Cum a sfârșit un tată care și-a bătut joc în mod repetat de propria fiică

0
481

Am cunoscut-o pe Niculina cu vre-o 19 ani în urmă. O fetişcană frumoasă, blondă. Avea 14 ani şi fugise de acasă de răul tatălui său, care se lua după dânsa. Era primăvară devreme şi ieşise dimineaţa din casă numai în costum sportiv. Într-o fugă a ţinut-o cale de câteva zeci de kilometri până la Bălţi. A doua zi în zori doamna Maria a găsit-o la un colţ de stradă zgribulită, tremurând de frig şi de frică. A luat-o în casă, a hrănit-o, a încălzit-o şi, după ce i-a ascultat povestea deosebit de ciudată, mi-a telefonat şi m-a întrebat dacă nu aş dori să mă întâlnesc cu ea.
M-am apropiat de ea şi am încercat să leg capăt de vorbă. Tăcea. Nu voia să-mi răspundă la întrebări. După fiecare întrebare adresată, mă privea cu nelinişte şi spaimă. Când doamna Maria i-a spus că aş putea s-o ajut, din ochii ei neobişnuit de mari şi neobişnuit de albaştri au început a curge lacrimi măşcate. Maturizată înainte de vreme, fata se opri din plâns şi începu să-mi povestească: „Nu ştiu de ce, şi mama şi bunica, mă lasă să mă lupt singură cu nişte situaţii pe care nu le înţeleg. Toţi ai casei ştiu că tata îmblă după mine, că mă foloseşte în pat, dar nimeni nu scoate un cuvânt, nu întreprinde nimic.

Prima noapte de coşmar a fost urmată de altele

A fost îngrozitor în noaptea ceea de pomină. Mama lucra în schimbul III la fabrică. Fratele şi surioara dormeau, iar eu îmbrăcasem cămaşa de noapte şi mă pregăteam să-mi fac rugăciunea, când a întrat tata în odaie. A pus degetul la gură ca nu cumva să-i trezim pe fratele şi sora, m-a apucat uşurel de mână şi m-a scos afară desculţă. Era iarnă. M-a dus în beci, a aprins o lumânare, a aşternut cojocul şi m-a culcat pe el. Mi-a ordnat să fiu cuminţică şi să nu scot un cuvânt că n-o să-mi facă nimic rău. Apoi a stins lumânarea şi s-a suit deasupra mea… Nu am putere să vă descriu ce-am tras în noaptea ceea. E din cale afară de urât şi de ruşinos. După ce şi-a potolit instinctul animalic, m-a apucat dureros de umeri şi m-a ameninţat că dacă spun un cuvânt cuiva, mă omoară. M-a mai folosit şi în alte nopţi când mama era la lucru. Nu aveam cui să mă plâng. Mamei mă temeam să-i spun. Mergeam duminica la Biserică şi mă rugam Domnului să-l oprească pe tatăl meu ca să nu mai încerce să-mi facă aşa ceva, dar n-am fost auzită. Într-o duminică m-a târât în casa mare. Acolo ne-a găsit bunica, care a plecat pentru a se întoarce repede cu mama. Au tăcut amândouă de parcă luase apă în gură. În adâncul sufletului m-am bucurat. Credeam, că am scăpat de coşmar. Eram convinsă, că mama va face scandal, va anunţa poliţia şi criminalul va fi închis. Dar m-am înşelat. Atât mama, cât şi bunica m-au rugat să nu spun nimănui despre cele întâmplate că o să râdă tot orăşelul de noi. Ieri dimineaţă mă pregăteam să merg la şcoală. Mama plecase la lucru. Tata a întrat în cameră roşu ca racul, m-a cuprins cu labele lui greţoase şi a început să mă sărute. Mirosea foarte urât de la el. L-am trimis liniştită să se spele, zicându-i că mă duc să-l aştept în dormitor. Şi aşa cum eram îmbrăcată uşurel am ieşit puşcă pe uşă şi iată am ajuns aici la doamna Maria.”
Atunci împreună cu doamna Maria am anunţat poliţia din orăşelul din care provenea Niculina. Oamenii legii au venit, s-au informat, au luat-o pe fată şi ne-au promis că se vor ocupa de caz. Atât eu, cât şi doamna Maria eram mulţumite că am ajutat minora şi în același timp convinse, că tatăl infractor va fi pedepsit după lege.

