Tamara Coșciug: „Portul popular – etalon de frumuseţe”

0
67

„Ziua Portului Popular” este sărbătorită tradițional în ultima duminică a lunii iunie, cu scopul de valorificare a costumul autentic popular.
La fiecare eveniment cultural desfășurat în Soroca și în afara ei, în care participă interpreta de muzică populară Tamara Coşciug, rămân plăcut uimită de frumusețea costumelor populare pe care le poartă cu mândrie și măiestrie, asemeni hainelor regești. Vorba aleasă, ținuta impecabilă, gesturile delicate și vocea duioasă, toate se îmbină armonios în făptura ei, care inspiră cu dragoste pentru folclor și cultură națională.

Cu siguranță, Tamara Coșciug cunoaște greutatea valorii veșmintelor populare, căci le coase cu mâna ei talentată, iar pentru activitatea sa prodigioasă în domeniul culturii și contribuție la promovarea valorilor spirituale, a primit Titlul Onorific „Maestru în Arte”.

Ludmila Talmazan: – Unde au crescut aripile Tamarei Coșciug, de unde ați pornit pe drumul vieții?
Tamara Coşciug: – M-am născut în satul Catranâc r-n Făleşti pe malul Prutului, într-o familie de oameni simpli de unde am deprins dragostea de frumos. Mama, Boboc Anastasia, fiind o meşteriţă iscusită în ale brodatului, croşetatului şi ţesutului, iar tata, Boboc Serghei, un rapsod neîntrecut care avea o voce deosebită şi un repertoriu de peste 30 de cântece, fiind conocar la nunţile din sat, m-a învăţat harul cântecului, al tradiţiilor şi obiceiurilor noastre. De mică am fost logodită cu cântecul, făcând şi studii în acest domeniu la Școala de Muzică din oraşul Făleşti, clasa vioară, apoi facultatea la Institutul de Stat al Artelor ,,Gavriil Musicescu”, Dirijat coral. În anul 1985, după facultate, m-am retras pe malul Nistrului la Soroca cultivând şi valorificând folclorul din zonă, unde trudesc până astăzi. În activitatea mea totdeauna am fost susţinută de familie, soţul Valentin şi fiica Felicia.

L.T. – Distinsă doamnă, sunteți conducătoare artistică a ansamblului coral „Divinitate”; de peste 40 de ani, prin muncă și dragoste promovați cultura și, în special, folclorul național. Cum vă reușește atât de frumos?
T.C.: – Ar fi un păcat să n-o fac. Dumnezeu şi părinţii mei mi-au dat har ca să pot face acest lucru. Consider că aceasta e menirea mea pe pământ, să le cânt oamenilor, să le alin şi să le bucur sufletele. Asta am făcut şi voi face şi în continuare cu mare drag. Fiecare din noi are nevoie de acea hrană spirituală, căci fără ea cine suntem noi? Iar dacă doreşti să ai un rezultat în orice domeniu trebuie să depui suflet în tot ce faci. Eu asta am făcut. Un cântec popular să-l cânţi fără a avea o ținută adecvată, vorbesc de portul popular, e ca şi cum ai bea apă dintr-o cană spartă. Trebuie să iubeşti această lume, să te sacrifici pentru ea, să fii tot timpul la înălţime şi nimeni să nu-ţi cunoască problemele şi neajunsurile tale. În faţa publicului trebuie să fii la patru ace.
Am avut onoarea să valorific şi să promovez folclorul nostru departe de hotarele ţării, să duc cântecul şi portul de acasă prin lume şi „să îmbolnăvesc” şi alte popoare de frumuseţea folclorului nostru. Sunt ani frumoşi, scăldaţi în cântec şi dragoste de oameni şi asta îmi dă puteri să cred că am reuşit să contribui la valorificarea şi promovarea folclorului nostru naţional.

L.T.: – Ce credeți că ar trebui să facem noi, fiecare, pentru a susține și a valorifica portul popular?
T.C.: – Trebuie s-o începem din familie, cu dezmierdatul copiilor, cântecul de leagăn, jocuri pentru copii şi sărbătorile, frumoasele sărbători ale neamului nostru! Să facem în aşa fel ca fiecare zi să-şi pună amprenta în sufletul copiilor noştri, de mici, şi atunci când vor creşte mari, aceste tradiţii şi sărbători se vor asocia cu casa părintească şi cu tot ce ne-au lăsat strămoşii noştri.

L.T.: – Recomandați, vă rog, câteva sfaturi care ne-ar ajuta la achiziționarea unui costum popular autentic românesc.
T.C.: – Ca să achiziționezi un costum, astăzi nu e complicat, costume sunt multe, dar din păcate în magazinele din Soroca şi nu numai, sunt doar chiciuri, adică nu se ţine cont de ornamentele de pe ie, catrinţa este înlocuită cu un val de postav roşu care nici pe departe nu face parte din costumul nostru autohton. Voi remarca doar câteva detalii, iar cine dorește cu adevărat, poate studia şi din internet costumul autentic din zona Moldovei.
Costumul popular femeiesc din zona Moldovei are o structură unitară, fiind format din cămaşă tradițională (ie)
, poale, catrinţă, brâu, pieptar sau bundiţă, opinci, traistă, batic înflorat şi podoabe. Ia este elementul principal al costumului, iar pe mânecă este înscrisă o întreagă istorie a neamului. Mâneca este alcătuită din altiţă, încreţul, râuri, pe diagonală, verticală sau segmentet.

