Căinarii Vechi – comuna cu trei biserici și trei etnii conviețuitoare

0
1187

          „Ați mâncat caș cu zăr? Da colțunași cu urdă? Da balabuște cu mărar și o cană rece de brahă? Da găluști cu crupe de tot soiul? Da pom ați împodobit cu covrigi și bomboane așezând colăceii pe lejancă? Și nici cu vecearea n-ați fost? Nu? Atunci nu știți ce-i fericirea și ce mult îmi iubesc Căinarii-Vechi ai mei.”      Iată cu aceste cuvinte ne-a provocat Natalia Vrancean, redactorul șef al „ZIARULUI NOSTRU” să vizităm satul frumos Căinarii Vechi, unde și-a petrecut copilăria la buneii Vera și Vasile Iarmenco.

La 20 km de Soroca, parcurgând un drum ușor în direcția sud-vest, printre lanuri luminoase de floarea soarelui și întinderi aurite de grâne coapte, pe valea pitorească a râulețului Căinari se vede așezat satul mare, cu trei biserici și trei măhăli întinse pe trei dealuri, unde conviețuiesc în bună înțelegere mai multe etnii: moldoveni-români (57%), ucraineni (41%), 40 de romi și un tadjic.

„Totuși copilăria!, continuă amintirile Natalia Vrancean. Veselă și zglobie, cu cărăuși șerpuite, desculț alergând după ploaie, udă leoarcă spălând țolișoarele la izvor. Seara legând o ață de la gard la gard și târâș prin popșoaie, agățam pălăriile oamenilor. Una, două, trei jos iar la a patra o rupeam din loc ca racheta auzind „crușca mednaea”. Cuminciori rămâneam o oră – două, după care mutam ața la geam. O prindeam în pioneze, legam un cartof și dăi blende în fereastra băbuțelor. Pufneam în râs ori de câte ori ne aminteam de năzdrăvăniile noastre și invers, ștergeam ochii cu mâinile lipicioase de la pâinea cu zahăr când mamele noastre nu găseau mosorelele cu ață. A fost o dată, toate pe Oboceaua Căinarului Vechi al meu”.

 Satul ne-a primit cu zâmbetul soarelui de vară. De pe podul din valea râului, unde se întâlnesc vecinii la un schimb de sfaturi, o răscruce de drumuri îi îndreaptă pe săteni spre mahalale: Moldoveni, După deal („Puti Lenina”) și Bujorăni („Pobeda”). Nu se știe care regiune e mai frumoasă, a moldovenilor sau a ucrainenilor, căci în fiecare locuiesc oameni gospodari ce țin la tradițiile și neamul lor, iar atunci când se adună la sărbători, la un colț de masă se doinește, iar la alt colț se aude „Cervona ruta” în ucrainește. Așa uniți trăiesc oamenii la Căinarii Vechi.

Comuna este formată din satele Căinarii Vechi (sat-reședință) și Floriceni, cu o populație de 3020 de locuitori, dintre care în jur de 2760 în Căinarii Vechi și până la 260 în Floriceni. Satul Floriceni este mai tânăr, a fost întemeiat în anul 1922, cum îi mai spun localnicii „lângă iazul Florului”.

Ajunși în inima localității am observat un flux activ de circulație. Așa a fost întotdeauna. La Căinarii Vechi vin oameni din toate satele megieșe la târg, la magazine și cu alte treburi. Aici biserica nu a fost închisă niciodată, pe timpuri se aduna lume din nouă sate în ograda sfântului locaș. 15 magazine activează în diferite regiuni, cele mai multe în centru, unde funcționează și instituțiile publice.

Casa de Cultură, condusă Ala Straton, a fost renovată și abia așteaptă libertatea de după pandemie pentru a desfășura evenimente artistice. La Căinarii Vechi, o dată la doi ani, în luna mai, se organizează Festivalul Concurs Național de folclor păstoresc “Pe un picior de plai”, care adună ansambluri folclorice și lume dornică de frumos, din toată țara.

Casa de Cultură

În prezent, activitățile autorităților locale se concentrează pe infrastructura localităților. Domnul Veaceslav Terentii, primar al comunei, în cel de-al patrulea mandat, spune că problema primordială la care lucrează este aprovizionarea locuitorilor cu apă potabilă. La moment se lucrează asupra proiectului, dar întâmpină dificultăți din cauza suprafeței extinse a satului care cere investiții foarte mari. Mai spune dumnealui că și-ar dori mai multă echitate când se distribuie investițiile pentru reabilitarea drumurilor, satul cu o întindere mare și o populație numeroasă necesită mai multe drumuri reparate, decât satele mai mici unde se alocă aceleași sume egale. Este mândru că populația localităților nu a scăzut atât de mult ca în alte părți și depune toate eforturile pentru a contribui la dezvoltarea comunei pe care o conduce: „În această perioadă, vreau, în primul rând, să le urez tuturor locuitorilor multă sănătate, spune domnul primar. Îi îndemn pe toți să respecte cu strictețe recomandările specialiștilor. O comunitate sănătoasă va reuși să prospere și să realizeze lucruri frumoase. Oamenii din Căinarii Vechi sunt harnici și gospodari, prețuiesc munca și chiar fiind de diferite naționalități se înțeleg între ei, se înrudesc și trăiesc în pace.”