Întâlnire neaşteptată

Însă nu întotdeauna lucrurile se aşează în buna lor rânduială, iar surprizele vin atunci când te aştepţi mai puţin. Cu cîţiva ani în urmă mă aflam la o mănăstire de la noi din republică. În clipa când ieşeam din biserică, de mine s-a apropiat o călugăriţă foarte drăguţă, cu un zâmbet încântător: „Aşa-i că nu mă recunoaşteţi? Sunt Niculina. Dvs, cu doamna Maria aţi vrut să mă scăpaţi de murdăria în care mă băgase tatăl meu.”
Dar cum de ai ajuns aici? – am întrebat-o mirată. Niculina (acum are alt nume pe care m-a rugat să nu-l divulg) m-a invitat în chilioara ei şi mi-a povestit că a avut de încercat un lung şir de cruzimi şi nedreptăţi. Am aflat cu stupoare, că după ce a fost audiat la poliţie, tatăl Niculinei, figură importantă în orăşel, ce-a făcut ce-a dres, dar a ieşit basma curată din toată mizeria ceea. Dacă a văzut copila că dreptatea e la fundul mării, de cum a susţinut examenele de absolvire a nouă clase a plecat de acasă la mulţi kilometri depărtare. Destul de matură pentru vârsta ei s-a descurcat foarte bine în capitala Ucrainei. Pentru a-şi întreţine existenţa şi-a luat o slujbă într-un restaurant, unde lucra de la orele 5.00 până la 8.00, după care mergea la cursuri la un colegiu. Într-o zi l-a întâlnit pe un fost coleg de şcoală, care avea un club de noapte. Colegul i-a propus să danseze acolo. A asigurat-o că nu-i mare lucru şi nu-i periculos. Niculina se ducea şi dansa de trei ori pe săptămână pentru un câştig destul de bun. Către sfârşitul studiilor la colegiu a aflat de la proprietarul clubului, că bunica a murit, iar mama s-a îmbolnăvit de cancer şi e foarte gravă. A plecat acasă. Niculina oftează: „A fost îngrozitor. Până am ajuns acasă mama a murit. Am încercat s-o bocesc, aşa cum se cuvine să bocească o fiică pe mama ei, dar nu puteam. Mă durea că s-a dat deoparte şi m-a lăsat pradă plăcerilor lui tata. În scurt timp după înmormântare tata a mai încercat de câteva ori să se dea la mine, dar nu i-a mers. Într-o zi, însă, m-a luat prin surprindere, m-a legat de pat şi şi-a făcut mendrele. În aceiaşi zi am plecat la Kiev să-mi termin studiile fără să mă uit înapoi.”

A rămas gravidă

Peste două luni Niculina a rămas năucită, când a aflat de la ginecolog, că este însărcinată. Plină de revoltă a plecat la comisariatul de poliţie de la baştină cu gând să-l scoată la apă limpede pe taică-său. Dar şi de astă dată oribilul tată a căzut în picioare ca pisica. Plină de durere şi amar s-a dus la duhovnicul ei de la o mănăstire din apropierea or. Kiev. Acesta a sfătuit-o să nu avorteze şi, a dus-o chiar sfinţia sa cu maşina la o mănăstire de călugăriţe, unde a stat până s-a născut copilul. Spre bucuria Niculinei, micuţul nevinovat a trăit numai trei zile. După aceasta s-a întors la Kiev. La colegiu i s-a oferit postul de secretară. Fostul coleg de şcoală o căuta căci avea mare nevoie de ea la club. Obosită, Niculina i-a explicat, că nu mai are chef să danseze. Tot atunci de ea se îndrăgostise un tânăr profesor, Victor, care i-a propus căsătorie. L-a refuzat frumos, zicându-i că ar fi o onoare să se mărite cu el, dar nu poate face acest pas. I-a spus tot până în ultimul amănunt despre tot ce a tras de la tatăl ei. Şi Victor a înţeles că din cauza dezgustului pe care îl avea de pe urma raporturilor sexuale cu taică-său, căsătoria nu o interesa. După un an de lucru pe post de secretară la colegiu, Niculina a hotărât să plece pentru totdeauna la mănăstire, să fie cât mai departe de răutăţi şi prostii. S-a rugat câţiva ani la o mănăstire din Ucraina, iar de 9 ani se află într-o frumoasă mănăstire de la noi. Despre trecutul ei ştie doar duhovnicul.
Vara trecută m-am reîntâlnit cu Niculina. Mi-a spus că fratele și sora mai mică, care după moartea mamei au fost luați de o mătușă, sunt mari deja. Fratele e căsătorit, are o familie frumoasă în care cresc doi gemeni, iar sora după absolvirea liceului a pecat în Portugalia la muncă la invitația unei verișoare. Despre tatăl ei n-a știut nimic multă vreme, iar acum doi ani avea să afle că a murit în chinuri groaznice. Rămas singur într-o casă mare, se înfrățise cu alcoolul. Avea mulți prieteni de pahar. Într-o seară, s-a luat la ceartă cu unul din ei. Și cum stăteau în doi într-un foișor și goleau sticlă după sticlă, la un moment dat prietenul a stricat o sticlă de capul călăului tată. Apoi, după ce i-a mai aplicat și câteva lovituri de topor, i-a dat foc. Vecinii i-au povestit Niculinei, că taică-său urla îngrozitor. Au alergat și l-au stins, dar rănile erau cumplite. Până la sosirea ambulanței, care a ajuns foarte greu, a decedat, zvârcolindu-se de durere. „Dumnezeu nu bate cu bățul”, atât le-a spus Niculina megieșilor pe care îi cunoștea din copilărie, dar care nu cunosc câtă durere și suferință i-a provocat răposatul ei tată.

Nina Neculce

PUBLICITATE