Valentina Teibaș: ,,Îmi plac la nebunie copiii și florile”

0
25
  • Stimată doamnă, există cumva un anumit motiv că vi s-a dat prenumele de botez Valentina?
  • N-a fost o întâmplare: prin anii 30-40 ai secolului trecut, boierul Plawski, care-și avea conacul central în satul Văscăuți, raionul Sekureni, regiunea Cernăuți, stăpânea și moșia din Hădărăuți. În familia sa era o fetișcană nespus de frumoasă, cu fața bălaie și păr lung, de culoarea spicului de grâu copt. Toată ziulica o vedeai cântând. Valentina, așa o chema pe fiica boierului, l-a făcut prin melodiile sale pe regretatul meu tată Grigore Melnic să le interpreteze la vioară. Tot atunci împreună cu mama Emilia au decis ca primului lor copil născut, dacă va fi fată, să-i dea prenumele Valentina. Uite-așa!
  • Ce înseamnă viața pentru Dumneavoastră?
  • Zâmbete, lacrimi și voie bună, dar mai precis o pot defini printr-un catren:
    ,,Un lung tren ne pare viața;
    Ne trezim în el mergând,
    Fără să mai ținem minte
    Unde ne-am urcat și când…”
    Știți, fericirile omului sunt asemănătoare cu niște stații, ca și durerile ce se ivesc fără a-și da seama. Multe se întâmplă pe lumea asta, însă fiecare persoană e chemată să treacă prin ea cu capul sus, dârz și cu demnitate.
  • Ați activat mulți ani în școală. Nu regretați că v-ați ales anume profesia de pedagog?
  • În perioada despre care ați amintit, destinul m-a purtat, romantică, dar și iute foc cum sunt (fac parte din zodia Leu) prin Cărpinenii Hînceștilor, unde pe acele vremuri învățau la școala medie Nr.2 peste 1100 de elevi. După doi ani de lucru am fost nevoită să mă întorc la baștină, la prispa casei părintești, deoarece sora Ludmila își făcea studiile la un colegiu de medicină, iar părinții noștri în etate aveau nevoie de ajutor. Paralel mi-am continuat studiile la Facultatea de Litere a Universității de Stat ,,A.Russo” din Bălți, secția fără frecvență.
  • Ca ulterior să părăsiți satul natal Hădărăuți, angajându-vă la școala medie Răscăieții Vechi, raionul Ștefan-Vodă, unde timp de 18 ani ați predat limba și literatura maternă…
  • Așa a fost, n-am ce zice. În acel colectiv erau mai multe fete, tinere specialiste, trimise încoace conform repartizării. Și iată îmi amintesc cum la o nuntă din sat, am făcut cunoștință cu Ion, viitorul meu soț. Punctual, harnic și devotat profesiei, lucra șofer de curse lungi. Conducerea bazei de transport auto Nr.7 din centrul raional, avea mare încredere în acest flăcău chipeș și modest. Era trimis regulat să transporte cu camionul „Zil” producția obținută la fabrica de conserve din Olănești prin toate orașele fostei Uniuni Sovietice. În cei trei ani de prietenie armonioasă, am înțeles amândoi, că dragostea nu privește cu ochii, ci cu sufletul.
  • Până la urmă inimile voastre s-au unit într-un singur dor. Ce ziceți, dragostea o vindecă tot cel care o provoacă?
  • De-a lungul vieții, împreună cu soțul, am priceput într-adevăr esența și valoarea dragostei curate. Nu ne putem închipui ce ar fi, dacă n-ar exista acest sentiment înălțător în familia mea. Îmi plac la nebunie copiii și florile. Dumnezeu ne-a dăruit șase copii – 4 băieți și 2 fete. Cred că fiecare știe că ei sunt florile vieții noastre pe acest pământ. Totuși aș dori să amintesc aici și de niște cazuri amuzante, când copiliță fiind, luam pe furiș ouăle de găină din cuibar să nu afle mama și le schimbam la mătușica Ecaterina pe semințe de flori. Tatăl meu la fel a iubit florile, iar eu am preluat această pasiune și nu mă dezic de farmecul lor nici acum. În zilele de iarnă, într-o cămară aparte, casa noastră găzduiește aproape 40 de ghivece cu crăciunel, pelargonie, fixie, tradiscanție, roză chinezească, iar când se încălzește afară, grădina devine o adevărată împărăție de flori.
  • Aveți de spus ceva concret referitor la plantele pe care le îngrijiți?
  • Nu mă consider cine știe ce florăreasă, însă am o atitudine binevoitoare față de flori. Desigur, cunoscând și multe lucruri interesante despre ele. Bunăoară, florile orhideelor sunt mari, ciclice și zgomotoase. Rar cine cunoaște că ele se deschid o dată la 100 zile. Sau să luăm busuiocul, ce aromatizează mâncărurile, salatele, murăturile, ajutând concomitent la tratarea bronșitei, gripei și a bolilor renale. Albinele adună din el nectar și polen. Știți care-i rivalul demn al trandafirului? Bujorul! În China această floare simbolizează longevitate și iubire. Există 25 specii de aceste flori. Am și în grădina mea particulară bujor românesc cu flori mari, de culoarea sângelui. El este declarat monument al naturii și nu se taie nici într-un caz. Nu lipsesc, de bună seamă, crinul alb numit floare de basm și zambilele ce-și trag originea din Asia Mică, cu flori albastre și roșii frumos mirositoare.
  • În această îndeletnicire sunteți ajutată de copii?
  • Fără doar și poate, îmi ajută mult fiica Natalia, o bună cunoscătoare a speciilor de plante decorative. Magnolia, petunia, 5 feluri de liliac și tot atâtea culori pe o singură ramură, lalele, inclusiv cea neagră adusă de ea din Olanda – iată întreaga avuție din curtea familiei noastre. Într-un cuvânt, trecătorii au ce admira, oprindu-se pe o habă de vreme în loc.
  • V-ați gândit vreodată că numele Dvs. este de origine latină și are înțelesul de puternică, viguroasă? Simțiți acest adevăr pe propria piele?
  • Conform energeticii mele mă consider o ființă bună la inimă, dar mă dă de gol deseori vioiciunea, tendința de a fi în toate severă și cu tărie de suflet. Probabil, astfel mi s-a clădit cu anii un așa caracter. Ignorez întotdeauna glumele cu prost gust, nemaivorbind de luarea în râs sau jignirea în adresa cuiva. Îmi convin discuțiile sincere pe teme diferite cu oamenii, dar la orice pas sunt cu băgare de seamă. La o adică acest bun-simț, e și logic, îmi însoțește viața.
  • Pe care, presupun, nu o puteți vedea fără acel devotament înnăscut față de copii și flori…
  • Indiscutabil. Frumusețea ce ni s-a dat de la Tatăl Ceresc trebuie ocrotită de-a lungul întregii vieți. În acest context tare aș vrea ca pe Pământ să fie cât mai multă lume bună, cu dragoste de țară și de neam, care ar înțelege că dacă dragoste nu e, nimic nu e, precum spunea marele Eminescu.

Valentin Baraliuc

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code