Ion – Vladislav Zloi: Primar din primar

0
1396

Ion Zloi patru mandate consecutive a deţinut postul de primar al satului Donduşeni din acelaşi raion. La ultimele alegeri locale el nu a mai pretins la această funcţie. În schimb, fiul său, Vladislav, a învins în scrutin detaşat, acumulând 71 la sută din voturi.

  • Nu că am obosit în acest post. Toate mergeau bine. Am vrut să vină o persoană mai tânără, cu viziuni noi şi să multiplice lucrurile bune, – explică dl Ion.
  • Sincer vorbind, am fost îndemnat de tata. El a văzut în mine un continuator al celor începute şi promovate de el, – afirmă Vladislav – primarul.
    Sătenii spun, că au făcut o alegere bună şi speră că localitatea şi în continuare va prospera. De fapt, aşa şi este.
    I-am găsit pe banca din faţa primăriei discutând ceva important. Vorba era despre continuarea construirii branşamentelor apeductului, căci taman în acea zi în sat veniseră şi reprezentanţii firmei ce aveau să realizeze acest proiect. Atât timp cât primarul ducea tratative cu antreprenorii, l-am luat la vorbă pe Ion Zloi – tatăl.
    Ion Zloi
    S-a născut în prima zi a anului 1966 în satul Donduşeni, în familia agricultorilor Vasile şi Lidia.
    Are studii juridice, absolvind facultatea de drept.
    Mai mult timp a muncit la filiala din Donduşeni „Moldova-gaz”, iar în 2000 a fondat întreprinderea agricolă „Vulture” din satul de baştină. În perioada 2003-2019 a deţinut funcţia de primar al satului Donduşeni.
    E căsătorit. Are un fiu.
    Preferinţe – agricultura.
    Ion Zloi: „Zloi nu înseamnărăutăcios”
  • Dle ex-primar, aveţi un nume, ce nu-i specific meleagurilor noastre. Cu atât mai mult căci dacă să luăm din rusă, apoi „zloi” ar părea ceva răutăcios.
  • Neamul nostru se trage din Ucraina. Încă străbuneii noştri au poposit aici, de pe când e şi satul. Mi s-a explicat din copilărie, căci „zloi” e o formă prescurtată, o derivată a cuvintelor „zlotoi”, „zolotoi”, ce nu e rău. Dar câte odată nu strică să fii şi „zloi”.
  • Oamenii răutăcioşi îs scârboşi, încruntaţi, cu priviri şmecheroase.
  • După complecţia mea puteţi să vă imaginaţi, că nu sunt din aceştia. sunt vesel, comunicabil, sincer. Cu oamenii mă împac şi în situaţii dificile, mă strădui să le soluţionez problemele, să le fac cât mai mult bine.
  • E clar şi aşa. De altfel nu aţi fi fost ales în fruntea satului de atâta timp.
  • Fiind mereu în activităţi nici n-am observat că au trecut 16 ani, având încredere de la săteni pentru 4 mandate de primar.
  • Cum nu aţi observat? Doar nu au trecut fără urme aceşti ani?
