Ieri studentă, azi mămică

0
1244

Mariana Cojocaru-Mamaliga, originară din satul Cosăuți, raionul Soroca, este o mămică tânără. Are un pici frumos pe nume Matei pe care îl crește cu mult drag. În viață a reușit multe: să facă studii, să întemeieze o familie frumoasă, să pună bazele unei cariere. Locuiește împreună cu soțul și fiul în Chișinău, dar nu uită da baștină, unde o așteaptă tatăl Alexei, mama Galina, bunica din partea mamei. S-a împărtășit cu noi din experiența de muzician și tânără mămică:

  • De unde vine dorința de a activa în domeniul muzicii?
  • Dragostea pentru muzică mi s-a transmis ereditar, cred eu, pentru că atât părinții mei, în special mama, cât și bunicii posedau abilități vocale foarte bune. La fiecare sărbătoare se cântau cântece din repertoriul local, național sau cu tematică specifică sărbătorii. Părinții au fost cei care au descoperit talentul meu și la fiecare sărbătoare eram ca la concert, urcată pe scaun, cu un microfon improvizat în mână și încântam musafirii. Sigur, aveam parte de aplauze. Dintr-o întâmplare am ajuns împreună cu unchiul meu Ion Sainciuc la Şcoala de Muzică „ION MADONICI” din sat. Atunci mi-am dorit să studiez pianul. Am avut-o ca profesoară pe dna Claudia Ştirbu, care m-a ghidat atât pe plan interpretativ instrumental, cât și vocal. Ei doi au fost punctul meu de plecare către scenă, pentru că se ocupau cu mine sistematic, căutau repertoriu ca sa cânt la orice sărbătoare pe scenă. Pe această cale țin să le mulțumesc mult pentru muncă și dăruire. Apoi au urmat studiile la Colegiul Pedagogic „Mihai Eminescu” din Soroca, specialitatea „INSTRUIRE MUZICALĂ”. După absolvire am mers la studii la Universitatea Pedagogica de Stat „ION CREANGĂ”, Facultatea de Pedagogie și Limbă Engleză. Aveam o activitate artistică destul de solicitată atât în universitate, dar mai mult la evenimente private. Îmi doream mult să continui să studiez muzică profesionistă și după trei ani de studii am depus actele și la ACADEMIA DE MUZICĂ, TEATRU ȘI ARTE PLASTICE. Am fost admisă la specialitatea DIRIJARE. În toata perioada următoare am mers concomitent cu studiile de licență la AMTAP și programul de Masterat la UPS „Ion Creangă”.
  • Cine ti-au fost îndrumătorii în Soroca?
  • La Soroca am avut îndrumători mulți, dar un loc aparte în inima și sufletul meu sunt dna Veronica Chițan, soții Anatol și Lidia Tacu, Cibotari Tatiana, care au fost nu doar profesori cu dăruire, dar și adevărați promotori ai artei, binelui, frumosului, oameni de o cumsecădenie aparte, care m-au încurajat, susținut în tot ceea ce făceam și continuă s-o facă până acum, pentru că în pofida timpului care a trecut, noi continuăm să ținem o legătură strânsă și frumoasă.
  • Nu ți-e urât să stai în concediu de maternitate atâta timp?
  • După o perioadă activă de studii și muncă, maternitatea a venit ca o binecuvântare și un moment de respiro din tot ceea ce făceam. Atunci când copilul este așteptat, dorit, totul devine mult mai conștient și înțelegi că alte aspecte ale vieții un pic stagnează pentru că purtăm responsabilitate maximă pentru viața puiului de om apărut pe lume. Nu spun că este ușor, ba chiar e mult mai greu decât toate activitățile pe care le aveam până la apariția copilului, dar în același timp e o perioada foarte frumoasă din care eu savurez. Încerc să găsesc timp liber și pentru mine, în care mă odihnesc, citesc sau cânt la pian. Acestea sunt puținele momente de delectare în această perioadă. Este primul copil și multe sunt încă necunoscute, de asta sunt focusată mai mult pe îngrijirea, creșterea și educarea copilului și alte activități rămân pe planul doi. Nu spun că nu m-a interesat asta până la naștere, dar atunci când ești deja cu un copil în brațe, te preocupă mult mai mult anumite aspecte legate de creșterea copilului. Nu am timp de plictiseală și nici nu am trecut prin depresia postnatală, pentru că nu am avut timp pentru asta. Părinții ne sunt departe, cu părere de rău, de aia eu cu soțul, care și el muncește, încercăm sa facem față la toate încercările legate de copil, e o nouă etapă în viață din care învățăm și ne corectăm sistematic.
