Melete Răuțu

0
201

La 5 Martie 1918, la Soroca sosește Melete Răuțu, iconom, stavrofor, protoiereu al județului Vâlcea, preot militar în Armata Română, autorul cunoscutei monografii „Cetatea Soroca” cu monografia orașului Soroca”, tipărită la Oradea, Tipografia Diecezană, 1932. La 1916, Melete Răuțu a fost mobilizat preot de armată și a fost în campanie de la mobilizare și până la 1922. După un an și șase luni de la mobilizare, sătul de cărat miile de morți de prin spitalele de contagioși și de râniți din Bârlad, Melete Răuțu s-a adresat cu rugămintea de a fi trimis într-o altă unitate militară. Așa a ajuns ca preot militar în Regimentul 5 roșiori cavalerie, care purta nulele „Nicolae al II-lea, împăratul Rusiei”. Primind îndreptarea a mers la Iași unde spera să-și găsească unitatea militară, dar aceasta fusese deja transferată în Basarabia. La 2 Martie 1918 ajunge cu trenul la Ungheni, apoi Florești, iar de acolo, cu birjarul la Soroca, unde și era cantonat Regimentul 5 roșiori.

Melete Răuțu a fost un martor ocular de valoare  a  evenimentelor din 1916 -1919 – primul război mondial, războiul de integrare a Țării, Unirea Basarabiei și Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, da și multe altele.

Pe parcursul a patru ani și jumătate, din 1916 și până în 1921, cât a fost preot militar Melete Răuțu  a adunat o mulțime de lucruri văzute și auzite, observate și descoperite de la Râmnicu Vâlcea la Bârlad, de la Bârlad până la Soroca, de la Soroca până la Budapesta, lacul Balaton, Estergom (Strigonium) la nord de Budapesta, de acolo la nord în Erlău (Egher), apoi prin Solnoc iarăși la Satu Mare de unde a trecut în sudul Basarabiei, apoi pe Valea Cogâlnicului, unde la 1 Aprilie 1921 a fost demobilizat odată cu întreaga armată.

Fiind la Soroca, Melete Răuțu, din dorința de a descoperi cât mai multe mărturii documentare la istoria Neamului Românesc din Basarabia, la istoria ținutului și orașului Soroca, a pus la bătaie tot ce a avut de valoare pentru a intra în posesia  mai multor informații și documente.

A scris despre orașul Soroca la 1918, folosind notițele și cele scrise de Emilian Levițki, secretarul comunei Soroca, da și alte acte și scrieri acordate de autorități. Informațiile lui Levițki au fost traduse din limba rusă de către David Ciolanu, protoiereul județului Soroca

Ziua de 5 Martie 1918, când Melete Răuțu a sosit la Soroca, era o  zi frumoasă și strălucită de început de primăvară.

– Sinaia Basarabiei!

„Orașul Soroca se bucură de o minunată poziție geografică. Poate fi asemănat cu Sinaia sau Piatra – Neamț. O parte din oraș este așezat pe munte, pe uriașele stânci de piatră; vatra orașului este în vale, pe malul Nistrului care, la răsărit, la podul „Bechirului” face pe sub pădure, un fermecător cot, ocolind stâncile împădurite, până la satul Trifăuți (D. Iov. Priveliști basarabene, 1941).

Ajungând la Soroca, Melete Răuțu a trecut precum și Dimitrie Iov, „minunatul scoborâș pe la Bechir” ce „înfățișează o minunată priveliște ce nu se poate uita. În dreapta vii, în stânga, de asupra stâncilor, dintre livezi și podgorii, răsar casele satului Zastânca, mahalaua de gospodari orășeni. Într-un ureaș perete de piatră se vede ușa unii chilii, unde a viețuit până la război un schivnic. Chilia este la o mare înălțime de la pământ și pustnicul urca și cobora pe o frânghie” (D. Iov, Priveliști basarabene, 1941)

Venind dinspre Bălți, călătorilor li se deschide ochilor priveliști minunate ce bucură sufletul celor însetați de frumusețea acestui pământ. De sus de pe înălțimea culmelor, orașul se vede ca-n palmă. Cetatea înconjurată de mici căsuțe pitulate sub zidurile înalte de piatră, Bisericile frumoase, piața din centru aglomerată cu căruțe și tot felul de târgoveți și cumpărători, nu departe de Cetate o veche sinagogă, ridicată de comunitatea evreiască încă la 1775. Pe costișe case albe, unele gârbovite de scurgerea anilor. Nistrul, care ca un brâu argintiu, încinge orașul din luncă. În stânga, contopindu-se cu orașul, satul Bujorăuca.

