Primii pași spre UNIRE: Cursurile învățătorești din 1917-1918 de la Soroca.

0
120
Fotografia unui grup de învățători participanți la cursurile învățătorești de la Soroca din ocombrie-noiembrie 1917

Congresul învăţătorilor din mai 1917 scoate un şir de hotărâri din care aş vrea să menţionez: predarea în şcolile din satele moldoveneşti în limba moldovenească (română), în şcoli se va întrebuința exclusiv alfabetul latin, învăţătorii moldoveni să fie organizaţi în Asociaţie cu secţii judeţene, înfiinţarea cursurilor pentru învăţători.

         Mişcarea de naţionalizare a învăţământului din Basarabia a început prin cele dintâi cursuri de limba română, istoria şi geografia României, care au avut loc în vara anului 1917 cu cheltuielile Zemstvei Guberniale şi organizate de profesorii locali şi la care şi-au dat concursul ardelenii şi bucovinenii refugiaţi în Basarabia, în frunte cu Onisifor Ghibu.

         La 6 octombrie 1917 Onisifor Ghibu îl informează pe Gheorghe B. Boieru profesor din Timişoara cum că el şi soţia lui au fost numiţi lectori la cursurile de la Soroca şi vor lucra împreună în oraşul nistrean. La 9 octombrie familia Boieru şi Onisifor Ghibu pleacă la Soroca cu vaporul pe Nistru unde ajung la 11 octombrie. O. Ghibu aduce cu dânsul la Soroca o echipă de 6 lectori din care făceau parte 5 ardeleni, 1 bucovinean şi Vasile Săcară.

         Sub influenţa lui Vasile Săcară, Zemstva Soroca a cerut ca cei 150 de învăţători, care după hotărârea Zemstvei guberniale urmau să plece la cursurile din Bălţi, să participe la cele din Soroca. Chiar de la început deschiderea cursurilor de la Soroca a întâmpinat unele greutăţi. Pe când Vasile Săcară se afla încă la Chişinău Zemstva Sorocii la informat printr-o telegramă cu decizia ei de a amâna cursurile pentru vara următoare. Vasile Săcară a izbutit să determine Zemstva gubernială să ceară organizarea neapărată a cursurilor de la Soroca. Prin insistenţa lui Vasile Săcară au fost înlăturate toate pedicele din calea organizării cursurilor învăţătorilor din judeţ.

         Tot atunci sub conducerea lui V. Săcară este organizată şi o Comisie şcolară moldovenească, care avea să se ocupe mai îndeaproape de problemele învăţământului şi romanizarea şcolii basarabene.

         Comisia s-a constituit sub conducerea lui Teodosie Barcă având ca membri pe Nicolae Soltuz, Petre Codreanu, C. Grigoraş, Ştefan Macovei, P. Legiu, preotul Vasile Bulancea, diaconul Grosu şi Vasile Săcară.

Cursurile învățătorești de la Soroca au durat o lună de zile, de la 15 octombrie până la 15 noiembrie 1917, și au fost un prim pas în mișcarea de Unire a neamului românesc.

         La 9 noiembrie 1917 la Soroca a avut loc un concert al învăţătorilor adunaţi la cursuri. Programa de concert a fost organizată de profesorul Candid Muşlea şi a stârnit emoţii entuziasmate între învăţători. Vor urma sute de manifestări culturale la Soroca cu diferite programe dar a fost acea primă programă de la 9 noiembrie 1917 care s-a păstrat până astăzi prin intermediul amintirilor lui O. Ghibu.

PARTEA I.

1. “Deşteaptă-te române” imn naţional de A. Mureşeanu, cor.

         2. “Trei păstori” colinda de T. Popovici, cor.

         3. “Românaşului îi place” cântec popular, cor.

         4. “Mioriţa” baladă recitată de Maria Guja.

         5. “Eu mă duc” cântat de E. Pătraşcu şi C. Zabulică.

         6. Solo de tenor cântat de C. Muşlea.

         7. “Doina ciobanului”.

PARTEA II.