L.T.: – Care sunt simbolurile specifice ale iei din zona Sorocii sau în general din nordul Republicii Moldova?
T.C.: Vorbim de simbolurile din Nordul Moldovei, nu este ceva specific ţinutului Sorocii, adică, ia tradiţională era ornată diferit în dependenţă de clasa pe care o ocupa persoana în societate, oamenii mai înstăriţi purtau costume încărcate cu ornamente, iar la cei săraci erau şi ornamentele mai simple. De asemenea era diferenţă şi de culoarea aţei. Culoarea roşie era solicitată mai mult pentru aristocraţi, iar pentru oamenii simpli predominau culorile mai închise inclusiv negru. Nu erau multe culori, fiind vopsea naturlă predominau mai mult culorile roşu, alb, negru, albastru.

L.T.: – Este o deosebită plăcere să vă admirăm costumele populare pe care le îmbrăcați cu mândrie la evenimentele festive. Cum le alegeți, de unde? Care este cel mai prețios costum din colecția dumneavoastră și de ce?
T.C.: La moment am în palmaresul colecţiei mele de costume 12 ii femeiești, 3 cămăși bărbăteşti şi 3 costume pentru copii. Aş mai adăuga aici 8 poale, 2 catrinţe şi 10 broboade. Cotumele le brodez mai mult iarna, atunci îmi vine inspiraţia. Ornamentele şi culorile le aleg sau le creez singură, păstrând cu sfințenie toate elementele unui costum autohton. Toate costumele îmi sunt dragi şi atunci când încep a broda ornamentul nu mă opresc până nu finisez, pentru că asta e important, să-ţi vezi lucrul finisat, pot broda şi toată noaptea. Sigur că mă documentez. Am ii cusute cu spice de grâu, simbol al bogăţiei şi fertilităţii. Aceste ii erau îmbrăcate pe vremuri la cununie de către mireasă sau nănaşă. O altă ie bate în culorile florilor de lililac. Anul trecut am finisat o ie în roşu şi negru cu frunze de viţă de vie. Îmi place să îmbin culorile, dar păstrez culoarea de bază. Astăzi este posibilitatea să alegi o gamă largă de culori, trebuie doar să fie voinţă. Aş îndemna pe această cale tânăra generaţie să se inveţe a broda, pe mame să brodeze pentru copii, astefel nu se va pierde portul nostru popular.

L.T.: – La ultima expoziție a meșterilor populari, pe care am putut-o admira până la pandemie, ați prezentat un costum deosebit de frumos, inspirat din culorile tricolorului. Povestiți despre el.
T.C.: Da, în colecţia mea este un costum inspirat din culorile tricolorului. La el am lucrat 2 ani. A trebuit să brodez cu mare responsabilitate acest costum, iar pe altiţă am ornat simbolul unei păsări şi nu înzadar, pasărea este simbolul libertăţii şi are încredere în aripile sale, adică în forţele proprii. Acest costum îl port cu mândrie la evenimente de importanţă naţională.

L.T.: – Ce tehnici de confecționare utilizați la crearea costumelor populare? De unde vă inspirați?
T.C.: Tehnica pe care o folosec la brodat se numeşte broderia în cruciuliţe, căreia se zice „broderie sau cusătură naţională”. Pânza o aleg în dependenţă ia pe care vreau să o fac, dacă vreau să brodez o ie de vară, aleg pânză naturală subţire (in topit sau cit), pentru iile de iarnă şi cămăşile bărbăteşti aleg pânză mai groasă. Probabil mă inspir din copilărie, ziceam că brodez mai mult iarna, ori la noi acasă iarna se adunau la şezători şi eu pe cât de mică eram, mama mă învăţa să brodez, zic eu că firul se trage de acolo de la rădăcini.

L.T.: – Ați transmis și în familie această ocupație de suflet?
T.C.: Sunt împlinită la acest capitol. Fiica mea, Felicia, brodează şi ea, are ii brodate pentru fiica ei, iar finisarea iilor mele trece prin mânile ei. Felicia croșetează toate iile mele, adică facem un lucru comun.

L.T.: – Cum vă simiți atunci când purtați veșmânt popular? Are un rol asupra stării de bine?
T.C.: Am remarcat întotdeauna, că mă simt cel mai bine în costumul popoular. La toate evenimentele artistice inclusiv şi cele private port costumul popular. E o satisfacție aparte, în primul rând că sunt brodate şi confecţionate de mine, în al doilea rând ele dau o energie aparte atât mie, cât şi publicului spectator şi nu în ultimul rând, e ceva deosebit şi frumos.

L.T.: – Cum ați defini în cuvinte proprii Potul Popular?
T.C.: Portul popular este un certificat de înaltă iscusinţă şi pricepere, este un etalon de frumuseţe, care posedă un limbaj de comunicare a unor tradiţii străvechi, o mărturie vie a unui proces de creaţie în masă, este cea mai importantă formă de cultură a unui popor.

L.T.: – Nu cred că am auzit vreodată o definiție mai minunată ca aceasta. Vă mulțumesc pentru conversație! Să purtăm ie cu mândrie!

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code