„Privind orașul de jos, Soroca își atârnă casele mărginașe în amfiteatru. Sus, deasupra stâncilor sau în pieptul lor, căsuțe curate se pierd între falduri de pomi înfloriți. Te miri cum se acațără spre ele locuitorii acestor cuiburi clădite  în lumină, parfum și șopot de izvoare” ( D. Iov, Priveliști basarabene).

O priveliște a orașului în lumină, parfum și șopot de izvoare !

Atunci, la 1918, în alte vremi, Basarabia aflată la răscruce de sorți era în plină frământare, precum întreaga lume.

Ajuns la Soroca, Melete Răuțu a avut cea mai caldă primire. Făcând cunoștință cu orașul și locuitorii ei, el a fost un bun arbitru dintre Armata Română și populația civilă de moldoveni, buni și extrem de ospitalieri. Armata vedea  aproape în fiecare  basarabean un bolșevic, iar moldovenii curați vedeau în fiecare soldat român un frate, un salvator. Mare i-a fost bucuria când a descoperit în vorba localnicilor curat moldovenească, glasul copilăriei din satul natal unde nu fusese timp de 26 ani. A iubit cu un fanatism național Basarabia. Nu credea că Basarabia, parte  a vechii Moldove s-ar putea întoarce la Țară după 100 ani de ocupație și propagandă rusească.

Neîncrezător în puterile micii Românii, după cum scrie Melete Răuțu, el a uitat că „cele ce nu sunt cu putință la oameni, la Dumnezeu sunt toate cu putință. Și mai uitase iar că la Dumnezeu când voiește să piardă pe cineva, fie individual, fie colectiv. Îi pierde mintea. Neîndoielnic este faptul că, dacă Rusia nu-și pierdea capul, noi (românii) în nici un caz nu mai recâștigam Basarabia” (Melete Răuțu, Cetatea Soroca și …, p.8).

Setos de cunoștințe și stăpânit de marea dorință de a descoperi dovezi istorice referitoare la istoria Neamului Românesc din Basarabia, Melete Răuțu a pus în joc tot ce a putut face  pentru a intra în posesia  mai multor informații și documente originale, multe din ele inedite, referitoare la istoria ținutului și orașului Soroca. Așa de sub pana lui Melete Răuțu, iese cartea „Cetatea” cu „monografia” orașului „Soroca”, publicată la Oradea la 1932 la tipografia Diecezană.

Ce reprezenta orașul Soroca la 1918, anul marilor schimbări, anul Unirii Basarabiei cu România?

Dacă Nicolae Iorga vorbește despre orașul anului 1905, iar Dumitru Iov și Nicolae Consatntinescu vorbesc despre orașul interbelic, Melete Răuțu ne prezintă orașul de la 1918, așa cum la găsit în acele vremuri:

„… Orașul, propriu zis, Soroca, la Apus și Miază zi este înconjurat de dealul pietros, a cărei înălțime, de la nivelul apei Nistrului este de 217 picioare, adică cam 76 metri.

Întreg dealul înconjurător dinspre Miază zi și Apus, cu tot versantul dinspre răsărit, și cu tot platoul dinspre Apus, pe o suprafață de mai multe sute de desătine (10.920 metri pătrați desătina) adică a mai multe sute, sau poate câteva mii, de hectare, este acoperit cu: vii, parte indigene, parte streine altoite, cu pomi roditori de toate speciile, cu locuinți în majoritate stăpânite de moldoveni, după care vin: rușii, polonii și evreii. Acești din urmă având vii, și proprietăți, locuiesc în oraș.

