Interviu cu Ecaterina Martâniuc: 70 de ani eu i-am trăit, nu m-am jucat

0
512

La 26 octombrie 2020, Ecaterina Martâniuc a împlinit 70 de ani, trăiți cu credință în Dumnezeu, pasiune pentru muncă și dragoste față de oameni. De peste 40 de ani, dna Martâniuc este conducătoarea fabricii „Noustil” din Soroca, inițial în calitate de șefă a Secției Financiare, apoi directoare din 1987. Acolo pe unde au pășit pașii ei, lucrurile s-au schimbat, au prosperat, astfel că datorită acestei femei, însăși istoria orașului Soroca a înscris pagini frumoase de dezvoltare. În ziua aniversării, tot la serviciu își primea oaspeții. Chiar dacă a declarat că nu va organiza mese festive, din cauza pandemiei, lumea nu s-a lăsat de felicitări. Cele două telefoane sunau încontinuu. Buchete de flori tomnatice i-au umplut biroul a cărui ușă nu s-a închis niciodată, mai ales în fața celor care au cerut vreodată ajutor. Cu ocazia frumoasei sărbători, Ecaterina Martâniuc a acceptat cu plăcere un interviu pentru „Ziarul Nostru”.

Ludmila Talmazan:  Mult stimată Doamnă Ecaterina Martâniuc, în acest an, octombrie vine în viața dumneavoastră cu frumoasa aniversare de 70 de ani împliniți. Este un prilej deosebit în care puteți aduna la un loc bucuriile, trăirile, gândurile și amintirile cele mai importante, de rând cu planurile de viitor.

Se spune că nu este etic să se pronunțe vârsta unei femei, dar atunci când anii nu trec în zadar, ci cu multă încărcătură valoroasă atât pentru ea însăși, pentru familie, prieteni, colegi, cât și pentru comunitatea în care trăiește, este un motiv de mândrie și respect.

Sunteți, fără îndoială, o personalitate care ați contribuit direct la dezvoltarea orașului Soroca. O femeie puternică, cu o inimă mare. De aici și curiozitatea de vă cunoaște mai mult. Ecaterina Martîniuc este numită deseori Doamnă de fier. Așa e sau nu? De ce se spune astfel despre dumneavoastră?

Ecaterina Martîniuc: După cum mă apreciază copiii mei, sînt mai mult încăpăținată în obținerea scopului și neclintită pe parcurs, aceasta-i puterea fierului din mine. Sînt de fier mai mult cu mine decât cu  alții.  Dar de fapt emotivă până la lacrimi și cu o mare dorință de a-i ajuta pe toți cei care au nevoie de suportul meu.

L.T.: Cum vă simțiți astăzi? Ce sentimente vă cuprind sufletul?

E.M.: Mă simt un om împlinit. De toate celea am făcut. Casă am construit, livadă am sădit, fântâni am făcut, oameni am ajutat. Am realizat tot ceea ce cred că trebuie să facă un om.

L.T.: Cât de importată este viața culturală a localității pentru un antreprenor?

E.M.: Dacă nu este educație și cultură, nimic nu e. Țin minte cât de valoroasă am socotit posibilitatea de a-i apropia pe angajații fabricii de repertoriul Teatrului de Operă și Balet din Chișinău, de Palatul de Cultură din Soroca. Prin anii 1989… toate spectacolele au fost finanțate de fabrică și mare îmi era tristețea, când vedeam locuri goale. Mare mi-a fost bucuria știrii despre inaugurarea Teatrului „V. Apostol” în Soroca. Deja de 10 ani mă strădui să fiu prezentă personal, ba chiar și cu colectivul la piesele jucate la teatru. Niciun ban nu valorează atât cât valorează dezvoltarea spirituală a fiecărui spectator. Dar și deschiderea Centrului Cultural Român în incinta fabricii, datorită neobositei și mult stimatei Ana Bejan prefectă a județului Soroca.

L.T.:  Ce rol a avut Fabrica de Tricotate, pe care a-ți condus-o din 1987, pentru bugetul orașului și respectiv pentru dezvoltarea lui?

