La sfat cu oameni frumoși

0
82

Astăzi vreau să vă prezint o personalitate, un mare patriot din județul Bistrița-Năsăud, un bun prieten al basarabenilor care are un nume -SENI IOAN. Este profesor, scriitor, organizator strălucit a diferitor concursuri, festivaluri, expoziții, sesiuni științifice și a 25 de ediții a Tabărei Internaționale de cultură și civilizație românească „ACASĂ LA NOI”.

„A fost o mare fericire, un mare noroc să vizitez Soroca la ceas de sărbătoare”

L-am cunoscut în septembrie, 1999 la festivitățile prilejuite de împlinirea a 500 de ani de la prima atestare documentară a orașului Soroca. Venise cu suveniruri și dar de carte pentru elevii soroceni, însoțit de o mare interpretă a Ardealului, regretata Valeria Peter Predescu și de președinta Societății „Limba Noastră cea Română” de la Chișinău,Valentina Butnaru. Atunci știam doar că este președintele Despărțământului ASTRA Năsăud și că de la 1990 încoace are relații deosebite cu Basarabia pe făgașul cărții și al cunoașterii copiilor, tinerilor basarabeni cu Țara.
În vara anului 2019 aveam să-l cunosc mai îndeaproape în timp ce însoțeam prin județul Bistrița Năsăud un grup de astriști floreșteni, reuniți în Despărțământul „Areta Moșu” al Asociației ASTRA, președintă doamna învățătoare, Olga Leșenco din satul Gura Căinarului. Pentru a șasea oară elevii mai multor școli din raionul Florești participau la Tabăra Internațională de cultură și civilizație românească „ACASĂ LA NOI”.
Dialogul nostru s-a derulat în felul următor:

Nina Neculce: Știu că iubiți cu toate fibrele inimii limba română. Cu drag de limba noastră pe care o respirați cu aerul acestor locuri, ce ni i-a dat pe George Coșbuc și Liviu Rebreanu și pe atâția academicieni, desfășurați o vastă activitate în calitatea dumneavoastră de Președinte al Astrei Năsăudene. De câți ani o faceți?
Seni Ioan: Din 1990. Primii ani ne-am constituit juridic. Am obținut personalitate juridică prin Judecătoria din Năsăud. Atunci s-au născut atâtea societăți, asociații, fundații. Tot atunci s-a creat și UDMR-ul, organizație politică subvenționată de stat. La noi nimeni – nimic, nici măcar proprietățile ASTREI n-au fost restituite. Închipuiți-vă cât s-a restituit la sași, la unguri, la evreii români, iar la ASTRA nu s-a restituit nimic. Acesta este un lucru dureros, neplăcut.

N.N.: Și cu toate astea, ați mers înainte, lăsând în urmă o activitate demnă de amintirea înaintașilor noștri.
S.I.: Noi ducem partea frumoasă, sufletească, dar numai cu combustie sufletească nu poți trăi. Trebuie să ai prieteni, să ai susținere, să ai oameni inteligenți în lumea afacerilor, în lumea politicului, ca atunci când ai nevoie de o mână de ajutor să ți-o dea cu toată încrederea. E drept că nu facem lucruri în afara legii. Dimpotrivă, ne încadrăm și legal, și sufletește, dar mai ales sufletește în intențiile bune ale neamului românesc. De aceea avem filiale și în apusul, și în răsăritul țării. Românii care ne caută, ne găsesc. Ținem corespondență, Facebook-ul funcționează de mama focului.

