Trei conace boierești pe un traseu de jumătate de oră

0
847

Pe un traseu de 18 km, ce cuprinde localitățile apropiate Soloneț – Văscăuți – Cuhureștii de Sus, în minim jumătate de oră, descoperiți trei conace boierești, monumente arhitecturale de valoare națională. Desigur, rătăcirea în timp, explorarea locurilor bogate în obiective turistice, discuțiile cu localnicii și pe alocuri drumurile de țară, v-ar putea lua o zi întreagă, dar intenția merită toate eforturile.

Soloneț – Conacul nobililor de origine poloneză Brzozowski

În 20 de minute de  călătorie cu automobilul dinspre Soroca, se ivește stația Soloneț, la marginea traseului național Chișinău-Soroca. Până a intra în sat, opriți la conacul boieresc. Este o perlă istorică, monument arhitectural de importanță națională, construit de nobilul de origine poloneză Constantin Al. Brzozowski. Deschizând ușa conacului, domnul Jan Manole, cel care are grijă de gospodărie, povestește că dintre puținele amintiri păstrate despre boier, se știe că era un om cu caracter întreprinzător. Avea slujitori pentru care le-a construit în preajmă locuințe, dar unele lucruri prefera să le facă personal, de exemplu focul în sobe. Alegea fiecare despicătură cu mâna lui.

De pe terasa spațioasă din piatră care și astăzi înfrumusețează conacul, trăgându-și fumul din pipă, boierul petrecea diminețile cu privirea spre alee, unde alergau cele două fete ale lui, despre care, mai târziu, s-a auzit că s-ar fi refugiat în România. În parcul din față se înalță și azi plopi imenși aduși de nobil, tocmai din Țările Baltice. O altă povestire este legată de Paște: se spune că aici se adunau nobilii la campionatul jocului de cărți pe căldări de ouă.

Conacul Brzozowski din Soloneț a fost construit la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, Conacul boieresc se află la balanța Consiliului Raional Soroca, în așteptarea unei vieți noi, sătenii sperând ca edificiul istoric să ia haina unui sanatoriu sau al unei pensiuni. Alături de conac este zidit un beci mare. 20 de pași largi se numără de la un capăt la altul, iar înălțimea lui ar permite să încapă un camion. Are suprafața de 109,9 m², este în stare perfectă, construit din piatră cioplită în cinci fețe aranjate conic și cu 31 de trepte din bârne trainice de stejar.

Mirarea e că tot acest ansamblu boieresc se află pe un teritoriu asemănător unei pușcării. După cel de-al doilea război mondial, clădirea a devenit casă pentru copii orfani, iar începând cu 1954 în acest loc a fost deschisă colonia pentru copii (numită pe vremuri în limba rusă ”детская трудовая колония”), apoi Școala internat pentru copii dificili. Pe un spațiu de 14 ha se înalță clădirile vechii școli speciale internat cu copii delicvenți, deschisă în 1964, unde învățau până la 300 de elevi, totul îngrădit cu un zid lung de piatră. Pe la colțuri, se văd acele ”turnuri” de pază. Au fost timpuri când de aici nu se putea ieși.

În preajmă se ridică un alt edificiu, de aproape un secol – moara boierului care nu s-a oprit din funcțiune niciodată și reprezintă un obiectiv turistic atractiv.

Tot aici vizitați: Aleea cu plopi; Casele de tip stalinist; Grajdul curții boierești (adaptat la frigider); Moara de la Soloneț (1922); Biserica ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (1901), preot-paroh Anton Miron.

Conacul boierului Străjescu din Văscăuți (I-a jumătate a sec. al XIX-lea).

La distanță de 12 km. de Soloneț, descoperiți conacul boierului Străjescu din Văscăuți. O legendă a satului Văscăuți spune că într-o bună zi, boierul Străjescu, gonind după mistreți la o vânătoare, descoperi acest loc plin de farmec și hotărî, în prima jumătate a sec. al XIX-lea, să ridice aici o frumusețe de conac, care există și azi în inima localității. Om gospodar și bun orânduitor, în 1819 ridică o biserică în curtea sa, iar mai apoi o fabrică de rachiu. Înainte de a pleca în lumea celor drepți, lăsă moștenirea unui nepot de la Iași, Buznea, mare amator de petreceri. De dragul cântecelor lăutărești, boierașul aduse în sat o șatră de țigani, cărora le-a promis pământuri. Odată, la un joc de cărți, boierul Buznea pune moșia în joc, iar vechilul său – soția lui frumoasă. La acest joc de cărți un alt boier, Hudevici, câștigă moșia. Buznea pleacă sărăcit, iar Hudevici devine stăpân al curții boierești din Văscăuți.

Semion Botnari din Văscăuți își amintește istorioare vechi despre boierul Hudnevici, auzite de la bunicul său, care s-a născut în subsolul conacului boieresc: „În anii ’50 aici locuiau mulți ucraineni. Mahalaua în care trăiesc eu se numește Românca, dar înainte se numea Petihatka, de la patru familii care viețuiau aici. Mai târziu, după ce au mai venit câteva familii, i se spunea Semihatka. Celelalte mahalale se numeau Fundătura și Șetrenii – unde locuiau mai mulți țigani.”

Azi conacul boieresc aparține primăriei, stă închis în așteptarea unei reabilitări. În preajmă se află un întreg ansamblu de clădiri ale fostei școli internat.

În preajmă vedeți și Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” (1819); Izvorul Buneilor (construit în 1956 și renovat în 2006, ctitor – Verdeș Vladimir, arhitect – Anatolie Podborschi) și Statuia lui Costel Verdeș sculptată de Anatolie Podborschi. Istoria acestei statui a pornit de la o piatră rămasă după reconstruirea izvorului, care a luat chipul unui gospodar.

Conacul lui Ioan C. Bogdan din Cuhureștii de Sus

De la Văscăuți sunt 6,6 km până la Cuhureștii de Sus. În centrul satului, pe teritoriul liceului, se află Conacul Ioan C. Bogdan, construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Reprezintă o variantă pitorească a eclecticismului, specifică arhitecturii de la frontiera secolelor XIX și XX. Galeriile și terasele au ieșire spre parcul dendrologic. În interiorul conacului, elevii învață muzica, iar în una dintre încăperi se află sala muzeistică a localității, unde se păstrează obiecte istorice adunate de la băștinași.

Pe fosta moșie a boierului, se înalță Biserica Sfânta Treime, ctitorită de fiicele lui. Este cartea de vizită a satului, care atrage curioși din toată țara, cu arhitectură inedită pentru spațiul basarabean, inspirată din stilurile bizantin și moldovenesc.

La intrare scrie: „Zidirea acestei sfinte Biserici cu hramul Sf. Treime din comuna Cuhureștii de Sus, județul Soroca, cu clopotniță și împrejmuirea s’a început în anul 1913 cu osârdia și cheltuiala bunelor creștine Eugenia Bogdan și Alexandra Pommer născută Bogdan și s’a săvârșit în 1930 în vremea domniei regelui Carol II al României, arhitect fiind A. Șciusev, constructor I. Dimitracencov, iar pictor și sculptor A. Znamenschi.”

Aici ai impresia că ești undeva pe un loc muntenesc dincolo de Prut. Turnul-clopotniță de la intrare seamănă cu cel de la Mănăstirea Brebu de lângă Ploieşti. O comoară veritabilă, un colț de rai unde prin încântarea ochilor, se bucură sufletul fiecărui călător ajuns aici.

Ludmila TALMAZAN

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code