  • Ce faci ca băiatul sa crească voinic și sănătos?
  • Băiatul nostru crește într-o familie echilibrată emoțional, pozitivă, cu valori frumoase, ceea ce eu consider primordial pentru o creștere armonioasă. În primul an de viață punem accent pe dezvoltarea fizică și motorie. Gimnastica e la ordinea zilei, are la dispoziție toată casa ca să se târâie și să exploreze. Cât el se joacă la podea, eu am posibilitate să mă ocup de treburile casei sau stau cu el și fac exerciții fizice pentru a mă menține în formă. Plimbările, la fel fac parte din rutina zilei, pentru că sunt benefice pentru ambii, ne oxigenăm creierul, copilul doarme sau privește în jur, eu fac mișcare și e o bună metodă de restabilire după naștere. Ascultăm muzică, în special clasică, pentru că contribuie la dezvoltarea abilităților cognitive, sau răsună ceva mai liric pentru adormit, iar dacă răsună muzică populară sau pop, dansăm tare bine după ea. Comunicăm mult cu el, chiar dacă încă nu vorbește, ne răspunde cu silabe, sunete și expresii faciale. Copilul nostru e oglinda noastră, de asta încercăm să valorificăm ce e mai bun în noi, să-i oferim un exemplu bun.
  • Ce înseamnă pentru tine baștină?
  • Baștina e tot și toate, adică satul meu de unde am pornit în viață: casa părintească de pe malul Nistrului, la capăt de sat, părinții mei, frații, bunicii, anii de școală, pădurea prin care cutreieram de mică, prima scenă unde am cântat. Oriunde merg, spun cu mândrie că sunt din Cosăuți și întotdeauna revin cu drag și dor la baștină. Niciodată nu voi uita de unde am plecat.
  • Ai visat să fii ce ai devenit in plan profesional?
  • Când eram mică ziceam că voi fi cântăreața, mă gândeam că voi cuceri toate scenele lumii. Cu trecerea anilor, nu am renunțat la muzică, doar dorința de a mă promova în showbiz a dispărut. Pot spune cu certitudine că mă simt extraordinar unde sunt acum și o fac cu o satisfacție imensă. Sunt artist de cor în Capela Corală Academică „DOINA” din cadrul Filarmonicii Naționale și profesoara de canto.
  • Îi citești lui Matei cărți și care anume?
  • Consider că în primul an de viață mai eficiente sunt poeziile scurte pentru copii, ele având rimă, prind mai bine la urechea bebelușului, mai ales rostite cu intonație sau cântate, însoțite de joc, etc. Avem în biblioteca noastră o gamă variată de cărți cu poezii pentru copii. Abia recent am achiziționat o serie de cărți cu povești scurte pentru copii și am început din când să-i citesc. I-am cumpărat volumele de cărți „Prima bibliotecă a bebelușului” și împreună îl ajutăm să cunoască lumea înconjurătoare. Pare a fi captivant pentru el, dar mult mai bine o cunoaște atunci când mergem la bunei și are posibilitate de a vedea real ceea ce e arătat în carte.
  • Soțul tău la fel e muzician?
  • Tatăl lui Matei se numește Alexandru Mamaligă și, da, este muzician de profesie. A absolvit Colegiul de Arte din Soroca și Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. În prezent activează în calitate de instrumentist în Orchestra Ministerului Afacerilor Interne.
    -Mulțumesc și succese în toate!
    Elena Spinei
PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code