N.N.: Dar copiii, tinerii din Basarabia nu știu cu ce greutăți vă confruntați. An de an îi primiți aici cu toată căldura inimii, le organizați excursii, masă și casă, așa cum procedați și cu noi acum.
S.I.: Anul acesta se împlinesc 25 de ani de când primim grupuri. Acum grupurile sunt mai mici, dar în primii 15 ani primeam grupuri și a câte 100 de persoane:copii, dascăli care-i însoțeau. Îi cazam în familii pe Valea Ilvei, Valea Someșului, Valea Sălăuței – în tot cuprinsul ținutului năsăudean. În momentul în care forța de muncă tânără a plecat în străinătate, acasă au rămas bunicii și copiii și nimeni nu și-a mai asumat răspunderea să găzduiască copii de peste Prut, sau din altă parte. Am avut și din Serbia, de exemplu. Dar am găsit înțelegere la Consiliul Județean când am făcut proiectul de finanțare nerambursabilă pentru grupurile de copii din Basarabia de a avea asigurată masa și cazarea. La Bistrița copiii au fost primiți 9 ani. Acesta e primul an în care Consiliul Județean n-a mai acordat bani. Am apelat și noi la anumiți sponsori, mai avem și puncte de sprijin pe care și le-au creat profesorii care au însoțit grupurile anterioare. Bunăoară, doamna Olga Leșenco a fost de mai multe ori în România, pe unde a trecut și-a creat un punct de sprijin cu patronul, cu directorul, cu primarul. În cazul dat cu patronul, omul de afaceri, Emil Iugan care s-a oferit să vă găzduiască.

N.N.: Da, un suflet foarte generos! În continuare o să vă rog să ne vorbiți despre relația cu Societatea „Limba Noastră cea Română” de la Chișinău.
S.I.: Este o relație destul de veche. Prin intermediul Societății grupuri de copii au ajuns la noi, prin intermediul Societății am făcut multe donații de carte în diferite localități din Basarabia. Am fost invitatul lor de mai multe ori. Am reușit să cunosc Chișinăul, alte puncte turistice. M-au impresionat beciurile de la Cricova. Sunt cu adevărat de neîntrecut în lume. Aici istoria, arheologia și arta vinificației s-au unit și au format un adevărat Oraş . Nici n-am știut că un bazin de peste 50 de hectare are în subsol bulevardele alea extraordinare. Am văzut toate colecțiile de vinuri. Le-am făcut și degustație acolo în salon, dar și la „Vatra Neamului”, care este un loc minunat. Apoi am mers la sediul studioului lui Val, soțul Valentinei, la Teatrul „Eugen Ionescu” unde am privit o piesă extraordinară „Iosif și amanta sa”. Am fost și pe la biblioteci. Acolo doamna Valentina e foarte bine cunoscută.

N.N.: Prin intermediul Societății au ajuns la dumneavoastră și câteva grupuri de copii de la Soroca. De fapt și vizita dvs. la Soroca tot prin intermediul Societății „Limba Noastră cea Română” s-a făcut. Însoțit de doamna Valentina ați ajuns în 1999 la Cetate. Vă mai amintiți?
S.I.: Cum să nu? A fost deosebit de plăcut să ne aflăm în ceas de sărbătoare, SOROCA-500, pe acele meleaguri, unde un mare voievod al neamului românesc a știut să apere interesele de neam și țară. A fost o mare fericire, un mare noroc și pentru mine, și pentru marea noastră interpretă de muzică populară, Valeria Peter Predescu, Dumnezeu s-o odihnească! Am întâlnit la Soroca oameni minunați, doamna prefect pe atunci, Ana Bejan, domnul Nicolae Bulat de la Cetate. Noi. românii, oriunde nu ne aflăm, indiferent din care provincie facem parte: Maramureș, Banat, Dobrogea, Crișana, Muntenia, Oltenia, Basarabia – ne cunoaștem istoria neamului și asta este extraordinar!

N.N.: Cu gândul de a ne cunoaște mai bine istoria și neamul ați venit și la Soroca. Nu pot uita sărbătoarea de suflet pe care ne-ați oferit-o atunci împreună cu Valeria Peter Predescu. Chiar dacă a fost într-un cerc mai restrâns, a fost atingător, excepțional! Cântecele ei ne-au răscolit sufletele. Cine o fi știut că atât de repede va pleca dintre noi?! Merita să susțină un concert pe scena mare a Casei de Cultură din Soroca, dar nu s-a încadrat în program. Atunci erau prezenți mai mulți artiști și scriitori, printre ei, regretații Tatiana Stepa, Adrian Păunescu, Grigore Vieru…
S.I.: Oricum a fost bine. Să știți că nu-i an în care să nu ne amintim de Valeria. Nu-i an în care doamna Valentina să nu-și amintească de privighetoarea Ardealului, să nu stoarcă o lacrimă prin textele scrise în amintirea ei.

