Pentru Daria și Mircea, HIV nu mai este un blestem

0
47

Aveau aproape aceeaşi vârstă când s-au cunoscut. El douăzeci şi trei, ea douăzeci şi doi de ani. Chiar de la început Mircea a fost atras fizic de Daria. În viziunea lui ea întruchipa imaginea femeii perfecte. Era blondă, avea picioare lungi şi o personalitate scânteietoare. La rândul său Daria îl vedea pe Mircea frumos, atrăgător şi sexy. I-a legat o poveste romantică.
Daria provine dint-o familie de intelectuali din raionul Briceni. Fire veselă, deschisă, mereu cu gust şi dor de aventură îi sensibiliza pe colegii de grupă pe tot parcursul studiilor, dar nu a fost niciodată îndrăgostită de vre-o unul din ei. Ea visa o poveste pasională cu bărbatul pe care avea să-l ia de soţ. Şi povestea visată a devenit realitate. După absolvirea facultăţii a plecat la câştig la Moscova. Acolo l-a cunoscut pe Mircea, care spre mirarea ei absolvise aceeaşi facultate, numai că la o altă instituţie. De la prima vedere inima ei a fost străbătută de mii de fiori, ce curgeau în şuvoaie fierbinţi. Nici Mircea nu a rămas indiferent, s-a îndrăgostit de ea şi a început să-i facă curte. Îi oferea flori, aranja întâlniri intime cu şampanie şi lumânări. Aşa s-au perindat aproape doi ani.

Nunta

Într-o toamnă frumoasă Mircea a prezentat-o pe Daria părinţilor. Domnișoara a constatat, că la înfăţişare iubitul ei seamănă mai mult cu taică-său: înalt, cu ochii negri, dinţii sănătoşi cu strungă la mijloc. Mama lui de asemenea era o femeie înaltă. A fost foarte amabilă cu fata de care li s-a îndrăgostit fiul, a primit-o cu căldură. Mai rezervat era taică-său, dar a tratat-o şi el cu politeţe şi respect. Şi unul şi celălalt au văzut în Daria o viitoare noră după inima lor. I-au spus feciorului, că a făcut alegerea ideală şi peste câteva săptămâni s-au întâlnit cu părinţii miresei, iar la început de noiembrie au organizat petrecerea de nuntă. A fost o nuntă ca în poveşti, admirată de tot satul, căci nimic nu le place oamenilor de la ţară mai mult decât o nuntă cu nuntaşi frumoşi şi miri îndrăgostiţi cu adevărat. După nuntă cei doi nu au plecat undeva în luna de miere ci au ales să stea la părinţii lui Mircea. Nedespărţiţi, ţinându-se mereu de mână se plimbau pe străzile satului, stârnind încântarea trecătorilor. Îşi făceau planuri de viitor. Flatat de admiraţia frumoasei lui soţii Mircea se simţea fericit. Era captivat de persoana ei şi toţi din jur au observat, că era nebun după Daria, lăsând impresia, că o doreşte mai mult decât îl dorea ea. O găsea mereu seducătoare şi provocatoare.

Drama

După o lună şi ceva cuplul nedespărţit s-a întors în capitala Rusiei. Peste câteva luni Daria a rămas însărcinată. S-a simţit cu adevărat fericită. Aşteptau un băieţel. Au hotărât că micuţul se va naşte la Moscova. Pe lângă alte analize medicii au obligat-o să facă un test la HIV. Rezultatele lui le-au ruinat fericirea. Testul a fost pozitiv – Daria era infectată cu virusul HIV. Coşmar, groaznic! Îi venea să se dea cu capul de pereţi. Inima ei tânără a îmbătrânit brusc, s-a strâns de durei ascunse. Cum? De unde? Pentru ce? – se întreba Daria înecându-se de plâns, ştiind, că nu a avut nici o relaţie întâmplătoare. Mircea era deprimat. Îi era frică să recunoască adevărul. Până la urmă le-a spus medicilor şi soţiei că avuse până la căsătorie relaţii intime cu o narcomană. N-a ştiut că a fost infectat. După ce au făcut această tristă descoperire, care i-a zdruncinat până în adânc, Daria a urmat un tratament specific în speranţa, că riscul infectării fătului va fi redus. Băieţelul însă s-a născut cu greul blestem al acestei boli, care a omorât deja milioane de oameni de pe glob. Acest cuplu fericit, care a avut nefericirea de a se molipsi de nemiloasa boală trăieşte o dramă. Când s-au întors de la spital după nașterea fiului au plâns şi s-au rugat. Mircea a căzut în genunchi, cerându-le din suflet iertare Dariei şi micuţului nevinovat. La început Daria era gata să divorţeze, dar până la urmă şi-a zis că împreună vor duce mai uşor povara bolii. Medicii fac tot ce le stă în puteri pentru ameliorarea situaţiei. Iar soţii îşi cresc micuţul într-un mediu familiar cu totul special. Frecventează regulat biserici şi mănăstiri. Speră în bine, în vindecare. Cred, că odoraşul lor va merge la şcoală, va termina-o. Acum băieţelul are 5 ani. Merge la grădiniţă. Părinţii îi satisfac toate poftele, dorind să fie nişte părinţi adevăraţi pentru scumpul lor odor. Sunt decişi să lupte din toate puterile cu boala lor necruţătoare. Ambii, înţelegători şi răbdători se dedică cu toată dragostea copilului. Iar viaţa lor oscilează între speranţă şi disperare. La serviciu nu se ştie despre boala lor. Şi nici părinţii nu cunosc de crudă lovitură psihologică pe capul copiilor săi.

