La Sfat cu oameni frumoși… descusuți de Nina Neculce

0
1408

L-am cunoscut în vara anului trecut. I-am admirat vorba, găsind-o plină de mângâiere sufletească, gândurile care curgeau ca niște fuioare line și luminoase atunci când ne tălmăcea povestea lemnului. Ne-a încălzit cu inima bună și largă în care încape o lume întreagă și a încăput și grupul de astriști floreșteni, participanți la cea de-a XXV-a ediție a Taberei de cultură și civilizație românească „ACASĂ LA NOI”. Ne-a oferit și casă, și masă, și transport pentru excursii, și multă-multă grijă părintească.
Este vorba de un trimis al lui Dumnezeu pe pământ, mărinimosul om de afaceri, EMIL IUGAN, director general al modernului complex de prelucrare a lemnului „SILVANIA INTERNAȚIONAL PROD” din Lunca Ilvei, județul Bistrița-Năsăud.

„Chiar dacă ne desparte o apă, ea de fapt ne unește”


Necătând la faptul că timpul e foarte prețios pentru dumnealui, a stat la sfat cu noi pe îndelete în Tabăra de vară, unde ne-a adăpostit, apoi în sala de protocol a minunatei Fabrici de cherestea din Lunca Ilvei.

Managerul de proiecte, Gabriel Galeș, care ne-a fost ghid în excursia întreprinsă prin secțiile întreprinderii avea să-mi spună: „Domnul Iugan este un om deosebit. Prin ambiție și dăruire a transformat mica fabrică de cherestea în ceea ce vedeți astăzi. A cumpărat-o de la Statul Român. Era în ruină. Acum este una dintre primele cinci fabrici de acest gen din Transilvania. Fabrica și-a început activitatea în 1998 și face parte dintr-un grup de firme, care sunt conduse de fiica și ginerele, de feciorul și nora domnului Iugan. Sunt mai multe sectoare de activitate în care muncesc circa 800 de angajați. În jur de 200 și ceva muncesc în construcții. Ați văzut drumul care se face aici, îl face firma ginerelui lui domnul Iugan. Mai este activitatea de exploatare forestieră, dirijată de feciorul lui domnul Iugan. Și el are acolo peste 200 de angajați. Iar aici la fabrica de cherestea sunt 260 de angajați.”

Am văzut și drumurile asfaltate, și frumoasele case din lemnul prelucrat la fabrică, așa cum văzusem în Austria și Germania, și pensiunile montane, care se înscriu perfect în peisajul liniștit și pitoresc de munte, unde natura este foarte generoasă și îți încântă privirea și-ți bucură sufletul la orice pas. Dar am văzut și fabrica care m-a impresionat profund, o unitate industrială modernă, unde nimic din prelucrarea lemnului nu se pierde. Lemnul inferior e tocat și transformat în biomasă. O parte alimentează centrala fabricii, iar de aici se încălzesc gratis grădinița, școala, sala de sport și două blocuri din comună, restul se vinde. Treceam dintr-o secție în alta și în gând îmi sunau vorbele ilustrului profesor, încă în vara trecută aflat în funcția de președinte al Despărțământului Năsăud al Astrei, un bun prieten al basarabenilor, domnul Seni Ioan. Dumnealui îmi spunea că cei din grupul „SILVANIA INTERNAȚIONAL PROD” au cele mai avansate concepții și tehnologii în domeniu, organizează permanent expoziții, instruiri, schimburi de experiență internaționale, dezvoltă programe europene a lemnului în construcții.
Respect față de proprietate și de muncă

Apoi l-am ascultat pe domnul Emil Iugan, care, pur și simplu, m-a impresionat prin pornirea nestăvilită de a-și încărca timpul cu cât mai multe fapte. Sfatul cu grupul de copii floreșteni l-a pornit de la povestea circuitului lemnului, începând de la lingură și terminând cu căsuța în care te întorci în pământ. De la impresiile copiilor despre cele văzute în halele și pe teritoriul întreprinderii s-a trecut la învățământul dual-un experiment nou pe care omul de succes l-a pus în practică: „De exemplu, mie îmi trebuie să am pe viitor 10 dulgheri, 10 mecanici, 10 tâmplari. Eu îi caut. Le dau și eu o bursă, le dă și statul. Elevul învață în școala profesională obiectele de cultură generală, ce țin de programa școlii și învață și meseria care îmi trebuie mie după un program bine stabilit. În așa fel atunci când elevul termină școala profesională, vine și-l angajez cu statut de muncitor calificat. Un dulgher bun, un mecanic bun, dacă-i calificat are și un câștig bun. V-ați gândit la vreo meserie care v-ar plăcea și care v-ar ajuta să stați acasă să munciți, să nu plecați peste hotare? La dumneavoastră sursa principală este agricultura. Și acolo e nevoie de mecanici, de tractoriști, de alte meserii. Să nu dați grâul din țară și să cumpărați aluat congelat. Voi sunteți generația de mâine care o s-o înlocuiți pe cea de azi. Voi o să creșteți pâine, animale, o să faceți abatoare. Să țineți minte că o societate nu se poate dezvolta dacă nu avem respect față de proprietate și față de muncă, prin astea două putem crea valori.”