  • La primul mandat am candidat 6 persoane. Dar am câştigat alegerile din primul tur cu 700 de voturi. Contracandidaţii mei au acumulat nu mai mult de 50 fiecare.
    Şi am început lucrul propriu-zis. Deşi până atunci satul nostru era parte componentă a primăriei oraşului Donduşeni, pe vremea judeţului, localitatea noastră rămânea pe planul doi. Am reuşit puţine, dar am pus în funcţiune toate mecanismele administrative, am stabilit relaţii socio-economice şi am iniţiat proiecte. În sat a fost adusă conducta de gaze naturale. Apoi, am câştigat un proiect prin intermediul FISM-ului în valoare de 1,6 milioane de lei pentru racordarea la conducta de gaze a instituţiilor bugetare din teritoriu.
    În mandatul trei au fost gazificate 100 de case ale cetăţenilor. În genere, această perioadă a fost una benefică pentru noi toţi. Prin susţinerea Ministerului Mediului s-a implementat proiectul de construire a apeductului şi adusă apă la robinet la grădiniţă, şcoală, oficiul medicului de familie şi în încă 140 de gospodării din sat.
    Mult efort am depus pentru a repara capital Casa de cultură, care rămânea într-o stare dezastruoasă. Când ploua, apa curgea în săli ca afară. Cu ajutorul Fondului de Investiţii Sociale am implementat un proiect în valoare de 2,4 milioane de lei. Acum aşa cămin cultural amenajat ca la noi altul în raionul Donduşeni nu găseşti. E cu mobilă aleasă, covoare, scaune, chiar şi masă cu fotoliu a primului preşedinte al ţării Mircea Snegur o avem în biblioteca deschisă în Casa de cultură.
  • Satul Donduşeni ni se arată unul bine amenajat, cu străzi asfaltate, cu alei, case frumoase, îngrijite.
  • Da, străzile principale, cu o lungime de 6 kilometri sunt asfaltate. Apropo, 1 km de drum asfaltat s-a adăugat anul trecut. Restul străzilor le avem în variantă albă. Spre deosebire de alte sate avem case în mai multe niveluri – şase cu două etaje, una – cu trei, care erau destinate specialiştilor ce lucrau la întreprinderea de creştere a porcinelor, ce era situată în preajmă.
  • Totuşi, e greu să fii primar?
  • Să zicem aşa, nu e uşor. Trebuie să fii insistent, să fii luptător, chiar dacă nu reuşeşti, să nu te opreşti, să apuci de la un capăt şi iarăşi să mergi înainte. E ceva dificil să lucrezi cu oamenii, să le intri la toţi în voie, dar primeşti satisfacţie când lucrul e făcut şi oamenii sunt mulţumiţi.
  • Dacă ziceţi că nu e lucru uşor să fii primar, apoi de ce i-aţi susţinut intenţia fiului să ajungă în acest post?
  • Se cerea, figurat fie spus, o adiere de vânt primăvăratic. Parafrazându-l pe Grigore Vieru, îmi doresc ca Vladislav să ducă lucrul mai departe ce n-a dovedit să facă tata.