  1. “Cântecul Gintei latine” cor.
  2. “Colo-n sus” colindă de T. Popovici cor.
  3. “Pohod na Sibiri” poezie declamată de M. Oţel.
  4. Cât te-am iubit” romană int. de E. Radomscaea.
  5. Interpretare de E. Teodorov.
  6. “Doina” de G. Coşbuc declamată de E. Oţel.
  7. “Poezie moldovenească” declamată de d-ra Cuharschi.

PARTEA III.

         1. “Hai leliţă” de G. Dim, cor.

         2. “Noi” poezie de O. Goga, declamată de D. Spînu.

         3. “Doina” duet cântat de O. Cicbetar şi O. Boieru.

         4. “Rugăciunea din urmă” poezie de G. Coşbuc.

         5. “Morarul” de D. G. Chiriac, cor.

         6.  ”Pe al nostru steag e scris unire” cor.

         7. “Deşteaptă-te, române”, cor.

PARTEA IV.

        Dansuri naţionale

         Concertul a fost primit cu aplauze furtunoase, cucerind spectatorii chiar de la primele acorduri când corul a intonat imnul “Deşteaptă-te, Române”, marsilieza neamului românesc. Cu primele acorduri toată lumea s-a ridicat în picioare. “Sufletul tuturor fiind străbătut de acelaşi fior sfânt al dragostei de neam”. Au ascultat în tăcere de biserică imnul neamului românesc de pretutindeni. “A fost cel mai înălţător moment al serbării” – seria Andrei Oţetea despre acele clipe din seara zilei de 9 noiembrie 1917.

         O însufleţire de nedescris a surprins lumea din sală la apariţia pe scenă, într-un splendid costum naţional, a învăţătoarei D. Spînu, ca să recite poezia lui O. Goga “Noi”. Cu o minunată măiestrie a reuşit ca să tălmăcească jalea Ardealului. De trei ori a fost nevoită să apară pe scenă d-ra Spănu până ce s-au potolit aplauzele călduroase ale publicului.

         Cursurile de la Soroca s-au terminat cu succes. În luna mai 1918, la Soroca începe a doua serie de cursuri pentru învăţătorii din judeţ, conduse de C. Fedeleş, profesor universitar la Iaşi şi mai apoi de I. Petrovici fost profesor la Braşov, la 1933 inspector general al învăţământului secundar. În afară de limba română şi istoria literaturii, istoria românilor, geografia României învăţătorii fac matematică, fizică, cântări şi practică pedagogica cu lecţii practice. Învăţătorii conform nivelului de cunoştinţe au fost împărţiţi în 8 grupe. Cursurile au durat 3 luni, până la sfârşitul lui iulie 1918.

         Cursurile au fost predate de următorii profesori: I. Petrovici, N. A. Constantinescu, M. Baciu, Gheorghe B. Boieru, I. Alocu, Th. Iacobescu, Gh. Gîscă, Ath. Necula, Gr. Soltuz, Virginia M. Popovici, M. Popovici şi alţii.

         În comparaţie cu cursurile din 1917 cele din 1918 au fost mai lungi, organizate mai sistematic şi ţinute într-o atmosferă de linişte şi ordine, cînd învăţătorii nu se mai îndoiau că de rezultatul ce-l vor obţine depinde menţinerea lor în posturi. Rezultatele au fost cu adevărat mai satisfăcătoare de cât cele din toamna anului 1917. Ele de fapt au pus temelia şcolii româneşti în judeţul Soroca şi au contribuit în cea mai mare măsură la trezirea conştiinţei şi solidarităţii de neam, având importanţa lor incontestabilă din toate punctele de vedere.

         Cu luna septembrie 1918 începe o nouă eră în viaţa şcolară şi culturală a Basarabiei. Printre Asociaţiile care s-au afirmat veritabil pe acest tărâm a fost şi ASOCIAŢIA ÎNVĂŢĂTORILOR DIN JUDEŢUL SOROCA.

Nicolae Bulat Muzeul de Istorie și Etnografie Soroca

PUBLICITATE