Pe calea poștelor vechi este departe de Chișinău 175,1/4 de vârste, cam 177 km., iar de la orașul port Odesa de la Marea Neagră este la depărtare de 339.3/4 de vârste, cam de două ori ca de la Chișinău.

Suburbia Zastânca este situată cam la 2,5 vârste de oraș cu care însă se leagă prin plaiurile viilor și pometurilor.

Orașul Soroca este unul dintre cele mai vechi orașe ale Basarabiei…

Moșia orașului Soroca, cu a mahalalei  Zsatânca, au aparținut, din cele mai vechi vremuri, vechei familii moldovenești numită Cerchez …

Stema sau marca orașului Soroca este figura externă a cetății.

Planul orașului Soroca prin înalt Ordin a fost întărit la 1846.

Pământ lucrativ și de imaș posedat de Soroca era de 1196  de desetine și 860 stânjeni pătrați. Pământ boieresc – 49,5 desetine.

Orașul propriu zis Soroca, împreună cu mahalaua Zastânca sunt situate pe o suprafață de  208 desetine și 2100 stânjeni pătrați, iar viile și livezile de pomi roditori  ocupă o suprafață totală de 276 desetine și 800 stânjeni pătrați….

Pe lângă Soroca trec, pe Nistru, vapoare, șlepuri cu producte și plute cu lemnării din Galiția și Bucovina spre  Odesa.

Soroca, stațiune climaterică, cu băi de Nistru vara și, cură de struguri fructe, etc. Altădată veneau vara în Soroca familii din multe părți ale Rusiei, până chiar și din Petrograd. Acum vin numai de prin Bălți și Orhei.

Sunt 29 de uliți, în lungime totală de 8600 stânjeni, din care petruite sunt cam 3493 stânjeni, cu trotuare făcute pe spesele fiecărui orășean, în dreptul proprietății lui.

Suprafața totală a trotuarelor este de 2343 stânjeni pătrați.

Sunt două piețe cu o suprafață totală de 7200 stânjeni pătrați, din care numai 3600 stânjeni pătrați  pietruite

Clădiri

Case de piatră și cărămidă sunt 91, de lemne și vălci (un fel de cărămidă nearsă, cam de 40 cm. Lungime și 20 cm. lățime), amestecate 75, în total1475. Acoperite cu tablă de fier 124, si cu șindilă 1339, cu oale 3.

Iluminatul se făcea altădată cu petroleu lampant, acum întunericul domnește și în centru, în toată vremea.

Singură Zemstva ținutală (Consiliul Județean –n.n) având uzină electrică, are câteva lampioane, pe la Upravă (Primărie – n.n.), la câteva școli, la spitalul ținutal și pe la câțiva particulari.

Pe tuburi se aducea din dealuri apa.

La Boină (căsăpia / abator – n.n.) se tăiau anual cam 600 cornute, 200 viței, 300 oi, peste1000 mei și peste 1000 porci.

Pompieria avea 2 pompe cu câte doi cai, una cu un cal, 7 sacale, 7 servitori ziși pojarnici (pompieri – n.n.) și 7 cai.

Autorități locale și localuri de judecăți

Primăria orașului, Uprava, Zemstva, Poliția orașului altă dată cu atribuțiuni în tot ținutul, Administrația Financiară, înainte Caznaceica ținutală, Un tribunal Județean, o judecătorie de ocol, o secție de notariat pentru acte (un notarius), poliția frontierei și un serviciu de siguranță.

Populația

Peste tot 21.036 suflete, dintre care :10724 bărbați, 10312 femei.

Creștini ortodocși: 5400, catolici 650, luterani 20, armeni 50, restul evrei – 14916. După naționalități: 3387 ruși, 650 poloneji, 20 germani,  50 armeni,  10 bulgari, 3 greci, 2000 moldoveni, restul evrei – 14 916.

Spitalul județean cu 40 de paturi, evreiesc cu 10 paturi.

Farmacii 2; una a Zemstvei; alta  particulară (Farmacia lui Balter)  și patru Droguerii.