Satul Șanț de la izvoarele Someșului Mare

Domnul Emil IUGAN s-a născut și a crescut pe aceste locuri de poveste, în comuna Șanț, așezată la poalele Munților Rodnei de unde izvorăște râul Someșul Mare. Locuri despre care îmi vorbea atât de frumos întru-un interviu regretata interpretă de muzică populară, Valeria Peter Predescu, când ne vizitase Soroca în 1999. Venise la evenimentele prilejuite de împlinirea a 500 de ani de la prima atestare documentară a Cetății Soroca. N-am crezut nici n-am gândit că după 20 de ani aveam să ajung în acest fermecător colț de Țară ca să mă ating cu sufletul și inima de frumoasele peisaje descrise de interpretă. A fost una din surprizele domnului Iugan de a ne invita în comuna Șanț pentru a evolua pe scena somptuosului Centru Cultural alături de elevi, profesori și consilieri din Limbenii-Noi, raionul Glodeni, cu care comuna Șanț are semnat un act de înfrățire. Comună cu care managerul de succes se mândrește și la prosperarea căreia își aduce contribuția: drumuri asfaltate, case frumoase din lemn, un Centru Cultural impunător, cu dotări de ultimă generație. Edificiul poartă numele Dimitrie Gusti, care în perioada 1935-1938 a făcut cercetări etnografice și de folclor în comuna Șanț, unde a găsit o bogată zestre culturală. Tot el a înființat faimosul Teatru Nescris din comuna Șanț. Iar domnul Iugan ne-a spus că acest Centru e unul dintre cele mai moderne din Europa și chiar din lume și a fost executat de grupul de firme MIS Grup, reunite în SILVANIA INTERNAȚIONAL PROD.

Iubește zona de munte, luptă pentru dezvoltarea ei
L-am rugat pe acest om cu inima ca în palmă și cu o avere de milioane de euro să ne povestească cum a fost urcușul spre culmile pe care a ajuns: „M-am născut într-o familie de țărani. Aici în zona noastră n-a fost niciodată cooperativizare. Respectul față de muncă și față de proprietate s-a păstrat. Bunicul a fost dulgher, i-a plăcut foarte mult să lucreze cu lemnul. După absolvirea a 8 clase am lucrat în gospodărie împreună cu bunicul. În 1965 am făcut și eu meseria asta de dulgher. În 1971 am terminat armata. În 1972 m-am căsătorit. În 1973 am intrat viceprimar în comuna Șanț. În 1991 mi-am dat demisia și am făcut printre primele firme. N-am avut nimic decât ferestrăul bunelului. În 1993 am adus din Germania un gater vechi, care la nemți tăiase cherestea în primul război mondial, am reparat utilajele produse de marile combinate comuniste. Cel mai vechi e Regina, produs de sovietici în 1952. Acest utilaj funcționează și astăzi. Mi-am propus să ofer locuri de muncă tinerilor ca să nu mai plece din comună. Le-am creat și le creezi condiții decente de trai. În afară de bărbați, astăzi la fabrică lucrează 80 de femei, care câștigă salarii mult peste media celora din alte întreprinderi. Sunt aproape de casă, sunt gospodine, sunt mame, unele au și văcuțe. Nu am realizat nimic de unul singur. Mi-a fost alături atât familia: soția, fiica, fiul și ginerele, dar și Primarii și Consiliile locale de pe Valea Ilvelor împreună cu locuitorii acestora. A fost un drum lung și greu cu tot felul de controale din partea invidioșilor, dar când ai un vis și lupți pentru el, este imposibil să nu-l realizezi.”

Emil Iugan iubește zona de munte și luptă pentru dezvoltarea ei. E plin de idei despre care am putea să vorbim la nesfârșit. Este cetățean de Onoare al județului, vicepreședinte al Forumului Montan al României, este un mare unionist, care ne-a spus așa: „Chiar dacă sunt două Românii, este doar una, chiar dacă sunt două imnuri, de fapt este doar unul, chiar dacă astăzi vedem două steaguri, ele de fapt sunt doar unul. Chiar dacă ne desparte o apă, ea de fapt ne unește. Ceea ce ne desparte, sunt oamenii și împrejurările istorice. Să nu punem graniță și garduri între noi! Să le luăm și între noi să guverneze dragostea dovedită prin fapte!”

Pepiniera din Lunca Ilvei. De aici începe povestea lemnului
Locul unde se produc puieți de tuia
Lemnul gata de prelucrare.
În una din secțiile întreprinderii
În afară de bărbați, astăzi la fabrică lucrează 80 de femei, care câștigă  salarii mult peste media celora din alte întreprinderi.
Fără cuvinte
Emil Iugan depănând copiilor floreșteni povestea fabricii de cherestea
Profesorul Vladimir Leșenco înmânează domnului Iugan monografia satlui Gura Căinarului al cărei autor este.
Discuții după concertul susținut de basarabeni pe scena Centrului Cultural din comuna Șanț – baștina domnului Iugan
O poză pentru eternitate împreună cu primarul comunei Limbenii-Noi, raionul Glodeni, cu  omul de afaceriEmil Iugan și primarul comunei Șanț,Ioan Szabo.
Centrul Cultural Dimitrie Gusti din comuna Șanț

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code