N.N.:Amintire Luminoasă, Valeria Peter Predescu! Păstrez înregistrarea cu interviul radio realizat atunci. Un interviu în care artista și-a pus sufletul și biografia în palmă pentru ascultătorii postului de Radio Moldova. Acum o să vă rog și pe dumneavoastră să răsfoiți pagini din propria biografie pentru publicația regională „Ziarul Nostru”.
S.I.: M-am născut la 5 ianuarie, 1946. Sunt absolvent al Facultății de Istorie și Filozofie, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. Am lucrat 40 de ani profesor de istorie la Școala Generală din Rebrișoara și la liceul „George Coșbuc” din Năsăud. De-a lungul anilor am organizat numeroase activități pe linie cultural-educativă la nivel local, județean, interjudețean și național. Deosebit de importante rămân colaborările mele în acţiunile educative comune cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, Complexul Muzeal Judeţean, Centrul de Cultură al Judeţului, Casa Corpului Didactic, Muzeul Grăniceresc, Bibliotecile Academiei şi „Veronica Micle”, Casa de Cultură Năsăud, Casele memoriale „George Coşbuc” şi „Liviu Rebreanu” și altele. În implicarea mea la activitatea filialelor ASTREI de o parte și de alta a Prutului am fost ajutat de școli, primării, biserici, de Prefectură, Inspectoratul Şcolar, de Primăria Bistriţa, Primăria Năsăud, Cu multă plăcere am organizat trei ediţii ale Deniilor Eminescu, la Năsăud, prilej cu care s-au dezvelit busturile lui Eminescu şi Veronica Micle. Mi-am adus contribuția și la dezvelirea mai multor busturi prin localitățile județului, inclusiv bustul Avram Iancu în Năsăud. Într-o viață de om multe se pot face. Am făcut și fac tot ce pot face cu plăcere și din plăcere.

N.N.: Am aflat de la prietenii dvs. că mai colaborați și cu multe publicații periodice, sunteți autorul mai multor monografii, cărți.
S.I.: Da. Am condus prin efortul ASTREI publicația „Plaiuri năsăudene” de la numărul 6 până la numărul 37, colaborez cu o mulțime de reviste din judeţ şi țară (Iași, Cluj, Alba-Iulia), am publicat peste 100 de articole, ce cuprind studii, recenzii, referate, comunicări, sunt autor și coordonator al mai multor monografii, cărți. Printre ele și o carte despre academicienii năsăudeni pe care am scris-o la 150 de ani de la înființarea Academiei Române despre care o să vă vorbesc mai multe peste câteva clipe, când o să vizitați Galeria Academicienilor Năsudeni, aici la Sediul ASTREI NĂSĂUDENE.

P.S.
Și am intrat la sediul ASTREI, rămânând plăcut surprinși de Galeria Academicienilor. Pe pereți 21 de portrete de academicieni, care au avut tangențe cu orașul Năsăud. Sub fiecare portret –date despre studii, despre activitatea științifică, momente din viață. Printre ei, folcloristul Simeon Florea Marian, poetul George Coșbuc, patriarhul și ministrul Miron Cristea, scriitorul Liviu Rebreanu. Gazda generoasă ne-a vorbit despre fiecare în parte cu un sentiment de recunoștință și mândrie. Ne-a spus că a hotărât ca să-i adune într-o carte pe toți, căci până la el n-o făcuse nimeni. A accentuat că volumul reprezintă un omagiu adus acestor personalități ale culturii și științei, că a lucrat la el cu mult interes, tema fiind o preocupare de mai mulți ani. În carte este arătată legătura pe care au avut-o academicienii cu ASTRA. Și ne-a mai spus că ,,Academicienii năsăudeni’’ este un document istoriografic, care poate sta la îndemâna tuturor celor interesați de istoria și cultura acestui ținut.
În drum spre Muzeul Grăniceresc, domnul Seni Ioan mi-a mărturisit că după 30 de ani de activitate în fruntea ASTREI NĂSĂUDENE ar vrea să predea estafeta tinerilor.
Țin legătura cu Domnia Sa pe Facebook. De pe pagina lui am aflat că la începutul lunii februarie a acestui an s-a retras de la conducere. Despărţământul Năsăud are un nou președinte, Maria Nistor. Iar profesorul Seni Ioan a devenit preşedinte onorific.
Multă sănătate și neastâmpăr creator și în continuare, drag prieten al basarabenilor!

Nina Neculce

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code