Vertiujeni – colț de rai în valea nistreană

0
463

Răsare o dilemă: care să fie oare cartea de vizită principală a satului Vertiujeni? – acest colț de rai cuprins din trei părți de păduri proptite în malul curbat al râului Nistru. Natura pitorească sau poate echipa puternică de fotbal? Fanfara vestită, ansamblurile folclorice, monumentele istorice rare, muzeul bogat, oamenii minunați… Are cu ce se mândri satul!

          Așezarea fizico-geografică deosebită este atractivă anul împrejur, cu vad peste Nistru, cu priveliști încântătoare la scala cu izvoare și la duruitoarea din capătul satului. Situat în zona de nord-est a Republicii Moldova, la 35 km de Florești și 33 km sud de orașul Soroca, satul alunecă de pe povârnișul înalt, până la gura văilor numite în file istorice Stavişte şi Bălţatul. Pentru odihnă, pe malul râului este amenajată o porțiune de plajă. Consilierii au insistat ca această zonă să fie protejată, iar crescătorii de vite aleg alte locuri pentru păscutul animalelor, lăsând malul curat. Legendele șoptesc că de la vârtejurile formate pe Nistru în această regiune, unde fluviul cotește brusc, provine și denumirea satului, care în trecut suna Vârtejeni.

De sus, de pe costișă, vatra veche cu biserică, școală și case tradiționale, se vede ca în palmă.

A provocat și bătăi de cap relieful neobișnuit, inundații și alte fenomene naturale, dar de fiecare dată, vecinii s-au susținut reciproc și au ieșit din nevoi. Primarul și consilierii au promis să construiască cât mai curând o scurgere pentru ape, ca să dispară riscul alunecărilor.

          La Vertiujeni am ajuns în data de 12 martie 2021, într-o zi cu vânt și fulgi scuturați generos din înaltul cerului. Însă farmecul locului și bunătatea oamenilor nu ne-a lăsat să simțim nici pentru o clipă frigul acestei primăveri. Doar imaginația juca curioasă:

– Dacă acum e atât de frumos, oare cum arată satul în splendoarea florilor de primăvară sau colorat în verdele verii?

– Noi poate că ne-am deprins cu această frumusețe, dar străinii rămân uimiți. Vara vin turiști pentru câteva zile, povestește un pământean.

Domnul primar, Ion Istratuc, o gazdă primitoare, ne-a ajutat să descoperim popasurile turistice ale satului, zicând printre altele, că întotdeauna se pot găsi și locuri de cazare pentru călători, pe la casele sătenilor, căci ospitalitatea este una dintre calitățile băștinașilor.

O altă carte de vizită importantă a satului este Fotbalul. Prima echipă a fost înființată în anul 1952 și de atunci se reînnoiește periodic. În palmaresul sportivilor s-au colectat multe cupe și locuri de frunte obținute la întreceri. Lângă școală se află un teren de mini fotbal pentru antrenamente și competiții, iar în preajma casei de cultură, se întinde terenul sportiv, unde cu mare pasiune se adună suporterii.

Aici chiar și bunicuțele vin cu scăunele de acasă să susțină echipa locală FC Nistru Vertiujeni. Un frasin plantat în anii ’50 străjuiește la hotarul terenului ca o mărturie istorică vie a sportului vertiujenean. Un rol decisiv în dezvoltarea sportului l-a avut profesorul de educație fizică Ivan Cerchez. Unii localnici cred că dacă ar dispărea fotbalul din sat, s-ar stinge și atmosfera vivace a comunității.

De hramul localității, pe 14 octombrie, hora se joacă două zile la rând. E adevărat, din cauza restricțiilor apărute în pandemie, multe activități au fost stopate, dar oamenii știu, că perioada acesta neobișnuită va trece, așa cum au trecut multe altele în timp, și din nou vor reveni la obiceiurile și tradițiile locale.

Partea din deal a satului, numită și planul nou, cu gospodării îngrijite una ca una, transmite mesajul – satul este în dezvoltare! Coborând la vale, se observă un alt colorit al caselor, tradițional, de parcă am păși în istorie. Răstignirile din piatră observate la intrare în sat, fac loc spre vale vechilor răscruci din lemn vopsite în culori vii. Iar printre mașinile care circulă, se aude galopul cailor. Încărcate cu nutreț, căruțele gospodarilor merg pe drumurile de piatră ca odinioară.

Populația satului numără 1864 de locuitori. Natalitatea e bună, se nasc câte 17 – 20 de copii anual. Cea mai vârstnică cetățeancă este Agafia Ştirbu născută în 1931. Printre cele mai răspândite nume de familie sunt Istratuc, Dumbrava, Cotai, Cerchez, Stirbu, Scoarta, Gancearuc, Stefîrța, Cucer, Sîrghi și altele.

În gimnaziu, condus pe parcursul a 20 de ani de doamna Ana Istratuc, studiază 158 de elevi. Grădinița, directoare – Natalia Lobanov, este frecventată de 86 de copii repartizați în patru grupe. De micuți are grijă toată comunitatea. La sărbătorile de iarnă, Ion Scoarță, directorul SRL „TIM-SCOR”, a adus la biserică, cadouri pentru 240 de copii.

Agricultura rămâne a fi ramura de bază producției gospodărești. Printre meșteșuguri se evidențiază lemnăritul meșterilor Serghei Cerchez, Constantin Cucer și Gheorghe Dumbravă.

Este cunoscut prin talentul său sculptorul și pictorul Ștefan Galben.