Vladislav Zloi
Se naşte în ziua de 16 aprilie 1989. Tata Ion, mama Marina.
A absolvit Universitatea agrară, specialitatea inginer-auto. A susţinut masteratul în drept economic la Academia de poliţie şi tot aici îşi continuă doctorantura.
A activat în organele de poliţie, ajungând în funcţia de ofiţer de investigaţii a fraudelor economice, grad de căpitan
.
La alegerile locale din anul trecut a fost ales în funcţia de primar al satului Donduşeni.


Vladislav Zloi: „Vreau să dau culoare satului”

  • Dle Vladislav, rezistaţi la intensitatea activităţilor de primar? Chiar acum ne-am convins că sunteţi ocupat şi de construirea apeductului, şi de soluţionarea problemelor sociale, dar şi particulare ale cetăţenilor.
  • Am activat în organele de poliţie unde sunt mai multe probleme acute. Iar în funcţia de primar am avut ce învăţa de la tata. Nici acum nu-mi este ruşine să mă adresez după un sfat, dacă stau la dubii.
    Aş vrea să accentuez că am primit un sat „cuminte”. Cetăţenii toate problemele le soluţionează pe loc, chiar dacă apar conflicte mai serioase. Rar cine se adresează pe la poliţie, procuratură sau în judecată. Noi singuri, împreună cu membrii consiliului local şi angajaţii primăriei facem dreptatea pe loc.
  • Ce, nimeni cu nimeni nu se ceartă, nu se îmbrânceşte?
  • Dacă şi se întâmplă aşa ceva, apoi foarte rar, şi nu se cere mai apoi intervenţia organelor de drept. Poliţistul de sector la noi e o figură simbolică de supraveghere a ordinii în sat.
    La noi vecinii nu se sfădesc, gunoiul peste gard, ori în drum nu îl aruncă, cu „păharul” nu se întrec, copiii au o sumedenie de ocupaţii la gimnaziu şi la casa de cultură, sunt respectuoşi, „buna ziua” le zic celor mai în vârstă de la distanţă. Pe scurt, comportamentul sătenilor şi cultura au devenit o necesitate a lor.
  • Ceva timp în urmă dl Ion zicea că e încrezător în forţele şi capacităţile D-stră de a duce „drapelul” mai departe. Dar poate ceva nu s-a făcut după placul noului primar, poate aveţi alte viziuni asupra soluţionării problemelor sociale?
  • Aş greşi dacă aş zice că nu-mi place ce s-a făcut până în prezent. Alta e vorba, când îmi doresc să continuu, să dezvolt cele iniţiate anterior. În special, mă deranjează problema aprovizionării sătenilor cu apă potabilă. La noi sunt circa 500 de fântâni, dintre care peste 300, practic, au secat. O parte din locuitori deja primesc apă la robinet, dar încă vreo 400 de case, se cer racordate la apeduct. În prezent lucrăm asupra acestei probleme şi pe parcursul anului viitor să o soluţionăm definitiv. Valoarea proiectului e de 5,4 milioane de lei. Până la sărbătoarea Hramului satului, 21 noiembrie, vor fi executate lucrări de asfaltare a drumurilor pe o lungime de 1,5 km, inclusiv 600 de metri spre biserică. Aici vor fi cheltuiţi din diferite fonduri circa 2 milioane de lei.
  • Totuşi, despre restanţele administraţiei anterioare, nu doriţi să pomeniţi. Să nu se supere tata?
  • Nu e din acei supărăcioşi. Realitatea o vede şi o acceptă aşa cum este. Unicul lucru, ce se cere soluţionat imediat se referă la iluminatul stradal. Noi ne mândrim că Casa de cultură şi sediul primăriei sunt iluminate noaptea ca faţadele muzeelor din oraşele europene, că pe o porţiune de stradă avem „ghiocei” luminiscenţi, dar în general luminatul nocturn al străzilor rămânea la nivelul „zero”. Primul pas îl facem acum. Deja instalăm stâlpii şi pe strada centrală, ce poartă numele marelui voievod Ştefan cel Mare, pe o lungime de 1 kilometru de curând o să se aprindă felinarele. Avem elaborat proiectul de iluminare nocturnă pentru întreg satul. Îmi doresc să dau o culoare inedită localităţii noastre.
  • Peste doi ani Donduşenii vor împlini două secole şi jumătate de la fondare. Pregătiţi ceva deosebit către acest eveniment?
  • Pregătirile au început cu instalarea indicatoarelor cu denumirea străzilor. Am fixat deja 29 de plăcuţe. Îmi doresc ca toate denumirile să fie atractive, având în vedere şi doleanţele locuitorilor de pe aceste străzi. Unele denumiri, însă, nu-s pe placul nostru. De exemplu „Zavodscaia”. O să reexaminăm acest subiect la şedinţa consiliului local. Noi avem personalităţi marcante ce merită ca numele lor să le poarte unele străzi din sat. Urmează numerotarea caselor. Au demarat şi lucrările de renovare ale parcului, cu scenă şi utilităţi pentru odihnă şi distracţie. Mai avem şi unele secrete pe care încă nu le divulg.
  • După toate aceste declaraţii se vede că aveţi de gând să prindeţi rădăcini în fotoliul de primar. Veţi duce această povară tot atâta timp cât a purtat-o tata?
  • Dacă nu vor fi schimbări pretenţioase în politică şi modificări în structura teritorial-administrativă. Dar ce nu s-ar întâmpla voi rămâne devotat satului meu.
    Boris TODIREL
PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.