Doamna Lilia Vasilean, secretară a consiliului comunal povestește: „Căinarii Vechi este un sat cu oameni destoinici care a știut să păstreze una dintre cele mai vechi ocupații – păstoritul. La noi în sat sunt dinastii de ciobani. Pe pășunile noastre veți vedea turme de oi, se mai aude o talancă, aici în fiecare primăvară poposesc cocostârcii. Gospodăriile sunt întreținute așa cum ne-au învățat străbunii, cu case îngrijite, grădini roditoare, sătenii cresc animale și se ocupă cu meșteșuguri populare. La noi încă se mai țese covoare și se păstrează tradițiile. Beciurile gospodarilor sunt pline și oaspeții sunt primiți cu cinste și bucurie.”

La gimnaziul „Andrei Porcescu” din satul Căinarii Vechi, condus de directorul  Grigore Marinescu, învață 182 de elevi. Căinarii Vechi s-a mândrit întotdeauna cu o școală bună, aici s-au format personalități puternice care au lăsat urme destoinice în lume. La grădinița administrată de directoarea Nelea Negruța, sunt înscriși de 79 de copii. În perioada verii, în edificiul instituției se fac lucrări de termoizolare.

Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, din centru satului, a fost zidită din piatră în anul 1886. Părintele paroh Arhimandrit Heruvim povestește că aici oameni sunt credincioși, se adună la sărbătorile ortodoxe, iar toamna pe data de 31 septembrie, într-un alai lung de enoriași se îndreaptă la Mănăstirea „Vera, Nadejda, Liubovi şi mama lor Sofia”. Mănăstirea de maici a fost înființată în anul 2005 şi se află  între Căinarii Vechi şi satul Floriceni pe un loc foarte pitoresc.

Date statistice: Cod poștal – MD-3015, e-mail: cainariivechi.primaria@mail.ru. Tel.: 0230 75-2-38. Satul are un perimetru de 12.01 km. Comuna Căinarii Vechi are o suprafață totală de 65.64 km², fiind cuprinsă într-un perimetru de 45.01 km. Exemple de nume de familie: Negruța, Parasii, Vetreniuc, Casciuc, Vasilian, Motruc, Iarmenco, Scutari, Gavaziuc, Bilic, Vizitiu. Hramul satului Căinarii Vechi este sărbătorit pe data de 21 septembrie.

File de istorie

Căinarii Vechi a fost atestat pe timpurile domniei a doua a lui Alexandru Lăpușneanu, în anul 1570. O versiune a denumirii localității pornește de la cuvântul „kaynak” din limba turcă, care înseamnă „izvor puternic”. O legendă a satului culeasă de doamna Nina Manea, spune că „Pe timpuri, a trecut pe la Bolata armata lui Petru I. Acel loc era foarte noroios, plin de băltoace mari. Aici s-au împotmolit carele și tunurile grele ale țarului. A dat ordin ostașilor să aducă cai din sat, să scoată tunurile din glod, dar localnicii le răspundeau: „Cai n-ari”, așa și au transmis mai departe vestea, de a rămas toponimul Cainari”.

Prima biserică a satului a fost construită în 1789 din lemn şi a fost acoperită cu stuf. Edificiul actual al școlii din localitate a fost construit sub egida fostului director Vasile Pavlic, care a ridicat-o din temelii, aducând-o la nivelul celor mai bune instituții de învățământ în anii ’80. În Căinarii Vechi au fost educate personalități remarcabile, care au contribuit substanțial, în diferite domenii, la dezvoltarea acestui colț de plai.

Căinarii Vechi este satul de baștină a distinsei doamne Ana Scutaru Bejan, ex-prefect a Județului Soroca, pământ spre care își îndreaptă gândul cu dragoste și dor: „Prin credință, iubire de semeni, de pe alte meleaguri rătăcită, mă întorc la rădăcini cu dorul de părinți, de bunei și străbunei. M-am născut în satul care a avut binecuvântarea lui Dumnezeu. Mă urmărește iarba verde de acasă, glasul pământului. Mă gândesc la părinți, bunei și la oamenii din sat care mi-au dăruit speranța, credința în viața trăită cu iubire de oameni. De la Căinarii Vechi am pornit, sat pe malul râului Căinari, cu omeni harnici și gospodari. În amintirile mele, toată valea era albă de pânză înșirată la soare. Visez să mă întorc la vatra părintească unde e copilăria mea.”

Locuri turistice

• Vatra medievală a satului cu biserica „Naşterea Maicii Domnului”

• Mănăstirea „Vera, Nadejda, Liubovi şi mama lor Sofia”, situată la distanța de 7 km de sat.

• Biserica veche de lângă cimitir

• Plimbare prin parcul din localitate, locul de joacă pentru copii, vizită pe Valea Mălaiului, locurile „Căinari” şi „Bulata”, explorarea dealurilor (Momâia, Nacu, Ulian, Cucoanei, Casiunea) cu popasuri lângă izvorul de la Poştă.

• 12 tumuli înalți – movile funerare, de pe timpul marii migrații a popoarelor, situate în preajma satului, locurile cărora sunt numite de băștinași Nacu, Ulian, Dealul Cucoanei etc.

• Popas la Pensiunea turistică – casa țărănească, cu locuri de cazare a meșteriței populare Nina Manea (Tel: 060494459).

• Izvorul construit în 2018, la Moldoveni

• Atelierul meșterilor populari

• Stânele de oi

• Locurile peisagistice.

Autor: Ludmila TALMAZAN 

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code