Cultura evreiască la Soroca în pragul Anului Nou 5781

0
212
Semen Vexler și Inna Grinșpun

În luna septembrie, pe data de 19, evreii din Soroca și din toată lumea vor întâmpina Anul Nou Evreiesc 5781 conform calendarului ebraic, numit Roș Hașana sau Rosh Hashanah. Sărbătoarea începe în seara zilei de 18 septembrie (vineri) și se încheie în noaptea de 20 septembrie (duminică). Evreii cred că în această perioadă Dumnezeu Cel Preaînalt acceptă pocăința oamenilor mai ușor și este obișnuit să se felicite reciproc rostind „Un an dulce și bun!”.

 După tradiție, Roș Hașana ar fi aniversarea creării celor dintâi oameni, Adam și Eva. Obiceiurile de anul nou evreiesc includ sunarea din shofar (corn muzical străvechi) în toate sinagogile și o cină familială la care se mănâncă mâncăruri simbolice cum ar fi mere unse cu miere, pentru ca anul care începe să fie bun și dulce. Masa tradițională evreiască este pregătită și la Soroca, cu chec, dovleac și pește. O putem vedea de obicei la festivalul etniilor.

Sinagoga din Soroca

          O excursie în Sinagoga din Soroca (construită la încep. sec. XX) este cea mai ușoară și interesantă cale de a cunoaște cultura evreiască. Termenul „sinagogă” semnifică „a reuni”, un loc de unire al evreilor. Semen Vexler, președintele comunității evreiești din Soroca, deseori conduce vizitatori în acest edificiu – monument arhitectural, povestind în detalii întreaga istorie a evreilor din Soroca. Inna Grinșpun, profesoară de muzică, de asemenea este o personalitate ce se implică activ în păstrarea și promovarea culturii evreiești, împreună cu alți reprezentanți, care adunați la o masă numără nu mai mult de 10 evrei soroceni. Un număr mic, în comparație cu cifra de sute și chiar mii de evrei ce au viețuit cândva în târgul Sorocii.

Intrând în sinagogă, Semen Vexler aprinde luminile și deodată în fața ochilor se deschide o încăpere spațioasă, răcoroasă și plină de obiecte cu destinație religioasă și simboluri evreiești. La intrare se observă lipit de ușor un obiect metalic de cult iudaic, numit Mezuza. Semen Vexler îl atinge respectuos cu mâna ce o sărută apoi.

– Oricine care dorește poate repeta acest gest? întreb eu, cu intenția de a exersa acest ritual.

– Evreii procedează astfel, dar nu este interzis pentru alții, răspunde dumnealui.

O asemenea mezuză am mai văzut fixată pe ușorul unui magazin alimentar din Soroca. Aflu că acesta se pune la porți și la uși pentru ai apăra pe oameni de necazuri. Pe mezuze sunt scrise cu litere, după tipicul scribilor evrei, două porunci din vechiul testament. Reprezintă o permanentă aducere aminte despre unicitatea lui Dumnezeu și ascultarea de Lui.

Sus în Sinagogă se ivește un geam – e locul prin care femeile, aflate la etajul superior, ascultă rugăciunile și urmăresc procesiunile religioase din sinagogă, la care pot participa doar bărbații. Pe mese stau cărțile deschise și acoperămintele pentru cap, de parcă au fost lăsate acum 5 minute. Realitatea e că de mult timp aici nu a mai poposit un rabin. La etajul II se află Centrul cultural al societății evreiești – un spațiu amenajat cu bibliotecă, cu mese și scaune, obiecte oficiale și de cult.

Tora

În sinagoga din Soroca, într-un safeu, se păstrează trei Tore (cărți sfinte ale Iudaismului). Nu se știe ce vârstă au, Semen Vexler  presupune că ar avea mai mult de 150 de ani. Una dintre Tore are o istorioară deosebită. Se pierduse prin anii ’40 ai secolului trecut și nu s-a putut găsi multă vreme. Pe timpul războiului, un creștin a îngropat-o în pământ. Un om din Cosăuți a restituit-o în anii ’90 sinagogii din Soroca.  

„Termenul „Tora”, din ebraică se traduce „învățătură” sau „lege”. Tora descrie geneza poporului evreiesc, relatări despre încercările și necazurile prin care au trecut aceștia, și legământul lor cu Dumnezeu.

În Centrul cultural evreiesc din Soroca se păstrează documente istorice și fotografii din trecutul orașului. Aici aflăm că în Soroca, evreii s-au stabilit cu traiul prin sec. al XVI-lea, în dorința de a se salva de presiunile din Polonia și Germania.

