Când cel mai bun prieten îți fură mireasa

0
126

De-a lungul activității mele de jurnalistă am cules mai multe povești de viață în tren, autocar, sau taxi. Pe taximetristul Valeriu l-am ascultat călătorind de la Chișinău spre Soroca.


Era student la ASEM, când părinţii lui s-au înglodat într-o datorie de câteva zeci de mii de euro. Băiatul şi-a pus mintea la contribuţie, a făcut o analiză, un studiu de marketing şi, cu bani împrumutaţi, a deschis o reţea de buticuri. Învăţa şi muncea. În trei ani a reuşit să achite atât datoria părinţilor, cât şi banii împrumutaţi de el.

Se dădea în vânt după sex, dar şi mai în vânt se dădea după bani

Când s-a văzut scăpat de datorii şi-a lărgit gama de produse comercializate. Avea tânărul bani şi o dată, de două ori pe săptămână a început să meargă împreună cu Ion, prieten din copilărie, prin baruri și cluburi de noapte pentru distracții. Într-un club a cunoscut-o pe Irina, o fată frumoasă şi graţioasă ca o felină, cu facultatea terminată, dar fără un loc de muncă. Plimbările şi timpul petrecut cu ea devenise pentru Valeriu un refugiu interesant şi recreativ. Ce-i drept, îl scutura binişor de bani frumoasa, dar asta mai puţin conta pentru el la acea etapă. Dragostea îl făcea mărinimos. Se simţea omul iubit şi era fericit. Dacă nu se vedeau o zi-două, clipa revederii îl copleşea prin intensitatea trăirilor. Irina îl acoperea cu sărutări, îl mângâia şi-l ameţea cu declaraţiile ei de dragoste. Făcea dragoste cu ea prin hoteluri luxoase. Era genul de fată, care se dădea în vânt după sex, dar şi mai în vânt se dădea după bani. Juca teatru excelent. O făcea pe îndrăgostita şi lăsa impresia că îndrăgise până şi pământul pe care călca el. Pe măsură ce timpul trecea,Valeriu părea să se bucure din ce în ce mai mult de faptul că a putut cuceri inima acestei domnişoare.

Trădat de mireasă și de cel mai bun prieten

Făceau planuri de nuntă. Nu peste mult timp a cerut-o în căsătorie. Irina s-a arătat emoționată. I-a dat un răspuns afirmativ și i-a spus că e cea mai fericită domnișoară din lume. Dar într-o zi prietenul din copilărie i-a umflat capul cu tot felul de vorbe despre Irina, ca în final să-i spună s-o lase în pace că fata nu-i de nasul lui. Valeriu l-a privit nedumerit. Câteva zile mai târziu, dimineaţa după ce s-a despărţit de ea, l-au atacat pe la spate nişte indivizi mascaţi, care i-au ordonat să se lase de domnișoară dacă vrea să mai trăiască. „Ce-i cu nebunia asta? De ce s-o las pe Irina, când o iubesc atât de mult?”, se întreba flăcăul. Nici prin gând să-i treacă atunci că Ion şi Irina îl trădau deopotrivă. Nu știa bietul de el că necătând la faptul că a dat acceptul pentru căsătorie, ea împărţea patul în paralel şi cu Ion. Băiat de bani gata, acesta îi putea oferi mai multe distracţii decât Valeriu. Nu mai rămăsese decât câteva zile până la nuntă, când Valeriu, în sfârşit, a aflat că cel mai bun prieten îi pune coarne cu nerușinare. Nu a căutat explicații. Cu toată responsabilitatea faţă de părinţii, care se pregătise de nuntă şi făcuseră deja mari cheltuieli, necătând la rugămințile părinților de a nu strica nunta, el a renunţat la această căsătorie…
Când coti pe șoseaua Sărăteni-Soroca, Valeriu făcu o pauză, apoi a continuat: „Nu mai avea sens să-mi leg viaţa de ea. Am fost un naiv, un tânăr necopt. M-a chinuit mult întrebarea: Cum a fost posibil aşa ceva? Prietenul cel mai bun să-ţi facă una ca aceasta! Neruşinatul, o plătea împărăteşte, ca s-o aibă în pat şi el, fără să-mi spună un cuvânt! Pe niciunul dintre ei nu i-aş fi crezut că sunt în stare de aşa ceva. Din clipa când am descoperit crudul adevăr n-am mai dorit să-i văd. Amândoi au fost nişte nesimţiţi. Niciodată până atunci nu m-am simţit atât de singur şi atât de sigur de mine. Mă maturizasem…” Curioasă l-am întrebat cum a aflat că era înșelat de amândoi odată: „Simplu. Dumnezeu mi-a deschis ochii înainte de nuntă, după cum v-am spus. Treceam pe lângă hotelul, care-i plăcea foarte mult, unde făcusem dragoste cu ea de câteva ori. I-am văzut sărutându-se pasional pe prag. Și așa, sărutându-se au dispărut înăuntru. Ce alte dovezi îmi mai trebuiau?”

