt.”

În Republica Moldova sunt peste 45 de mănăstiri și schituri amplasate în cele mai pitoreşti locuri, în păduri sau printre stânci, în preajma unor râuri sau în mijlocul unor sate şi oraşe. Fiecare locaş îşi are istoria sa – carte întotdeauna deschisă pentru a fi citită și, zi de zi, completată cu pagini noi. 

Autoare: Ludmila TALMAZAN

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.