Niusea Știrbu și rochia norocoasă

0
578

Niusea Știrbu (Fotescu) din satul Vertiujeni, raionul Florești și-a oferit rochia de mireasă la expoziție permanentă în Muzeul satului. Să poarte noroc oricui o va vedea, așa cum i-a purtat și ei. „Mulțumesc Domnului, am fost o mireasă fericită, spune dumneaei. Mama mea, Olga Știrbu, e stră-străbunică, trăiește și în curând va împlini 86 de ani.

Este unica în sat care are trei răstrănepoți! Așa s-a primit că în familia mamei, eu eram fata cea mare, la mine în familie, la fel fata s-a căsătorit prima, toate pe la 19 – 20 de ani ne-am măritat. Am făcut nu demult și o fotografie comună cu cinci generații de femei.”

Stră-străbunica Știrbu Olga (1936) cu fiica Niusea, nepoata Angela, strănepoata Marina și stră-strănepoata Nadejda

Doamna Niusea este o cititoare fidelă a Ziarului Nostru. S-a abonat încă de la primele numere apărute în 2014. În fiecare vineri, așteptă cu nerăbdare poștașul, iar dacă are mult de lucru, pune gazeta pe masă și abia când se aciuează toate treburile, o citește filă cu filă, uneori până la miez de noapte. Întâmplător sau nu, în ziua când am poposit în sat, doamna Niusea aștepta ziarul la poștă. Așa am cunoscut-o. Deoarece muzeul se află în aceeași clădire cu oficiul poștal, am aflat și istoria rochiei sale de nuntă expusă în casa mare.

A fost o mireasă mândră. Și-a ales rochia de la piața din Bălți. Erau modele diferite, mai largi, mai scurte, dar asta căzu pe placul mirelui Iurie. Avea o croială dreaptă, cu dantelă și colănaș ce prindea mijlocul subțire al fetei – așa rochie nu mai purtase nicio altă tânără până la ea.

Își amintește cu scântei în priviri de sentimentele frumoase ce-i roiau în suflet în acele clipe de neuitat. Pe atunci, în 1976, nunțile durau două zile, prima la mire și a doua zi la mireasă. Cu vornicei și druște, cu buchete la piept și băsmăluțe la mână, cu chiote și voie bună.  

„Seara dinaintea nunții, m-au luat mireasă cu căruța, cu muzică și cu zestre. Erau înhămați doi cai frumoși, legați cu cordele roșii, își amintește ea. Mirele era așezat în căruță, cu o pernă pe genunchi și m-a ținut în brațe, până la casa lui. A doua zi am făcut masa cea mare la mire, cu nuni mari, legați cu ștergare brodate pe ambii umeri. Toată nunta era legată, femeile cu barijele, bărbații cu șervete. Mama mea a avut patru fete. A țesut pentru toate, de când o țin minte. Metri și metri de păretare, țoluri și tot ce trebuia pentru a îmbrăca o casă.

Pe masă la nuntă nu lipsea răcitura, găluște, năut, plachie, carne de pui, chișca, cârnațul și afumătura de casă. Nimic nu se cumpăra de la magazin. Oamenii țineau porci, păsări, tăiau și pregăteau mese întinse. După aceea au început și cu torturile.” Cum se făceau nunțile în alte părți, Niusea Știrbu nu văzuse niciodată, căci toate neamurile se măritau și se însurau în sat, nunțile se făceau pe loc. Lăutarii – tot din Vertiujeni, vestiți și tare întrebați la acea vreme.

Fanfara anilor 70-80

La 1 august 2021 soții Știrbu vor împlini 45 de ani de căsnicie. Au crescut doi băieți și o fată, șase nepoței și doi strănepoți.

Ludmila TALMAZAN   

PUBLICITATE