E.M.: De fapt Soroca a crescut, s-a dezvoltat și a căpătat greutate în toate numai datorita  fabricii. Să o luăm de la capăt. Microraionul locativ din satul Bujerăuca, unde a fost amplasată fabrica s-a construit din finanțările capitale ale ei, grădinița nr. 17, cea mai dezvoltată și apreciată din oraș, tot de fabrică a fost construită, Biserica Sf. Dumitru din Soroca a fost reparată și redeschisă cu aportul fabricii, unde pictura, altarul, policandrul, gardul, acoperișul s-au finanțat din sursele ei, precum și la Catedrala Acoperemântul Maicii Domnului de pe str. Pușkin, instalarea sistemului de încălzire în acestă biserică, reparația capitală în anul 1999 la grădinița nr. 13, căldura la biserica din s. Volovița, finanțări pentru dezvoltarea fotbalului din Soroca, chiar și stația de epurare care a slujit orașului până nu demult, dar construită pe malul stâng al Nistrului, a fost finanțată din alocările capitale ale fabricii. Ultima construcție făcută de fabrică a fost blocul locativ pentru familiile cu mulți copii de pe str. Feofania Budde, de asemenea au fost făcute alocări la secția de traumatologie din Soroca, reparația secției de neurologie din Soroca, intrarea în oraș din dealul Sorocii, dinspre s. Volovița, a fost construită de fabrică, trotuarul și fântâna care duce spre inspectoratul fiscal și multe altele.

În domeniul economic: de-a lungul anilor, au primit profesii și salarii peste 20 000 persoane, s-au produs peste 29 mln. de unități de tricotaje și confecții, anual în bugetul statului se alocau peste 3 mln. de lei. Numai în anul 2019 s-au alocat în buget peste 3ml 300 mii lei. 

Pentru rezultatele anului 2018, fabrica a fost decernată de Ministerul Finanțelor al RM  cu denumirea de contribuabil onest al anului 2018 și decorată cu certificatul de credibilitate nr.19/18 din 16.09.2018.

L.T.: Pe parcursul anilor, ați susținut și ați sponsorizat diverse proiecte culturale, sociale, oameni aflați la nevoie. Ce vă face să pășiți peste hotarul activității de bază și să fiți sprijin atâtor oameni?

E.M.: Vă spuneam mai devreme despre faptul că totdeauna am fost dispusă să-i ajut pe toți care se adresau pentru ajutor la mine, fie după un sfat profesional ori material. Pentru mine personal este o tragedie să-l refuz pe adresat. Dar cea mai mare bucurie o am când văd că adresatul se bucură deopotrivă. Cel mai mult m-am bucurat când am putut să ofer cuiva sprijin în învățământul dual. În trecut am trimis mulți copii la studii atât la Moscova, cât și la Chișinău la Institutul Politehnic unde s-a deschis  Facultatea de Confecții, cu care colaborăm deja de 20 ani.

L.T. Cum e să fii soție de președinte de raion? E primă doamnă a raionului, ne putem exprima așa, o femeie importantă.

E.M.: Eu cunosc faptul pe care îl susțin mulți, că soția totdeauna este un punct forte în hotărârile președinților de raion, ceea, ce la noi nu a fost niciodată. Eu mă prezentam doar la ședințele oficiale cu conducătorii de întreprinderi, consfătuiri tematice. Niciodată nu am promovat pe cineva în fața președintelui, n-am făcut lobby nici unei probleme. Mai mult, toate problemele mele erau ale mele și eu mi le rezolvam de una singură. Mai de, nici d. Martâniuc, nici altcineva nu bănuia de ele. Și cele mai problematice întrebări erau rezolvate prin organele de drept, la care totdeauna mă prezentam personal, la unele ca la lucru, cu anii.

L.T. Regretatul ex-președinte al raionului Soroca, soțul dumneavoastră Mircea Martâniuc, a avut un rol important în dezvoltarea raionului. Dar cum era acasă? Ce îl frământa cel mai mult în perioada aceea?

E.M.:  Frământările lui erau cele ale oamenilor. Țin minte cum sărea în sus și se bucura despre proiectul câștigat pentru renovarea în a. 2009 a azilului de bătrâni din Bădiceni cu statut de instituție publică, la care s-au cheltuit în parteneriat cu județul Vaslui, România, 5 mln de lei.

