Iubirile Irinei și o sarcină întreruptă la 12 ani

0
591

Părinţii Irinei au plecat în Spania când copila avea şapte ani. Au lăsat-o pe micuţă în grija bunicii, aşa cum au mai fost lăsaţi şi alţi copii din satul lor. Diferenţa era, că ceilalţi îl aveau în preajmă şi pe bunelul, pe când Irina, doar pe bunica. Căci bunica ei se despărţise de soţ de tânără. Prea o pălmuia nebunul ori de câte ori se întorcea de pe unde îşi risipea banii şi viaţa, şi nu a putut duce viaţă lungă cu el. Într-o zi femeia a pus capăt batjocurii şi durerii şi l-a lăsat. S-a întors cu copilul în braţe (mama Irinei) în satul natal. Friptă o dată, nu s-a mai recăsătorit. Trăia şi muncea pentru binele fiicei sale.
Acum de când fiica şi ginerele plecase, nu mai trăia decât pentru scumpa şi unica ei nepoată. Mereu o acoperea cu sărutări, o întreba ce ar mai vrea să mănânce, ce să-i cumpere de la piaţă. La rândul ei, Irinuţa, fire blândă şi ascultătoare, făcea tot ce i se spunea, se mulţumea cu tot ce-i cumpăra, mulţumea pentru ce i se punea pe masă. Nu cerea ca alţi copii tot felul de lucruri scumpe, chiar dacă din punct de vedere material nu aveau motive să se plângă. Fericite, nepoata şi bunica, se bucurau de viaţă într-un colţişor plăcut din marginea satului, unde îşi aveau casa.

Irina îi vorbea bunicii numai despre Igor

Vremea trecea şi fata creştea. Prin clasa a VI-a a prins a nu o mai asculta pe bunica. Se credea deja mare şi le făcea pe toate de capul ei. Dacă îi abătea să se ducă cu fetele la pădure, se ducea fără să-i ceară permisiunea bunicii. Dacă dorea să se distreze prin centrul raional, pleca tot fără ştirea bunicii. Iar cum ajungea sâmbăta, duminica şi în zilele de sărbători îşi anunţa bunica că pleacă la cutare sau cutare colegă cu dormitul. Dar, de fapt, în acele zile ea pleca cu gaşca la Mitru acasă. Mitru era un coleg de clasă, părinţii căruia munceau în Portugalia. Aşa se petreceau lucrurile. Ce făceau copiii fără părinţi, adunaţi în acea casă, numai ei ştiau. Cert era faptul, că atunci când Irina se întorcea acasă, îi vorbea bunicii numai despre Igor, un băiat din clasele mari. Îi tot spunea cât de frumos cântă la acordeon, cât de dulce este la vorbă şi cum îi face mereu pe plac. Bunica asculta şi se bucura, că nepoata are prieteni buni, care o respectă.

Liniştea casei se prăbuşeşte

Însă de la un timp gura satului a început a depăna tot felul de poveşti deocheate despre „şe