Emoționantă poveste de iubire

0
30

Pe podea înconjurată de câteva femei din mahala, Chiralina, în mari chinuri se necăjea să nască. Avea doar 14 ani. „Văăăleu! Mor! Mamăăăă!” Iar maică-sa în loc s-o mângâie şi s-o aline, o lovea cu putere peste gură, strigând de se cutremurau pereţii: „Neruşinato!… Acum îmi ceri ajutorul! Dar de ce nu m-ai strigat atunci când te-ai culcat cu tatăl copilului! Ce să-ţi fac dacă n-ai avut cap! Naşte odată şi spune-mi cine-i blegul, care şi-a pus mintea cu tine!”…

Prima dragoste a Chiralinei

Vacanţa dinainte de a deveni mamă, Chiralina a petrecut-o la verişoara din Rusia. A fost o vară minunată, cu dansuri în fiecare sâmbătă şi cu picnicuri în fiecare duminică în decorul minunat al pădurilor ruseşti. Acolo l-a întâlnit pe Alexander de 23 de ani, care era din Italia şi făcea voluntariat într-o tabără de vară. Împreună cu verişoara, Alexander şi prietenul lui, deseori toţi patru făceau plimbări lungi cu maşina. Capătul de drum sfârşea în pădure, unde îi aştepta iarba verde şi deasă, plină de miresme şi sănătate. Într-un astfel de peisaj Chiralina s-a îndrăgostit nebuneşte de tânărul italian. Foarte vesel şi prietenos, acesta la rându-i îi declara în fiecare zi fetei, că o iubeşte nespus de mult şi că îşi doreşte s-o ia în Italia după ce îşi va încheia activitatea de voluntariat în Rusia. Două luni au zburat mai repede decât şi-au imaginat, vacanţa a trecut şi Chiralina a trebuit să se întoarcă acasă, în satul ei haholesc din nordul republicii, unde se vorbește în limbile ucraineană, rusă și română. Despărţirea de Alexander a fost grea. Sub cerul înstelat şi freamătul lin al pădurii au jurat să păstreze legătura şi au păstrat-o câteva luni.

Nu a ştiut că a rămas gravidă

Drăguţă şi plinuţă de felul ei, nici Chiralina, dar nici cei din jur nu au bănuit că este gravidă. Fata îşi vedea de şcoală cu gândul la Alexander. „Când fătul a început să dea semne de viaţă în burtă, eu credeam, că bucatele consumate se revoltă în stomac, iar când mi-a venit ceasul să nasc nu înţelegeam de la ce fel de mâncare m-au apucat aşa dureri teribile”, povesteşte Chiralina. Nici mama nu-şi închipuia, că fiica este gravidă în momentul când aceasta se tăvălea pe podea de durere. Era seară şi îngrozită a alergat la vecina asistentă medicală. Aceasta de cum a pus mâna pe burta fetei a înţeles ce-i treaba şi, foarte calm i-a spus mamei: „Nimic grav. Bucură-te, că acuş o să fii bunică.” Vorbele asistentei în loc s-o liniştească, au înfuriat-o rău de tot. Şi numai cum Chiralina începea să răcnească de durere, maică-sa o lovea cu dosul palmei peste gură. În sfârşit, copila a născut un copil sănătos. Iar când micuţa venită pe lume a dat glas, biata fată cu buzele umflate şi însângerate de atâtea palme date fără milă, a rostit în ruseşte obosită: „Dragul meu Alexander, avem o fetiţă” şi a căzut în leşin. După ce şi-a revenit, mama i-a dat la sân fetiţa, apoi a luat-o la rost: „Cine-i? Din care clasă? Ori poate e unul mai mare din sat?…” Cu ochii în lacrimi fiica i-a depănat din fir-a-păr povestea. Mama a rămas încremenită. Profund impresionată de cele auzite, a îmbrăţişat-o, a sărutat-o şi neputându-şi potoli plânsul a exclamat: „Ferice de tine şi de micuţă, că s-a năsut din dragoste. Eu n-am avut parte de asemenea clipe pentru care se merită să trăieşti. Taică-tău a fost o brută, de aceea nici n-am putut să duc viaţă lungă cu el.” Apoi luminoasă şi fericită a adăugat: „ Dumnezeule! Cine şi-o fi închipuit că o să ajung bunică la 35 de ani! Să ştii, draga mamei, că-mi pare rău că am răcnit la tine şi te-am lovit fără milă. Iartă-mă, te rog! Micuţa e cel mai frumos dar ce ni l-a dat Dumnezeu. Las”că mama o să-i poarte de grijă, iar tu o sâ-ţi vezi de şcoală în continuare. Cât despre tatăl copilului nu trebuie să ne facem niciun plan. Să nu forţăm lucrurile. Dacă va rândui Cel de Sus, se va abate singur la casa noastră.”

