Zăluceni – pe urmele soarelui

0
2145

Urmând calea razelor de soare dinspre răsărit, ajungem la Zăluceni, un sat autentic moldovenesc, din raionul Florești, situat pe malul pitoresc al râului Nistru. Din mărturiile unui bătrân, Samoil Nicon, păstrate în muzeul localității, aflăm că în vremi demult apuse, oamenii care veneau de peste Nistru, ruși și ucraineni, la târg în sat, spuneau că merg „туда за лучами света солнца” (za luciami), așa a apărut toponimul Zăluceni.

Drumul-de-intrare-în-Zăluceni

         

Pe un drum pietruit ce cotește la vale, lângă prima răstignire din sat, privirea călătorului se oprește îndelung peste lunca Nistrului dătătoare de viață, ce prinde în palma-i roditoare ca într-o gură rai, așezarea strămoșească a zălucenilor. Turla bisericii se ivește luminată prin verzișul răcoritor al pomilor, șoptind că aici locuiesc oameni buni, urmași ai răzeșilor lui Ștefan cel Mare, apărători ai gliei și credinței. Un izvor cu apă cristalină îți stinge setea chinuită de soarele verii chiar la primul popas, unde ridicând ochii, vezi o casă veche, cu ușă sculptată și pridvor sprijinit de doi stâlpi din lemn. Asemenea case, împrejmuite cu garduri zidite din piatră, vei mai vedea pe ulițele satului tradițional.

Cu impresia regăsirii adevăratului leagăn arhaic, unde de secole nici piatra nu-și schimbă locul, nici omul obiceiul, descoperi în inima localității un centru modern înfloritor, curat, renovat, unde se construiește în fiecare zi spre dezvoltarea comunității. La momentul actual se fac lucrări de reparație a grădiniței, a școlii, se ridică o casă spațioasă de festivități. Recent a fost deschis un teren modern de joacă, sportiv, o estradă de vară de toată frumusețea, s-a renovat o piață unde sătenii vin în fiecare sâmbătă pentru cumpărături, s-a amenajat Monumentul Eroilor, o bibliotecă digitală modernă, s-a reparat primăria, s-au instalat tomberoane pentru gunoi etc. Zilnic se fac lucrări de renovare, pentru care sătenii îi mulțumesc unui băștinaș, despre care zic că acesta este omul care a reînviat satul – primarul Stepan Prisacari.

Livia-Ciobu,-asistentă-socială

Nu veți întâlni, în multe localități, oameni pe stradă, pe care dacă îi întrebi cu ce se mândresc cel mai mult, îți răspund – Cu primarul nostru! „Mulțumim domnului că ni l-au dat! spune Livia Ciobu, asistentă socială. Toate gospodăriile au luat exemplul lui.”

File de Istorie

Zăluceni, localitate situată mai departe de orașe și mai aproape de natură, a reușit să-și păstreze intacte vestigiile istorice. Distinsa doamnă Elena Rozovel, profesoară de istorie la pensie, de-a lungul carierei sale, a adunat într-o colecție muzeistică, mii de obiecte vechi, de pe la casele oamenilor: monede, certificate, medalii, port popular, obiecte casnice, țesături, documente și mărturii pe care le adună într-o monografie a localității. O muncă voluntară însuflețită doar de dragostea pentru cultură și dorința de a lăsa urmașilor tezaurul plaiului natal. Și în acest caz, unicul om, care a recompensat cu un premiu de recunoștință munca doamnei E. Rozovel, este Stepan Prisacari.

Elena-Rozovel,-fondatoare-a-muzeului-satului,-demonstrează-o-ie-cu-vechime-de-peste-150-de-ani

 Peste 4 ani, Zăluceni va sărbători 400 de ani de la prima datare oficială. Satul a fost atestat la 24 martie 1624, când Radu Mihnea voievod întărea hatmanului Miron Barnovschi satul Zăluceni din ținutul Sorocii. În 1878 s-a construit din piatră biserica „Sf. Treime”, condusă azi cu mult evlavie de părintele paroh Rodion. La 1899 se deschide şcoala cu o clasă, subordonată Ministerului Învățământului din Rusia. În anul 1904 se construiește un spital cu 10 paturi. În 1922, în perioada românească, 188 de țărani primesc 500 ha din moşia expropriată a mănăstirii Golia. Date din 1923: târg săptămânal în fiecare marți, cooperativă ,,Moldova”, carieră de piatră, 2 mori de vânt; școală primară mixtă, biserică, poștă rurală, primărie, o cârciumă. Printre ocupațiile vechi ale sătenilor se enumeră cultivarea viței de vie, albinăritul, morăritul, meșteșugăritul, comerțul și agricultura.