„Norocul nostru e că suntem la Moscova”

În ziua când ne-am întâlnit, Daria mi-a spus printre altele: „ Avem o casă şi o familie. Mi-am dorit căldură şi dragoste din partea soţului. Le am, dar uneori îmi lipseşte siguranţa în ziua de mâine oricât de mult mi-aşi dori să fiu optimistă. Când am aflat despre groaznicul virus, ce ne-a contaminat, credeam , că armonia dintre noi se va evapora. Dumnezeu, însă nu ne-a părăsit, ne dă mereu noi puteri ca să putem lupta cu urgia. Petrişor este foarte neastâmpărat şi ager la minte. Ne bucurăm de el. Norocul nostru e că suntem la Moscova şi stăm sub supravegherea medicilor. Dacă veneam acasă sunt sigură, că am fi fost respinşi de peste tot, poate că şi de către părinţii noştri dacă ar fi aflat adevărul despre cumplitul HIV. Cunosc problemele dificile pe care le înfruntă bolnavii în Moldova. Nu ştiu dacă la noi în republică am fi putut să urmăm cu regularitate un tratament specific antiretrovial, cum îl urmăm la Moscova. Nu ştiu dacă prin clinicile noastre medicii manifestă atâta grijă pentru asemenea categorie de pacienţi. La Moscova copiii bolnavi de SIDA sunt acceptaţi la grădiniţă, la şcoală, nu-s respinşi ca la noi. Maturii de asemenea nu sunt concediaţi de la serviciu, nu sunt alungaţi din propriile case.
Şi eu şi soţul credem în izbândă. Ne punem speranţa în cele trei vaccinuri contra HIV testate acum în Rusia. Primele teste ale vaccinurilor produse la Moscova, Sanct-Petersburg şi Novosibirsc au confirmat siguranţa şi prezenţa reacţiei imunitare a organismului. Dar aş vrea să le spun tuturor cititorilor că cel mai bun vaccin contra HIV/SIDA este un mod sănătos de viaţă. Până la urmă noi decidem dacă vrem sau nu vrem să avem SIDA.”

P.S. Am cunoscut-o pe Daria în 2010 când am scris acest text. Țin legătura cu ea în continuare. Ea și Mircea demult au înțeles că datorită tratamentului antiretrovial pot duce un trai normal. Vaccinul anti-HIV la care sperau și mai speră, încă nu a fost dus la bun sfârșit. Cercetările oamenilor de știință continuă. Acum ei sunt preocupați de vaccinul împotriva noului coronavirus. Dar în viața cuplului e tot mai mult soare. Cu rugăciuni neîncetate și urmând sfatul medicilor, cu trei ani în urmă au adus pe lume și o fetiță, care s-a născut sănătoasă și are în timp o evoluție normală. Iar Petrișor, care își însoțește părinții pe la toate mănăstirile și bisericile și care a urmat un tratament îndelungat la o clinică de profil, s-a vindecat în mod miraculos. La 7 ani câteva teste repetate au demonstrat că virusul HIV a dispărut din sângele lui. Sănătatea lui e ținută sub control. Băiatul crește sănătos și mintios, are 15 ani și o reușită excelentă la școală. „Ne-am împăcat cu statutul pe care îl avem și ne vedem de ale noastre în deplină armonie, ajutând și alte persoane HIV pozitive să lupte pentru viața lor. Această infecție nedorită ne-a învățat ce să prețuim în viață, cum să ne detașăm de nimicuri și ce mare avere e bogăția sufletească”, susțin Daria și Mircea.

Nina Neculce

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code