O mică excursie în Italia

Au trecut aşa 8 ani. Chiralina devenise studentă la limbi străine în oraşul Craiova, iar Alexandrina terminase primul an şcolar din viaţa ei. De la Alexander nicio veste. Venise vara şi Chiralina împreună cu câteva colege de grupă au plănuit o mică excursie în Italia. Au hotărât să meargă o săptămână la Florenţa- oraşul de reşedinţă al iubitului Chiralinei şi o săptămână la mare, în Sicilia. Toate sperau că-l vor întâlni pe Alexander. Dar săptămâna a trecut şi cu dragostea ei din vara de vis Chiralina nu s-a mai întâlnit. Când au ajuns în Sicilia, erau epuizate, dar după ce au înotat în marea albastră colegele s-au înveselit, iar Chiralina a căzut pe gânduri. Tristă şi gânditoare era şi în cea de-a doua zi. Spre seară în timp ce privea la păsările mării, în suflet îi răsăreau speranţe luminoase: „Ce bine ar fi dacă aici pe ţărm s-ar produce întâlnirea mult visată!” Şi cât ai clipi din ochi, în faţa ei, ca prin minune a răsărit un bărbat, şchiopătând de un picior, care o privea emoţionat. Într-o rusească cu accent, binecunoscută şi plăcută la auz Chiralinei, bărbatul a exclamat: „Chira, tu?! Nu se poate! Cum? De unde?”

Destăinuiri

Au vorbit cuprinşi de emoţie despre câte în lună şi-n stele. Când a aflat, că din focul acelei iubiri de-o vară s-a născut o fetiţă ce-i poartă numele, Alexander s-a cutremurat. Apoi înghiţindu-şi nodurile din gât, i-a apucat cu emoţie mâna Chiralinei: „Ne-am simţit foarte bine în vara noastră de neuitat. Am fost foarte fericiţi amândoi. Îmi pare rău că soarta ne-a despărţit. Vreau să-ţi spun, că te-am purtat şi te mai port în inimă. Din momentul când am încetat să-ţi mai scriu am avut a trece prin mai multe necazuri. Mai întâi mi-a murit mama, apoi tata, iar peste câteva luni, am căzut în timp ce schiam şi mi-am fracturat rău de tot piciorul. Un an şi ceva am stat numai prin spitale. Până la urmă piciorul mi-a fost tăiat. Rămas schilod mi-am zis, că n-o să mă mai poţi iubi şi în genere n-o să mă mai iubească nicio fată. De atunci m-am legat cu bărbaţii, am trecut în tabăra cealaltă…” Chiralina l-a privit pierdută. A rămas cu ochii larg deschişi preţ de câteva minute, apoi a rostit: „Credeam c-o să-mi spui că eşti căsătorit, ai familie, sau că ai o iubită, dar la aşa ceva nu m-am aşteptat.”
În ziua când trebuia să se întoarcă acasă, Alexander a venit cu un buchet enorm de flori şi cu un plic pentru Alexandrina. Şi-a cerut permisiunea să o sărute şi a făcut-o la fel de fierbinte ca altă dată. La aeroport a întrebat-o dacă ar putea să vină s-o cunoască şi el pe Alexandrina. Iar când s-a îndreptat spre scara avionului i-a strigat: „Ai fost şi rămâi marea iubire a vieţii mele!”.

Dumnezeu vorbeşte prin gura copiilor

N-au trecut nici două luni de la acea întâlnire şi, într-o zi bunica şi nepoţica s-au trezit cu Alexander la poartă. Chiralina era plecată la studii. Musafirul când a văzut fetiţa, care e copia lui, a ridicat-o în braţe, a sărutat-o şi plin de emoţii a zis: „Eu sunt tatăl tău. Iartă-mă, dulce minune!” „Da eu am ştiut că ai să vii, mi-a spus mămica. Cu multe lacrimi şi durere în suflet te-am chemat mereu în rugăciune. Vezi, Dumnezeu m-a auzit. Aşa-i că n-ai să te mai duci niciodată de la noi?” Tatăl şi-a strâns fetiţa la piept şi i-a şoptit: „Am să rămân numai dacă mama şi bunica o să mă primească.”
Mama şi bunica l-au primit. Întregită, familia fericită s-a stabilit cu traiul în România. După ce și-a redobândit cetăţenia bunica a plecat şi ea la copii. Aceasta le este crucea vieţii acestor suflete unite prin dragoste cu voia lui Dumnezeu. De 10 ani stau împreună. În acest răstimp, Chiralina a mai născut un copil. Dumnezeu să-i ţină uniţi grămăjoară până la apusul vieţii, căci e frumoasă relaţia lor.

Nina Neculce

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code