Bătrânii mai povestesc că pe locul din deal unde astăzi se ridică o cruce, cândva a fost o mănăstire din lemn care s-a prăbușit. La muzeul satului unde se păstrează mărturiile lui moș Ion Moscalu, născut în 1895, aflăm că vatra satului se afla cândva la circa 2 km de unde este astăzi, dar s-a mutat din cauza inundațiilor, și predominau 4 familii: Moscalu, Pascaru, Cojocaru și Gaulica. Moștenea locurile acestea un boier foarte crunt pe care oamenii l-au numit „zaludu”, de la care ar proveni cealaltă versiune a etimologiei numelui de Zăluceni.

Date statistice

Zăluceni este situat între Cerlina şi Tîrgul-Vertiujeni, în vecinătate cu Vărăncău. Distanța până în or. Florești este de 36 km. Distanța până în or. Chişinău este de 145 km. Populație: 802 locuitori. Cod poştal: MD- 6654. Satul Zăluceni are o suprafață de 1401,53 ha, din care 880,6 ha cu destinație agricolă. În teritoriul satului persistă lut, nisip, prundiș și piatră. În localitate activează un gimnaziu construit în 1970 și o grădiniță de copii, anul construcției 1982. De asistență socială beneficiază 160 de familii. Hramul satului Zăluceni este sărbătorit pe 27 octombrie.

Valentina-Morari,-frizeriță

Pe Valentina Morari, frizeriță în sat, am întâlnit-o pe strada centrală, în timp ce se ducea spre casă și salutând-o respectuos, am întrebat-o ce are mai frumos satul Zăluceni?, zâmbind răspunse astfel: „Zăluceni este foarte frumos. Avem Nistru, pădure, dar de când a venit primarul actual, domnul Stepan Prisacari, s-a făcut și mai atrăgător. El ne ajută foarte mult, din cheltuiala proprie, începând de la grădiniță, biserică, școală, punctul medical, a făcut drum, scenă de concerte, loc de joacă pentru copii, a cumpărat tomberoane pentru gunoi. În afară de acestea, el îi ajută pe pensionari, invalizi. Îndeobște, acest om, dacă cineva i se adresează cu o necesitate, se străduie să susțină absolut pe fiecare. Este omul care, dacă își propune ceva, reușește numaidecât. Oamenii în Zăluceni sunt simpli, buni, săritori la nevoie. Cel mai mult ne mândrim cu primarul nostru, toate satele împrejur spun că „Am vrea și noi așa un primar să avem”. Cred că vedeți și voi ce curățenie este în sat. Nu știu dacă mai are vreo localitate un primar așa de bun!”

La-straja-sănătății

La OMF, la fel ca și în alte instituții, am găsit la intrare dezinfectanți, amintindu-ne de pandemia actuală. Am aflat că în sat, din fericire, nu sunt cazuri de infectări cu noul virus.  Evdochia Cojocari, asistentă medicală: „Eu activez în sat ca asistentă medicală din 1999. Nu este un lucru ușor, sunt responsabilă de starea sănătății, dar oamenii sunt receptivi și prețuiesc munca noastră. De două ori pe săptămână pacienții sunt consultați la OMF de către doamna medic Idriceanu Adelina. Lucrăm în condiții bune și depunem toate eforturile ca populația să fie satisfăcută. Le urez tuturor multă sănătate și să avem respect unul față de altul!”

Olga-Moscalu,-director-interimar-al-gimnaziului

Doamna Olga Moscalu, director interimar al gimnaziului ne-a condus cu amabilitate în curtea școlii: „În Gimnaziul Zăluceni activează cadre didactice cu stagiu bogat de muncă și grade didactice bine pregătite. În perioada mai complicată din acest an, am colaborat cu părinții, care sunt receptivi. Avem elevi buni, activi. Cu această ocazie, din numele școlii vreau să mulțumesc soției domnului primar, doamnei Nadejda Prisacari, care ne-a cumpărat costume naționale pentru gimnaziu, ca elevii să poată participa la diverse activități culturale. Nu ne-a refuzat niciodată, ne ajută cu materiale, sfaturi, deplasare la concursuri. Încă înainte de a fi primar, domnul Stepan, ne-a susținut foarte mult. Prin contribuția dumnealui a fost reparată ospătăria școlii, iar la fiecare sfârșit de an școlar, elevii cu cea mai bună reușită primesc premii bănești, lucru care îi motivează ca să exceleze în studii. Familia Prisacari este un exemplu pentru noi toți.”

Auzind aceste cuvinte, ne-am dorit mult să o cunoaștem pe femeia care se implică cu tot sufletul în susținerea tinerilor și în tot ce ține viața culturală a comunității. O conversație interesantă, plină de inspirație pe care vă invit să o citiți în alt număr, la rubrica „De vorbă cu Ea”.

