ROSTUL OMULUI

0
178

Toamna rămâne timpul roadei și al melancoliilor. Mai des ca în alte anotimpuri ne gândim la trecerea omului print timp și la „rod”, în sensul polivalent al acestui cuvânt. Astăzi voi însăila câteva gânduri despre regretatul dl Mircea Martâniuc, ex-Președinte al Raionului Soroca. Mai bine zis, voi spicui impresii deja expuse în pagini de carte. Cărțile „Cetatea de cuvinte”, „Numai de bine” și „Istoria unui teatru & Teatrul unei istorii” au fost scrise în diferite perioade și poartă amprentele timpului. Dar în toate se perpetuează, sub diferite unghiuri, reflecții și mărturii despre Dl M. Martâniuc”.

„Despre rostul unui om vorbesc numai faptele, dar îl înscrie în șirul oamenilor care înmulțesc lumina, numai fapta bună. Chiar dacă de multe ori acțiunile au și o umbra conjucturală, până la urmă, îți pui o întrebare banală: „De ce nu a folosit altcineva conjuctura, pentru a spori lumina?!” De multe ori se întâmplă ca în aceeași perioadă de timp, în aceleași condiții politice (dominante în viața noastră de zi cu zi), găsești oameni poziționați foarte diferit: unul scrie cărți – altul arde cărți, unul năruie monumente – altul înalță monumente, unul închide instituții – altul deschide… Când în sufletul unui om își are sălaș sămânța frumosului, neapărat vei găsi în acțiunile acestuia „pomi plini de rod”, fie în viața personală, fie în activitatea profesională. Cu Dl Mircea Martâniuc m-am întâlnit prin anii ’80 când activam la casa de cultură din s. Stoicani. L-am văzut captivat de cele întâmplate în scena improvizată pe stadionul școlii. Pe atunci se organiza „Ziua satului”, o zi în care se promova localitatea pe toate domeniile. Așa s-a construit de la sine o punte între sufletele noastre, întâlnindu-ne cu diferite ocazii unde se asculta și poezie. Dar „viața nu-i o șosea asfaltată”, zicea unul din poeții basarabeni. Pe parcursul anilor s-au produs mai multe metamorfoze. Politica a schimbat valorile pe principii, însă cert rămâne faptul că două din importantele realizări în plan cultural și literar din viața mea s-au produs cu sprijinul lui Mircea Martâniuc, ex-președinte al raionului Soroca. Vorbesc despre funcție în al doilea rând, pentru că nici o funcție în care este instalat doar un „cinovnic” nu va susține actul creației, căci el include o doză mare de risc.

În toamna anului 2009, dl Martâniuc mă anunță despre disponibilitatea Sa de a susține fondarea unui teatru profesionist la Soroca. După două luni de documentare în domeniu i-am pus pe masă proiectul. Datorită insistenței sale proiectul a devenit realitate, fiind votat unanim de toți consilierii. Aș aminti doar că republica traversa atunci o perioadă cu „zdruncinări politice și sociale” și de criză financiară.

În cultură așa a fost dintotdeauna, nașterea unui festival, întâlnirea cu o personalitate de marcă, fondarea unei instituții, se face posibilă datorită unor persoane concrete, care au avut nu numai pârghiile la îndemână, dar ambiție și curaj. E greu de spus dacă spectatorul sorocean ar fi avut bucuria întâlnirii cu teatrul dacă nu s-ar fi produs, atunci, evenimentul.

Cea de a doua realizare (luată cronologic ar fi prima, de fapt) importantă este editarea antologiei „Cetatea de cuvinte”, în care se regăsesc cca 70 de nume ale scriitorilor născuți în județul Soroca (aa.1800-2011). Consiliul raional, la inițiativa dlui M. Martâniuc a realizat achiziția cărții, ulterior distribuind-o în toate bibliotecile din raion. Ce poate fi mai rezistent în timp decât un nume în pagină de carte. Chiar la deschiderea antologiei, cititorii vor găsi mesajul: „Cu mândrie vreau să anunț că în urma unui studiu efectuat de inițiatorii acestui proiect s-a dovedit că din cca patru sute cincizeci de nume din literatura basarabeană, cca optzeci revin celor născuți în hotarele vechi ale județului Soroca, iar dacă ne amintim că, inițial am avut nouă județe, se poate lesne observa că  indicele cantitativ este secundat de cel al valorii. Să ne cunoaștem și să înmulțim valorile. Spor la carte, dragi soroceni!”.  („Numai de bine”, ed.  Uniprint, Soroca, 2018).

Acest mesaj semnat cu numele Mircea Martâniuc va trăi cât cititorii vor căuta lumina cărții, el fiind prezent și paginile monografiei „Istoria unui teatru & Teatrul unei istorii”, (ed. Chișinău, 2019). Am scris istoria în anul 2019, cu prilejul aniversării a zece ani de la fondarea Teatrului „V. Apostol”. Apropo, editarea s-a realizat datorită susținerii Dlui Ghenadie Muntean, ex-Președinte al Raionului Soroca și a Consiliului de administrare a Teatrului. Mare este bucuria când lucrurile frumoase se repetă, ar fi enormă însă dacă tot ce ne face mai oameni ar avea continuitate, indiferent de situații și conjunctură. Țin să adaog aici și opinia dlui Ion Spătaru, ex-secretar al consiliului raional Soroca, extrasă din cartea despre istoria Teatrului: „…Dl Mircea Martîniuc, Președinte al Raionului Soroca, a căutat și a propus o soluție de compromis, crearea unei instituții noi de cultură. După negocieri directe cu Dl Petru Popa, s-a stabilit ca ar fi cel mai indicat să se creeze un teatru în centrul raional. Din momentul devenirii publice a acei informații, era evident – crearea teatrului a fost opțiunea Dlui Petru Popa, susținută de Mircea Marâniuc… Din poziția zilei de azi, este evident că Teatrul „Veniamin Apostol” este „copilul autonomiei locale”, de beneficiile căreia s-au folosit în deplină măsură „părinții fondatori”.

Până la urmă,  lucrurile se așază în memoria colectivității în funcție de  multe alte criterii și numai cei care au menirea să le pătrundă cu mintea și sufletul deopotrivă, le pot așeza într-o anumită ierarhie a valorilor.

Îmi exprim regretul privind trecerea, acu șase ani, la cele veșnice a Dlui M. Martâniuc, iar celor apropiați le doresc sănătate și amintirea luminoasă.

Petre POPA, directorul Teatrului „V. Apostol”

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code