Neîntrecută la broderie este meșterița Eugenia Cerchez. Cu sfințenie păstrează în casă fiecare obiect lucrat manual de mama și bunicile ei: „Mi-a propus cineva din rude să schimb covoarele vechi pe altele noi, de fabrică.

Așa ceva nu aș accepta niciodată.”. Multe femei practică munca de artizanat, uneori la comandă, dar cel mai des confecționează pentru a le dărui celor dragi.

Faima satului Vertiujeni este făurită și de cele două Colective „model” de Fanfară: fanfara de copii „Dumbrăvița”, condusă de Alexandru Dumbravă și conducătorul fanfarei de adulți „Dumbrava” condusă de Tudor Dumbravă.

Periodic în sat se desfășoară Festivalul republican al fanfarelor cu genericul ,,Nistrule, măria ta”.

Luna trecută, în februarie, colectivul folcloric „Nistrencile” din satul Vertiujeni, conducător artistic Grăjdianu Constantin, a fost într-o vizită la Chișinău, la emisiunea Dora Show.

„Am trăit împreună momente de nedescris, cântecul, gluma și buna dispoziție s-au aflat la ordinea zilei.”, povestește șeful casei de cultură, Ohoțchi Constantin.

Din anul 2018, de când s-au angajat, cei doi Constantini, susținuți de oameni și de primari, au reînviat cu succes viața culturală locală, începând cu amenajarea încăperilor casei de cultură, unde au construit un cuptor de copt, pentru diferite sărbători tradiționale, au primit calculatoare, recuzită și sunt gata să reprezinte satul chiar și peste hotare. „Oamenii sunt foarte receptivi la concerte și alte activități artistice, povestește Constantin Ohoțchi. Am readus în scenă colectivul „Tinerețea”, colective de tineri, desfășurăm activități artistico-sportive, TVC-uri interesante. „Nistrencile” muncesc voluntar, fără remunerare, dar vin cu drag de cântec și de frumos. Avem un viitor, un sat viu cu dorința de a trăi. Cu efortul tuturor cetățenilor, ne propunem să prelungim tradițiile, ca nepoții și strănepoții noști să fie mândri de noi.”

„Unsprezece consilieri lucrează productiv pentru dezvoltarea satului, povestește domnul primar Ion Istratuc. Majoritatea – consilieri cu mai multe mandate, sunt oameni cu cerințe, obiectivi, conlucrează cu aparatul primăriei, care la rândul ei se străduie să facă față necesităților comunității.

Primarul a povestit despre lucrările făcute începând cu anul 2019, de când a intrat în funcție: reparație la biblioteca sătească, reparația fațadei casei de cultură, despre achiziții noi: microfoane, instrumente muzicale, costume naționale. Pentru instituțiile de educație s-au procurat calculatoare și proiectoare, ecrane, dar și 180 seturi de albituri pentru grădiniță și 24 de costume naționale.

Bugetul a fost împlinit cu 94,4%. Prioritare sunt și alte aspecte ce necesită schimbare: s-au reparat două podețuri, două porțiuni de drum a câte 800m, una în variantă albă, și 360 m de asfalt, parțial – drumul de acces în sat. Au fost montate marcaje rutiere. În plan sunt amenajarea a două fântâni, reparație la casa fotbaliștilor, schimbarea acoperișului la grădiniță și altele. Chiar dacă resursele financiare sunt limitate, de cele mai multe ori, cu bani puțini s-au făcut lucrări bune, prin administrare eficientă, proiecte și susținerea oamenilor cu inițiativă.

Nu întotdeauna este lăudată administrația satului, mai degrabă, este menținută în permanentă observație, dar acest aspect este și el un plus pentru gestionarea eficientă. Într-un sat cu oameni activi, și conducerea este provocată să lucreze în continuu, fără relaxare. Dar în suflet, vertujenenii sunt buni și luminoși ca pâinea caldă din vatra mamei.

Muzeul satului, de asemenea, poate râvni cu dârzenie la titlul de păstrător al zestrei strămoșești. Fondat în 2009, la inițiativa Alexandrei Badanev, muzeul conține peste 800 de exponate, care povestesc fără cuvinte despre Vertiujeniul din toate timpurile. Muzeografă este Eugenia Sîrghii, fiica doamnei Alexandra.

          Mai există pe malul Nistrului o zonă numită Cărările jidovești, pe unde au trecut cândva coloanele de evrei conduse spre Râbnița. Aici se află un monument ridicat în memoria unui evreu împușcat în apă, atunci când a încercat să evadeze. Istoria satului Vertiujeni e foarte interesantă, pe aceste pământuri a existat o colonie evreiască și un târg.

Prima atestare documentară a satului Vertiujeni a avut loc la 3 iunie 1651. Urme ale așezării umane sunt mult mai vechi, de mii de ani, demonstrate de cercetările arheologice. Una dintre tainele nedescoperite se află pe costișă, numită de localnici Cetățuia. Se spune că cu vreo 2400 de ani în urmă, pe vârful dealului exista o cetățuie înconjurată de un șanț și un val de apărare. Bătrânii cred că undeva sub pietre s-ar ascunde și alte mistere.

Înainte deplecare m-am plimbat un pic printre Stejăreii bătrâni plantați în 1932, în curtea cucoanei Matilda, a cărei casă există și acum.

Ce sat minunat! Pentru a-l cunoaște, nu sunt de ajuns nici trei zile, așadar nu ne rămâne decât să planificăm o nouă revenire.

Autoare: Ludmila TALMAZAN

PUBLICITATE