Pe unul dintre panouri citim următoarele informații. „În enciclopedia evreiască din 1913, se menționează: conform reviziei din 1847 în județ erau comunități evreiești: Soroca cu 343 familii, Otaci – 559. În 1897, în județul cu mai mult de 218 mii de locuitori, 31 de mii erau evrei. În Soroca, din 15148 de locuitori, 9777 erau evrei, Otaci număra 6976 de locuitori, din care 4690 erau evrei, Vertiujeni – 1057 locuitori în total, din ei evrei – 1047; Zgurița – 2107 total și 1802 evrei. În Soroca cea mai veche sinagogă activă este din 1775, există Tore vechi de peste 300 de ani, este un spital, o societate de ajutorare a săracilor, bibliotecă…”

Steaua lui David

          Peste tot pe steaguri, acoperăminte vedem Steaua cu șase colțuri – elementul emblematic la decorarea sinagogii. Cele șase vârfuri ar simboliza faptul că Dumnezeu domnește asupra întregului univers. De asemenea, se remarcă pânzele cu cerbi și lei pictați.

Menora

Un alt obiect de cult existent la loc de cinste este menora. Menora (ebraică: מנורה) este un candelabru cu șapte brațe. Este unul dintre cele mai vechi simboluri ale poporului evreu. Este descris prima oară în Exod, unde Dumnezeu îi dă lui Moise instrucțiuni detaliate pentru confecționarea lui. După crearea Statului Israel s-a ales ca stemă națională o menora cu șapte brațe, care exprimă dorința de renaștere națională.

Societatea Culturală Evreiască din Soroca

– În Sinagoga din Soroca se mai fac ritualuri religioase?

Ca să faci rugăciune trebuie 10 oameni, spune Semen Vexler . Rabinul este la Chișinău. Venea înainte când se adunau mai mulți evrei. La ultima înmormântare, Canto din Bălți a citit rugăciune la telefon și am ascultat prin difuzor. La Bălți se pot aduna 10 evrei în Sinagogă, la Soroca mai rar. În Tiraspol și în Chișinău sunt mulți evrei și acolo este și rabin.

– Care este destinația acestui centru?

– În primul rând, ne aflăm în Sinagogă, este sfântă, răspunde doamna Inna Grinșpun. În acest spațiu se poate de intrat doar pentru rugăciune și ocazional într-o excursie. După regulile tradițiilor evreiești, la primul etaj se roagă bărbații. Femeile nu au dreptul să stea împreună cu bărbații. De obicei, stau la etajul doi. Aici este o fereastră care se deschide în timpul rugăciunilor, femeile ascultă ce se întâmplă la etajul I și îndeplinesc aici. Chiar și în timpul ritualurilor de înmormântare, femeile se roagă separat de bărbați. În condițiile de azi, la etajul doi se poate pune o perdea de separare a bărbaților de femei, ca să nu se vadă. În prezent, acest spațiu este considerat un Centru cultural evreiesc.

Pe un perete la loc vizibil este atârnată o stemă a Societății Culturale Evreiești din Soroca. Reprezintă o carte deschisă – Tora, din care răsare steaua cu șase cu șase colțuri și jos cifra 5750. Societatea Culturală evreiască din Soroca a fost fondată în anul 1990, după calendarul evreiesc era anul 5750.

– După care calendar vă conduceți zi de zi?

– Noi suntem oameni sociali, laici. La fel și în Israel, oamenii se împart în persoane civile/laici și religioși. Oamenii laici îndeplinesc parțial regulile la rugăciune, dar trăiesc și muncesc ca toată lumea. Cei religioși se roagă și primesc salariu de la stat, explică Inna Grinșpun

– Laicii respectă sabatul?

– După posibilitate. Noi ne străduim să nu lucrăm sâmbăta.

– Care este istoria evreilor soroceni?

          Semen Vexler: – Evreii moldoveni au venit aici din Polonia. Soroca a atras prin așezarea geografică. În timp a devenit un centru meșteșugăresc. Sticlările, ciubotărie, atelierele de mobilă și altele, toți aveau sinagogile lor. Sinagoga se afla în casă, într-o cameră. Ciubotarii se adunat într-un spațiu, lemnarii în alt loc. Cândva existau 24 de sinagogi în Soroca. Una dintre cele mai frumoase sinagogi se afla lângă cetate. O altă clădire a sinagogii se află în deal, pe locul unde cândva era stația de pompieri la Soroca. O parte mare a intelectualității locale – medici, învățători, erau evrei. Nu e pentru că așa dorim să spunem, dar așa a fost. Dacă veți deschide vinietele școlilor vechi, veți citi multe nume de profesori evrei.

– Câți evrei locuiesc astăzi în Soroca?

– Semen: 10 evrei din mamă și tată evrei, de religie iudaică și în jur de 50 de evrei proveniți din familii mixte cu alte etnii, inclusiv și de credință creștină.  Cei care vor să primească Iudaismul, trebuie să parcurgă mai multe reguli, printre care respectarea tuturor sărbătorilor și tradițiilor din Sinagogă.

– Cu ce se ocupă evreii din Soroca astăzi?

Inna Grinșpun: – Semen este președinte al Centrului cultural, vice-președintă sunt eu, lucrez profesoară de pian la Colegiul Pedagogic „Mihail Eminescu”, alți evrei sunt profesori, oameni de afaceri, pensionari.

– Comunicați cu evreii soroceni plecați peste hotare?

– Da. Să știți că ei cunosc foarte multe lucruri despre istoria evreilor din Soroca, deseori aflăm de la ei informații prețioase pe care nu le cunoșteam, spune Inna Grinșpun:.