Fabrici și mori: Două fabrici de bere (Zavoduri de pivă), funcționează numai una. Trei mori sistematice cu valțuri. Trei fabrici de ulei cu instalațiuni primitive și cu presă hidraulică, fabrică oleiuri din sămânță de cânepă și floarea soarelui.

Comerțul în general slab. Târgul de săptămână  – Miercurea.

Administrarea militară. Un comandament, având șef un General (și acest general nu era altcineva de cât generalul de brigadă, Stan Poetaș – n.n.), sediul a două regimente de infanterie, a unui regiment de cavalerie și cancelaria  Brigadei III-a  Roșiori, un Cerc de recrutare.

Melete Răuțu, de care am pomenit mai sus, vizitând la 1918 localitățile de lângă Soroca, în casa preotului din satul Cosăuți, Iosef Mura, a descoperit minunatele opere a lui Dumitru C. Moruzi (1850 – 1914) „Înstrăinații neamului” și „Strein în țara lui”, cărți tipărite în România, necunoscute  pentru Melete Răuțu, și care pe căi neștiute, trecute peste cenzura imperială rusă, au ajuns în casa preotului din satul Cosăuți, Soroca. De fapt cărțile au un alt titlu, dar cu același înțeles. „Înstrăinații”, publicată la 1910 la Vălenii de Munte,  iar a doua ediție a ieșit de sub tipar la 1912, la București. Cea de a doua este „Pribegi în țara răpită”, roman social basarabean, partea I și a fost publicată la Iași la 1912.

Cărțile descoperite la Cosăuți, o margine de lume română, au fost împrumutate și citite din scoarță în scoarță de toți ofițerii din garnizoana Soroca, „de la generalul de brigadă (Stan Poetaș?), până la cel de pe urmă ofițer” (M. Răuțu, Cetatea cu monografia …, p.55-56).

La plecarea unei personalități în Lumea celor Drepți, ne punem mereu curioasa întrebare: „Care i-au fost ultimele preocupări, gânduri, dorințe și retrăiri?”

Greu, este chiar destul de greu, acum la 100 de la moartea eroică pentru Patrie a generalului de brigadă Stan Poetaș să aflăm despre viața lui la Soroca, dar cert este un lucru conform însemnărilor preotului militar Melete Răuțu  printre ultimele cărți care le-a citit generalul (Stan Poetaș?) erau și  cele două cărți a lui D. C. Moruzi din biblioteca personală a preotului Iosef Mura din Cosăuți – „Înstrăinații” și „Pribegi în țara răpită”. Ceva foarte semnificativ! Doar generalul Stan Poetaș a sosit cu Brigada sa de infanterie pentru ca această frumoasă provincie românească să nu mai fie înstrăinată, iar oamenii ei pribegi în provincia lor natală.

„În satul Cosăuți, mai scrie Melete Răuțu, lângă Nistru, vizavi de târgul ucrainean Iampol, la 7 km. N de Soroca, într-o fundătură dosnică, se vorbea exclusiv numai Moldovenește; iar în Biserica satului, plină de cărți, numai românești se slujea numai românește, cu toată strășnicia poruncilor de la Chișinău, de unde, episcopii ruși trimeteau porunci muscălești ca să ardă toate cărțile ne rusești și mai ales cele scrise cu litere latine catolicești?

În biserica din Cosăuți, cercetând cărțile din ritual folosite permanent, și în altar și la strana cântăreților, sau aflat  cărți numai românești, cu litere chirilice tipărite în: Chișinău, în Monastirea Neamțului, în Buzeu, în București și în Râmnicul Vâlcei. Ba am aflat un triod tipărit la Buda. Câteva prin Brașov și Sibiu. Cea mai veche mi-sa părut Psaltirea cea din Iași de pe la 1600 (!!! n.n.), din timpul Mitropolitului Iacob. și încă multe se vor fi mai găsind prin podurile bisericilor Basarabene” ( M. Răuțu, Cetatea și monografia … p.56)

Nicolae Bulat

Muzeul Soroca

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code