Balada Covidului – Scrisă e în izolare, căci speranţa-ncă nu moare

0
499
Foto: americalatinagenera.org

Mai Covide, blestemat,
De unde, naiba te-ai luat?
Visuri mari ai spulberat,
Mii de vieți ai îngropat.
Nu alegi vârstă și gen,
Nu ai milă nici defel,
De orfani, sau de bătrâni,
De mămici, cu prunci la sâni
Ai pătruns la om în casă
Şi te-ai pus în cap de masă,
Obraznic și nepoftit -)
Ai făcut, tot ce-ai dorit:
ai adus microbu-n case
și pătruns-ai pân-la oase,
ești în aer, apă, hrană,
mă tem să dau de pomană.
Poţi intra, când omul doarme,
Să-i pui și prin somn capcane,
Peste tot te bagi, ca râma
Şi laşi urme, ca rugina!
Nu ţi-i teamă de păcate,
Totul vrei pe săturate,
Să omori suflete vii
În veci blestemat să fii!
C-ai întors lumea pe dos
Ai și chipul fioros,
Ai băgat pe toți în boale,
Precum de Covid se moare…
Nu-i chiar totul, cum dorești,
Nu pe toți îi dovedești,
Că sunt oameni țări la minte,
Ce nu cred doar în cuvinte,
Dar se luptă cu-îndrăzneală
Ca să scape de-astă boală…
Sunt o victimă și eu,
Rău deloc nu-mi pare, zău,
Căci înveți să fii mai tare,
Să ştii adevărul, care
Nu-i minciună, nu-i o farsă,
Dar lasă inima arsă,
Că stai izolat de toți,
De părinți, copii, nepoți
Şi eu stau aici cu gândul
Şi aştept să-mi vină rândul,
Ca să scap de pușcărie
Ea în veci să nu mai fie!
Muza-i lată, la pământ
Nu mai pot să scriu, să cânt
Inspirată de-Univers
Vă mai scriu și eu un vers…
Mulţumesc la medici, care
Ne mai sunt o alienare
Sufletul ni-l mai împacă,
Cu speranțe ne încarcă
Sărmanii, din luna martie,
Au făcut faţă la toate!
Cum aţi crede, Domnilor
Dac-ați fi în pielea lor…!!!
Zile-întregi și săptămâni
Ai Covidului martiri
Despărțiți de casă, masă
De ființe dragi, de-acasă,
Obosiți și chinuiți
Și de muncă istoviţi
Frica să o depășească
Ca să nu se-îmbolnăvească
Şi acum mereu ne-nvață
Cum să luptăm pentru viață
Tratament decent, mișcare-
Este a noastră scăpare!
Respirăm, umflăm baloane
S-aud pocnete-n saloane,
Trebuie să exersăm
De urgie să scăpăm
Palmele tot bat pe spate
Virusul ca să nu-i scape
Ne masăm spinarea toată
Dintr-o parte, parcă-i joacă
După ce îmi bat vecina,
Până ce mă doare mâna,
Întorc spatele la ea
La bătaie să mă ia
Totul facem cu strictețe
Doctorii ne dau poveţe
Exerciții practicăm
Mai rapid să ne tratăm
Iar, dacă respiri mai greu
Oxigen – i-amicul tău
Te ajută, cum n-o dai
Saturație să ai.
Naiba cruntă de Covid,
Totu-n jur a nimicit:
Vise, planuri și speranțe
Deplasări, nunți și vacanțe
Nici pe timp de naufragii
Nu erau aşa ravagii
Virusul ne-a invadat
Şi se simte împărat
Nici oamenii de știință
Nu-nţeleg a lui ființă
Face-n corp, tot ce dorește
Alege ce nimicește
E gaz toxic, ce pătrunde
Unde vrea, acolo -ajunge
Complicaţii sunt de Toate,
Ce apar neașteptate
Pot să dea-n pneumonie,
Crampe-n vase sanguine,
Şi te simți ca o piftie
Când mai ai tahicardie
Febra scade, febra crește
Virusul din nou sporește
Nu se dă bătut ușor,
El se simte Agresor
Rău de tot este sambria
Cu encefalomania
Sistemul nervos atacă
Omul multe poat-să facă:
Nu ştie și nu-și dă seama,
Ba vrea să termine zeama
Unul vrea să facă focul,
Altul mai nu-și află locul-
Caută-n salon găleata
Cică, are de muls vaca.
Altul vrea s-aprindă focul
Că îi fierbe polobocul
Că şi Hramul a trecut,
Dar rachiul n-a făcut…
Virusul e-mprevizibil
Şi efectul e teribil
Iar urmările nefaste
Nimeni nu poate cunoaște…
Lumea parcă e nebună –
Mulții cred, că este-o glumă!
Oameni buni! Virusul este!
E real, nu e poveste!
Şi nimeni “nu m-a plătit”
Ca să spun, că am Covid!!!
Doar acel, ce nu cunoaște
Poate spune vorbe proaste
Aici ești ca exilat
În cămară arestat
Nici pe hol nu poti ieși
Nimănui nu aș dori
Până -n 20 de zile
În patru pereți să fie…
Dar poate şi-o lună-întreagă
De cum treaba o să meargă…
Lupți cu moara cea de vânt
Cu duşmanul cel nătâng
Cu balaurul cel had
Care-ţi pune gheara-n gât
Și ar vrea să te sugrume,
Să te ia pe ceea lume….
Cea mai cruntă bătălie
E acel, care nu stie
Că-i de virus purtător
Şi prin lume mergător
Doamne, cum a dat urgia
Să nu ştie omenirea
Ce ne-așteaptă, ce-i să fie?
Cât mai stăm în pandemie?
Dumnezeu le ştie toate:
Despre viață, despre moarte,
Iar noi trăim cu speranța:
“Doamne, cât de scumpă-i VIAȚA!”

IOAN MINODORA

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code