Nu poveşti, dar cântece

0
31

Maria Pînzari este o mamă şi bunică fericită. În loc de poveşti, întotdeauna le-a cântat, întâi copiilor săi, apoi nepoţilor, apropo, patru la număr, cântece. Aşa i-a fost mai simplu, mai aproape de suflet, căci cântecul şi este sufletul ei.

Am făcut cunoştinţă cu ea în timpul unei vizite în oraşul Mărculeşti, raionul Floreşti. M-a impresionat că este foarte energică, plină de idei şi entuziasm. Iubeşte cântecul. Zice că s-a născut cântând. Şi râde. Este pedagog cu o experienţă de treizeci şi opt de ani. Optsprezece ani i-a dedicat sistemului de cultură. Cele patru nepoate au în persoana bunicii un exemplu de bunătate, hărnicie, cumsecădenie.
-Cum să nu cânt dacă maică-mea, Marusea, căci aşa îi ziceau toţi în sat, a cântat toată viaţa ei? – se întreabă femeia. – A fost membru în ansamblul cu titlul „Model” „Busuioc din Băhrineşti”. În prezent sunt conducător artistic al acestui colectiv, dar şi al ansamblului folcloric „Drăgaicele” de la Casa de cultură din Mărculeşti. Bunicul de pe linia mamei, Matvei Bulgaru din Prajila, a condus corul bisericesc din sat.
Se mândreşte cu fiica Diana care locuieşte în oraşul Soroca. Ea, la rândul ei , a adus pe lume trei fete: Iana care învaţă în clasa a zecea , liceul „C. Stere”, Sofia, clasa a doua, acelaşi liceu, şi mezina de doi ani, Iulea.
Soţul, Andrei, electrician de profesie, la fel iubeşte cântecul şi muzica. Toată viaţa a cântat la ionică şi chitară.
Maria Pînzari ştie că cântecul înveseleşte viaţa. Atunci când cântă, întinereşte cu trup şi suflet. Iar poveşti, poveşti să spună cei care nu ştiu a cânta.
Elena Spinei

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code