Pentru el nu erau probleme minore, fie că e vorba de gazificarea satelor din raion, fie de acordarea serviciilor stomatologice și transportarea gratis a  copiilor, fie de renovarea a 58 de instituții rurale ale raionului sau de reabilitarea manifestărilor culturale uitate, precum Festivalul Pastoral de la Căinarii Vechi. Dar cea mai mare bucurie o avea atunci când erau distinși copiii și tineretul raionului. Mari bucurii i-au adus sportivii soroceni, apariția echipei de fotbal „DAVA” care a câștigat Cupa Republicii, premiul câștigat la concursul literar „La izvoarele înțelepciunii”, unde liceanca de la „Ion Creangă” a câștigat  premiul II.  

L.T.: Distinsă Doamnă, cu siguranță experiența dumneavoastră e ca o carte din care putem învăța, dacă o citim. Vă rog să răspundeți la câteva întrebări abstracte, din perspectiva trăirilor și concluziilor dumneavoastră.

Ce lucruri apreciați cel mai mult în viață?

E.M.: Sârguința, truda, inteligența și cartea.

L.T.: Ce trăsături umane de caracter vă sunt antipatice, ce fel de oameni ați evitat să-i apropiați de dumneavoastră?

E.M.: Lingușitorii, mincinoșii și fricoșii.

L.T.: Ce este fericirea?

E.M.: Fericirea este atunci când poți să te împarți cu cineva. Să ai puțin, dar din ceea ce ai, să poți împărți cu cel care e mai trist. Cea mai mare satisfacție e atunci când îți pare bine că dai.

L.M.: – Ce este cel mai valoros în viață?

E.M.: – Familia.

L.T.: – Care sunt cele mai importante sfaturi pe care le dați copiilor și nepoților dumneavoastră?

E.M.: Să fie truditori, înțelepți, să-și păstreze sănătatea, familia și să se bucure de fiecare zi trăită.

L.T.: Ce rol are prietenia în viața dumneavoastră? Aveți prieteni mulți sau puțini și buni?

E.M.: De când am înțeles că prieteni nu poți avea mulți, pot spune că am o singură prietenă, care îmi spune totul și ce îmi place și mai mult ce nu – este fiica mea.

L.T.: Care au fost cele mai grele momente de depășit în anii ce-au trecut? Cum faceți față greutăților?

E.M.: Pierderea Omului iubit. Încrederea în familia mea mă ajută.

L.T.: Cu siguranță, fiind o femeie de afaceri, o doamnă cunoscută, influentă, lumea discută despre dumneavoastră. O întrebare, de curiozitate, ce atitudine aveți față de gura lumii?

E.M.: Vorba ceea: gura lumii nu o astupi. Este o problemă a oamenilor, ei și să o rezolve.

L.T.: Aveți regrete sau lucruri pe care ați vrea să le schimbați?

E.M.: Regret că am născut numai doi copii. Aș fi putut avea o familie mult mai mare. Dar aceasta nu mai poate fi schimbat.

L.T.: Urmărind istoria succesului fabricii, trecută prin perioade de declin și avânt, se evidențiază curajul dumneavoastră, de conducătoare, și puterea de a face față riscului. Pare că niciodată nu ați dat mâinile în jos, dar ați căutat soluții de izbândă.

De ce are nevoie o femeie ca să reușească în carieră, în viață la general?

E.M.: De insistență, nu există lucruri și probleme nerezolvabile, există probleme lăsate baltă.

L.T.:  Ce vă doriți în prezent?

E.M.: Pace în lume și în sufletele oamenilor, și sănătate în societate.

L.T.: Vă mulțumesc mult pentru dialog. Vă doresc o sărbătoare frumoasă și fie ca toate faptele minunate pe care le-ați făcut în trecut să se transforme în mulți ani cu sănătate în viitor! Felicitări!

Citiți în următorul număr al „Ziarului Nostru”: Ecaterina Martâniuc, povestea vieții: „Un destin dat de părinți să fiu fericită”.

A intervievat Ludmila TALMAZAN

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code