Un copil american în liceu sorocean

0
1217

Familia Sîrghi locuieşte în oraşul Soroca. Are o gospodărie frumoasă în cartierul Bujereuca. Doamna Raisa este asistentă medicală la Şcoala profesională din oraş, iar soţul ei este medic de familie în Centrul de familie Cosăuţi. Vara aceasta ograda casei s-a umplut de glasuri, râsete de copii, iar inimile soţilor, de bucurie şi fericire. Le-au revenit acasă, din îndepărtata Americă, neopţelele, Victoria, de unsprezece ani, şi Daria, de cinci anişori. Ambele s-au născut acolo, în oraşul Montreal, Canada, dar vorbesc frumos şi coierent româna. Le place în Moldova, mai mult ca atât, sunt încântate că au revenit la baştina părinţilor, Tatiana şi Victor. Zic, a părinţilor, căci şi bunicii din partea mamei nu locuiesc departe de Soroca – în oraşul Floreşti. Ei se numesc Feodora şi Grigore Grişca. Apropo, dragi Feodora şi Grigore, cuscrii din Soroca vă transmit salutări!

  • De câteva luni inima îmi este împăcată. Mă bucur alături de nepoţelele mele de tot, ce le încântă pe ele. Ne străduim, împreună cu soţul, să le dăruim fetiţelor cât mai multă căldură sufletească şi bucurii. Îmi pare că s-a deschis larg uşa sufletului meu şi a intrat acolo soarele, cu toate-toate razele sale. Victoriţa merge la liceu. Învaţă în clasa a cincea, cea mică are doar cinci ani. Le protejăm cum putem de toate sentimentele negative, le însoţim oriunde, peste tot. Zilnic facem plimbări prin oraş. Savurăm, împreună, orice clipă, orice mică biruinţă legată de şcoală, integrare în societatea de aici, căci, şi una, şi alta, vă daţi seama, diferă de situaţia din America, – mi-a povestit dna Raisa.
  • Acolo, în America, în casă întotdeauna vorbeam româna. La grădiniţă, şcoală, franceza. În zilele de sâmbătă, mergeam la o şcoală privată, unde învăţam româna. Astfel că aici, în Moldova, ne simţim cu surioara acasă. Da, ne este bine, la bunici. Ne place să ne jucăm în grădină. La început, când abia venisem, ne era de mirare să vedem cum cresc legumele, fructelele. Ne era straniu că le rupem chiar de pe curpen sau din pom. Este o altă lume aici, e frumos, natural, cald. Sigur, ne este dor de mami care a rămas acolo. Ea mai lucrează, nu poate veni la moment, dar o va face când va fi posibil. Oricum, comunicăm prin reţelele de socializare. Ea ştie că o iubim şi o aşteptăm acasă, în Moldova, – s-a împărtăşit cu noi Victoria.
    Daria e mică, dar se simte şi ea bine în Soroca. Pentru ea şcoala, lecţiile ţin de viitor, dar se pregăteşte intens, ca să fie o elevă bună, sârguincioasă. Memorează poezii, ascultă cu atenţie ce îi citesc, în glas, bunica şi sora mai mare. Aleargă, se joacă, se dă în scrânciobul din ograda bunicilor. Şi mai e una la mijloc. Ta-a-are îi place când bunica îi cumpără ceva nou. Uneori asta rămâne un secretuţ al lor trei – a bunicii, Victoriei şi Dariei.
    Asta, deocamdată, e tot pentru azi, dar, promit să revin la tema dată. Voi realiza un interviu cu Victoria mai târziu despre aceea, cum îi merg treburile la şcoală? Poate aflăm care e diferenţa dintr-o şcoală americană şi… moldovenească.
PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code