Nadejda Prisacari: „Ne dorim cu toții să avem o casă de cultură frumoasă, unde să organizăm diferite activități artistice, cercuri pentru copii și tineri. Din păcate, în sat nu avem un astfel de loc. Mizăm pe dezvoltarea turistică a localității, vrem să amenajăm Muzeul Satului împreună cu doamna Elena Rozovel, să creăm un traseu turistic, de odihnă. Când vor veni vizitatori, să le arătăm bogăția locului, natura. Să-i ducem la restaurant, unde să savureze bucate gustoase de casă, cu muzică bună. Vrem ca oamenii să își dorească să revină aici. Zăluceni este un sat curat, cu civilizație tradițională și oameni minunați. Un alt vis este de a achiziționa o casă veche pe care să o conservăm ca model al arhitecturii rurale moldovenești. O impresie plăcută despre sat ne-a lăsat și artistul Ion Suruceanu, care după o plimbare pe malul Nistrului și discuții cu pescarii, a zis: „Aveți locuri deosebit de frumoase și oameni foarte buni.”

„Omul sfințește locul”

Stepan Prisacari, în scurt timp, a devenit un primar – exemplu de urmat. Sugestiv, pe peretele din biroul său, privește din tablou un alt Ștefan – domnitorul Moldovei, imaginea căruia parcă nu l-ar lăsa să cedeze greutăților, însăși semnificația numelui Ștefan are legătură directă cu cea de învingător, purtător de coroană. În R. Moldova sunt alte reglementări decât în Surgut, unde a locuit 36 de ani înainte de a se reîntoarce la baștină. Însăși viața și atitudinea oamenilor este diferită. Moldova nu mai este nici cea de care își amintește în trecut. S-au schimbat multe, dar cu dorință și ambiție studiază și trece peste fiecare provocare.

Spune că nu avea planuri de a candida la funcția de primar. A ajutat întotdeauna satul în care s-a născut, fapt pentru care poartă cu mândrie titlul de Cetățean de Onoare, dar totuși a venit vremea când a înțeles că pentru a face niște schimbări majore în dezvoltarea localității este necesar să devină gospodar la cârma satului, să nu trebuiască a ruga pe cineva când vine vorba de luarea unei decizii importante. „Vrem să arătăm lumii că se poate de ieșit din greu, se poate de trăit, să organizăm împreună locuri de muncă, ca oamenii să nu plece în alte țări, în alte orașe sau sate. Am multe planuri pentru viitor, dar noi suntem abia la început. Am locuit într-un oraș dezvoltat, în care am văzut cum trebuie să arate o grădiniță, o școală bună și îmi doresc ca și copiii din Zăluceni să se ducă la grădiniță cu dragoste. Să nu fie ca în Surgut, să fie ca la Zăluceni frumos.

Pentru a atinge acest scop, am nevoie de o echipă, de susținere. Aici toți oamenii sunt muncitori, au nevoie doar de un imbold, o stimulare, o încurajare. În prima lună de mandat am organizat o sâmbătă sanitară. Am crezut inițial că vor ieși puțini voluntari, dar am rămas surprins văzând cât de mulți oameni au venit la curățenie…

Niciodată succesul nu vine dintr-odată. Trebuie să mergem pe trepte cu răbdare. Haideți de la noi se începem schimbarea! Vom vedea ce putem face noi și atunci vom alege în conducere oameni după felul nostru. Nu trebuie să vină un președinte sau un prim-ministru să ne învețe cum să trăim în localitatea noastră. Noi trebuie să demonstrăm că putem să inventăm ceva spre binele comunității și să nu ne temem de greutăți. Dacă timp de 20 de ani nu investești în sat, este greu să-l reabilitezi. Satul moldovenesc poate fi salvat dacă va fi dorință. Desigur, depinde foarte mult de primar. Dacă este un primar gospodar, de încredere, lumea îl va urma. Toți trebuie să își pună umărul la dezvoltarea localității. Am câștigat un proiect de reparație a fațadei unei instituții, comunitatea trebuia să adune 15 % din cost. Să știți, chiar și pensionarii au venit cu bănuțul lor, pentru că au încredere că banul lor nu se va pierde.

A fi primar nu este ușor, nu e doar să stai în birou cu stilou în mână pentru a semna certificate. Un primar trebuie să se gândească la diferite proiecte de dezvoltare, să caute investiții. Când bugetul este bogat și satul are mai multe posibilități. Aud mulți primari spunând „Am făcut ce am putut.”  Eu am altă vorbă: „Eu fac cât dovedesc să fac.” Mie nu-mi ajunge timp, deoarece este foarte mult de lucru, ca lumea să se bucure, să vadă că dacă vine hramul – acesta este hram, dacă vine o sărbătoare – e sărbătoare, este curat, organizat. La un sat frumos, înfloritor cred că se va întoarce înapoi și tineretul, și poate că vor veni oameni și din alte părți ca să locuiască la noi. Vrem să avem un sat de gospodari cu case aranjate, cu mici afaceri, și mă bucur că fiecare familie se străduie să fie curat nu doar în ograda proprie, dar și în preajma casei.”.

Ludmila TALMAZAN  

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code