Să ne iubim colegii

0
68
Poza simbol

V-am propus pentru discuţie tema: „Să ne iubim colegii”. Discuţia ar fi un ecou la o întâmplare virală pe internet când o elevă din Botoşani a fost umilită în faţa colegilor de o altă colegă de clasă, care a bătut-o şi lovit-o cu capul de tablă, iar numai în câteva momente o altă colegă a intervenit şi a lovit-o şi ea fără niciun pic de milă.

În acel timp colegii bătăușelor filmau cu telefonul mobil și chiar le sfătuiau pe acestea să o bată și mai tare pe eleva în cauză. Colegii care filmau nu au intervenit şi nu au încercat sub nici o formă să o salveze pe colega lor.
În urma celor întâmplate cele trei colege au fost amendate şi acuzate de provocare de scandal.
Oare au procedat corect colegii?

Valentina Cucu, satul Zguriţa, Drochia:

  • Atunci când copilul spune că a fost bătut la școală, sau vine acasă cu semne din care ne putem da seama că i-a fost aplicată violență, este important să ne interesăm ce s-a întâmplat și să-l ascultăm pe copil cu atenție. Este adevărat că aceasta poate să fie o hârjoneală neînsemnată care se întâmplă copiilor, sau poate din joacă s-au lovit și a rămas o vânătaie, dar este important să ne convingem că nu este ceva mai serios la mijloc. Dacă copilului i se aplică în mod sistematic violență la școală și noi nu luăm în serios aceasta, se poate întâmpla să ne trezim că nu doar starea fizică, dar și sănătatea psihică a copilului să ajungă rău afectată. De aceea, trebuie să nu fim nepăsători. Dar, să nu mergem în altă extremă.

Călin Rudei, elev în clasa a zecea, liceul “Petru Rareş”, Soroca:

  • Cel mai bun prieten în viaţa mea este un coleg de al meu de clasă. Prietenim de mulţi ani, ne ajutăm reciproc. Sigur, ne susţinem unii pe alţii cu toţii din clasă, căci de aia suntem colegi, nu?

Nina Captari, învăţătoare, Şolcani, Soroca:

  • O femeie mi-a povestit cum a reușit să-și dezvețe copilul în a–și mai bate colegii de clasă. Iată ce mi-a zis ea: „Unul dintre băieții mei, cel mare, pe când avea 8 ani începuse să se bată mereu la școală. Încercam să înțeleg ce se întâmplă. El nu voia să-mi spună de ce sare așa repede la bătaie. Învățătoarea îmi spunea că băiatul meu își lovește cu pumnii colegii din diferite motive. I-am explicat că nu e bine. L-am pedepsit. Nimic nu funcționa. Într-o zi m-a sunat învățătoarea că băiatul meu bătuse un elev de la altă clasă. Când am ajuns acasă, l-am luat deoparte și l-am întrebat de ce face asta, ce îl supără. Tot ce îmi spunea e că nu știe. M-am gândit mult timp cum să îl învăţ minte şi într-o dimineaţă i-am spus fiului că azi se îmbracă cu hainele pe care le-am lăsat în sufragerie. A ridicat din umeri nepăsător și s-a dus să vadă ce haine am ales. Împrumutasem de la una dintre fetițele vecinei o bluză roz şi l-am obligat să poarte bluza aceea cu blue jeans. Din momentul în care a ajuns la școală toată lumea râdea de el, așa a învățat pe pielea lui cum e să fii victimă. După ziua aceea băiatul meu nu s-a mai încăierat cu nimeni. Din când în când mai are dispute cu anumiți colegi, dar cred că de frica bluzei roz nu mai ridică pumnul la nimeni.

Patricia Balica, elevă, gimnaziul Corbu, Donduşeni:

  • Eu nu m-am ciocnit cu asemenea cazuri. Acum am stat în vacanţă un timp, dar nici când frecventam şcoala zi de zi nu erau cazuri de cerată sau bătaie. Fiecare dintre colegi avem ocupaţii de suflet, citim. Eu recent am participat la un concurs “Mama – cea mai sfântă fiinţă”, organizat de Biblioteca Publică Corbu împreună cu primăria satului Corbu. Bibliotecara, Natalia Coţofană, m-a îndemnat să particip şi mi-a înmânat şi o diplomă.

Ionela Prodan şi Vera Iepure din clasa a VII-a, gimnaziul Vădeni, Soroca:

  • Suntem colege de clasă și frecventăm împreună orele de teatru “Ţăndărică” de pe lângă casa de cultură din satul nostru, unde putem să facem pe cineva să râdă, să se întristeze, în dependență de conținutul spectacolului. Ne place ceia ce facem, deoarece ne îmbogățim sufleteşte și ne dezvoltăm din mai multa puncte de vedere. Noi nu avem timp pentru ciondăneală sau comportamente indecente.
    Ionela Sochirca, cl.VI, gimnaziul Vădeni, Soroca:
    -Frecventez şi eu cu plăcere orele la teatru, condus de d-na Vera Samson, deoarece anume aici mă simt bine, îndeplinind rolul unui personaj cu păpușa. Primesc în urma fiecărei repetiții, mai ales când pot reda întocmai personajul propus. Aici îmi dau frâu liber emoţiilor.

Victoria Zabolotnîi, clasa a opta, liceul “Petru Rareş”, Soroca:
-Noi suntem o gaşcă din cinci prieteni. Uniţi, prietenoşi şi veseli. Învăţăm într-o clasă. Chiar nu mi-aş putea închipui să ne certăm ori, Doamne fereşte, să ne luăm la pumni! Într-un colectiv, în capul mesei stau stima şi respectul unul faţă de celălalt.

Elena Spinei

PUBLICITATE