Albinele lui Pciolca, iarna nu dorm

0
49

Verile-primăverile, colinele din preajma satului Zgurița, Drochia, poți vedea o camionetă cu căsuțe albe, albastre verzi… Staționează un timp lângă o livadă în floare, păduricea de salcâm de pe dealul Nicureștilor, o parte a Zguriței, ori un câmp cu rapiță în floare….

Acum, că-i iarnă, căsuțele cu albine, căci despre ele merge vorba, odihnesc în grădina stăpânului, Nicolae Coțuc, din satul Zgurița, supranumit pentru dragostea pentru albine Pciolca. Mi-a povestit multe lucruri interesante din viața albinelor, să zicem, ce fac ele acum, iarna?


-Iarna albinele nu că dorm de tot, ci sunt în stare de hibernare. Se adună într-un boț strâns… Cu cât e mai ger afară, cu atât e mai strâns boțul. E gen un străjer, căci vibrează cu aripile și încălzește albinele dinăuntru. Așa, toată iarna. Ies albinele când afară sunt 10-12 grade căldură și se încălzesc stupii, iar soarele pare că le strigă: – Hai, fetelor, ieșiți!

Se întâmplă că iarna afară e mai cald ca de obicei, iese soarele și albinele iese afară. Nu-i de dorit, căci pot să cadă pe zăpadă și să înghețe. De aceea e bine ca în preajma stupilor să fie așternute paie. Dacă și cad, nimeresc pe paie, nu pe omăt…


Apropo, dacă iarna albinele ies afară, înseamnă că, poate, nu era bună mierea – a fost ceva mai compusă și ele o mistuie greu. Astfel se întâmplă când e folosit zahăr din Cuba.
Albinele nu fac excrementele în stup, ci afară, în timpul zborului. Dacă vine vremea să piară, ele simt, și ies afară ca să facă asta.
Domnul Nicolae a mai zis că sunt prisăcari neinițiați care acoperă stupurile iarna cu perne, cojoace vechi, peliculă. E contraindicat, căci albinele nu se tem de frig, ci de curenții reci de aer.

  • Eu am găsit odată un roi, iernând într-o țeavă metalică, cu diametrul de vreo patruzeci de centimetri. Acolo, sigur, niciun fel de căldură, dar nici curenți de aer nu erau. Albinele singure își creează microclima necesară în locuință, cum am zis, vibrând. În cuibul albinei sunt întotdeauna treizeci și șase de grade, ca și temperatura corpului uman, căci și roiul este un tot întreg, un corp. Înăuntru, viața e organizată foarte iscusit. De cum s-a născut, albinuța e pusă la făcut curățenie, hrănit puietul. Când mai prinde la puteri, trece la construcția ramelor sau stă de pază. De aceea, în stup e ordine deplină.
    Mai este una. În prisacă trebuie să fie liniște. Aici nu se vorbește tare, nu se strigă… Dacă pui iarna urechea lângă stup, auzi un zumzăit constant, monoton, nu prea tare. Înseamnă că în stup e totul bine. Atunci și albina nu consumă multă miere – în jurul a 700 grame. Eu, de obicei, ascult cu fonendoscopul. Dacă aud dereglări, înseamnă că s-a întâmplat ceva. Poate, să zicem, să intre vreun… șoricel dacă stupii, cum am mai zis, sunt acoperiţi cu perne, cojoace etc., a mai povestit omul.
    Într-un cuib stau între două – două kilograme jumate de albine. La noi, de regulă, de la un kilogram, la un kilogram jumătate. Cu cât albinele sunt mai puține, cu atât mai mult mănâncă. Iarna la stupi nu se fac nici un fel de lucrări.
    -D-le Nicolae, deci acum, că afară s-a lăsat simțitor gerul, albinelor nu le pasă?
  • Sigur! Chiar azi dimineață le-am consultat căsuțele. Zumzăitul monoton mi-a sugerat că tot e bine și nu îmi fac de fel griji.
    Mi-a explicat omul și de ce stupii albinelor lui au diferite culori? Albinele descifrează câteva culori, roză, albă, verde, albăstrie, și astfel le este mai ușor să se orienteze în spațiu. Ei, dar despre asta și multe altele, într-un alt număr de ziar.
    Nicolae este un prisăcar cu o experiență mare, de vreo jumătate de veac. Toată viața, începând din studenție, s-a ocupat cu albinele. Chiar are intenția să scrie o carte despre albini și cum de îngrijit albinele. Să îi dorim spor la muncă și la scris, cu atât mai mult că deja are caiete întregi cu notițe.
    Elena Spinei
PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.