Feminină şi delicată, atrăgătoare şi calmă

Emoţiile provocate de cele întâmplate încă nu-i trecuseră definitiv lui Valeriu, când a primit următorul mesaj de la Jenica, prietena Irinei: „De ce nu ţi-am ieşit eu prima în cale ca să mă alegi pe mine? Eu nu te-aşi fi înşelat niciodată. Nu vrei să ne întâlnim să vorbim despre curăţenia sufletului?” „De obicei, băiatul vine primul cu invitaţia, dar nu-i nici o problemă, dacă o faci tu. Spune unde ai vrea să ne întâlnim?” „ La mine la gazdă, la ora 18.00.”
Jenica crescuse fără mamă. După absolvirea şcolii a făcut un an cursuri de cofetar şi lucra la un restaurant din Chişinău. Stătea în gazdă la o mătuşă. Feminină şi delicată, atrăgătoare şi calmă, la ora stabilită Jenica îl aştepta în prag. Din fereastra larg deschisă se revărsa o melodie atingătoare. Răsuna o piesă de Tudor Gheorghe, armonizată cu anotimpul. „Cântecele lui Tudor Gheorghe au o foarte mare putere de fascinaţie”, i-a spus domnişoara, invitându-l în casă la o cafea. Au servit cafeaua cu câteva felii de tort şi au vorbit de curăţenia sufletului, de dreptate, de pietate şi de omenie.
Trecuse de miezul nopții. Șoseaua era aproape pustie. Bărbatul mări viteza și, cu fața luminată de un zâmbet larg, continuă: „A fost o plăcere să discut cu Jenica pe fundalul muzicii lui Tudor Gheorghe, servind cafeaua cu un delicios tort din fructe, preparat de mâinile ei. Nu mai mâncasem până atunci aşa tort gustos. Frumoasele piese, ce-ţi fac pielea de găină, cafeaua, tortul şi vorba ei caldă mi-au alungat tristeţea din inima mea.”

Nu pierdeţi speranţa, domnilor!

Peste o săptămână s-au întâlnit în oraş. Au mers în parc. S-au aşezat pe o bancă şi îşi delectau privirile, admirând porumbeii coborâţi pe asfaltul din faţa Catedralei. Jenica aduse vorba de Irina şi Ion. Valeriu a privit-o cu dojană şi i-a hotărât: „Hai, să nu mai vorbim despre ei niciodată! Nu merită. I-am şters din suflet și din gând pentru totdeauna.” Au intrat în Catedrală şi, în tăcere au aprins câteva lumânări. Peste o lună s-au căsătorit.
În plină toamnă s-a făcut primăvară în sufletele lor, o primăvară frumoasă care ţine deja 12 ani. Totul decurge frumos și normal în familia lor tânără. Au luat un împrumut de la stat și și-au cumpărat o casă destul de drăguță într-o zonă liniștită a Chișinăului. Cresc și educă doi copii de 11 și 7 ani. Nu se lasă învinşi de trecerea timpului. Muncesc amândoi. Ea prepară torte la comandă, el are grijă de afacerea cu buticurile, iar noaptea munceşte ca taximetrist. Achită încetișor împrumutul luat de la bancă pentru 15 ani. Aproape de Soroca, Valeriu şi-a încheiat povestea aşa: „Îi mulţumesc Jenicăi, că m-a căutat şi a ştiut să mă apere de tot frigul, care se abătuse peste sufletul meu. Mi-a acceptat cusururile, m-a înţeles şi mi-a devenit o adevărată şi de nădejde prietenă de viaţă. E frumoasă, simplă, plăcută, bună gospodină. M-a îndrăgit nu pentru bani, ci pentru omenia cu care am tratat-o şi o tratez. Şi dacă Irina m-a făcut să dau dreptate semenilor mei care spun, că pentru absolut toate fetele, interesul prim este banul, iată că Jenica mi-a demonstrat contrariul. Cred că doamne şi domnişoare ca ea mai sunt încă, nu a murit mama lor. Așa că bărbații nu trebuie să piardă speranţa.”

Nina Neculce

PUBLICITATE