– Cine vă ajută să întrețineți centrul cultural?

– Sinagoga este susținută din mijloacele comunității evreiești locale. Întreținem „flacăra”, să nu se stingă, spune Semen Vexler. Cu puterile noastre îngrijim și de cimitir, iar cei care doresc să aducă un suport, o pot face.

Biblioteca evreiască din Soroca

Din Centrul Cultural Evreiesc din Soroca aflăm următoarele informații: „Evreii trăiesc în Moldova începând cu sec. XIV. În sec. XV beneficiază de o serie de înlesniri care favorizează crearea comunităților evreiești în secolele XVI-XVII. În perioada urătoare crește antisemitismul. La înc. sec. XX o mare parte din evrei emigrează în Europa și America. Propaganda antisionistă și ura față de evrei s-a accentuat în mod special în perioada cultului personalității și în continuare a fost adus un prejudiciu major atât culturii evreiești, cât și culturii altor popoare locuitoare a Moldovei. În prezent majoritatea populației evreiești tinde să ajungă în patria lor istorică – Statul Israel.”

„Au plecat:

În anul 1987 – 2, 3 familii;

1988 – în jur de 50 de oameni;

1989 – în jur de 100 de oameni;

1990 – în jur de 500 de oameni;

1991, pe 1 septembrie – mai mult de 100 oameni. ”

Mișcarea populației în or. Soroca

Anul 1897 evrei creștini Total
Numărul locuitorilor   9777 5371 15148
Căsătorii 95 251 346
S-au născut 347 148 495
La 1000 de locuitori      
S-au născut 35,49 27,55 63,04
Au decedat 107 143 250
La 1000 de locuitori au decedat 10,94 26,62 37,56
Creșterea la 1000 de locuitori 24,55 0,93 25,48

***

„În perioada de după război în Soroca au locuit și au muncit mulți evrei cunoscuți: medici, pedagogi, legumicultori, constructori… Mulți dintre ei au adus mândrie și slavă orașului nostru…

În martie 1990 un grup de entuziaști au creat în oraș Societatea Culturală Evreiască. În prezent aceasta promovează cultura, limba și tradițiile evreiești. Se organizează diverse activități cu copiii. O atenție deosebită se acordă cimitirului, memoriei tuturor evreilor decedați și celor răpuși în anii de război. Au fost găsite mormintele din pădurea de la Malaciuni. Rămășițele pământești ale celor decedați sunt îngropate în cimitirul evreiesc. Se construiește un monument în memoria victimelor genocidului. Viața e compusă din tristeți și bucurii. Continuă… ”

***

Din enciclopedia evreiască (https://yivoencyclopedia.org)

„Situat într-o zonă fertilă, de pământ negru, Soroca a devenit un centru cu creștere rapidă a așezării evreiești de la înființarea primelor sale colonii agricole evreiești în 1836. Soroca a găzduit una dintre cele mai vechi comunități evreiești din Basarabia. În 1817, 157 de familii evreiești locuiau în Soroca; în 1847 erau 343; în 1864 erau 4.135; iar în 1897 erau 8.783 (reprezentând 57,2% din populație).

În 1900 orașul avea 17 sinagogi. Emigrația (în special către Statele Unite și Argentina) începuse, însă, după trecerea legilor restrictive din 1882 și a dificultăților economice rezultate. La recensământul populației din 1902 au fost înregistrate 27.800 persoane, printre care 12.000 români, 8.700 evrei, 7.100 ruteni, ruși și armeni. În 1930 orașul avea 5.462 de evrei (36% din populație).

După 1941 a fost instituit un lagăr de concentrare în Vertujeni, unde 26.000 de evrei au fost închiși. Din septembrie până la sfârșitul lui decembrie 1941, cei care au supraviețuit au fost deportați pe jos în lagărele din Transnistria. Se estimează că după război, circa 1000 de evrei au rămas la Soroca. Ultima sinagogă a orașului a funcționat până în 1961, când autoritățile sovietice au închis-o.

Cultura evreiască a început să se reînvie în 1989, iar în februarie 1991 Societatea pentru Cultura Evreiască din Soroca a început să publice o pagină în ziarul local „Realitatea”. Aproximativ 200 de evrei locuiau în 2004 la Soroca.

În romanul său Ha-Keramim (Podgoriile; 1930) Shelomoh Hillels a scris o descriere colorată a vieții evreiești din Soroca, iar poetul idiș Zelik Berdichever a evocat lumea evreilor soroceni obișnuiți în poeziile sale. În anii 1990, Arkady Gendler (1921–), originar din Soroca, a scris piesa „Mayn shtetele Soroke” (My Shtetl Soroca).”

Fiecare sorocean ajuns la o vârstă a amintirilor, poate povesti multe istorioare interesante din trecutul urbei în care cel puțin un personaj este evreu, fie despre cea mai iscusită frizeriță din oraș, croitoreasă sau despre vecinii prietenoși, profesorul sau medicul de cândva. Adunate, ar putea cuprinde o carte captivantă.

Ludmila TALMAZAN

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code