Amici de mici și o Dragoste Mare la 50

0
68

Au învăţat în aceeaşi grupă toţi trei. Erau nedespărţiţi la ore şi la petrecerile studenţeşti, care se organizau la cămin şi în cadrul facultăţii. Toţi colegii credeau că Vlad se va căsători cu Catinca, căci se potriveau de minune, dar el a ales-o pe Elena.
Elena era al patrulea copil şi unica fiică în familia Ursu de prin părţile Unghenilor. Fraţii mai mari aveau prietenii lor, jocurile lor, când a venit pe lume micuţa. La început se uitau la ea ca la o păpuşă, când a crescut şi vroia să se alăture lor la joacă, nu o acceptau. Aşa că Elena şi-a petrecut copilăria aproape în singurătate, părinţii fiind mereu ocupaţi la serviciu. Şi această copilărie, mai mult fără supraveghere, a făcut-o mai băieţoasă.

Catinca şi Vlad

Catinca şi Vlad au crescut în aceeaşi mahala, într-un sat de la nordul republicii. Ambii proveneau din familii de plugari şi au avut reuşită bună la şcoală. Vlad, la fel ca Elena, a crescut mai mult de unul singur, pentru că nu avea nici fraţi şi nici surori. Părinţii săi, vara, erau ocupaţi mereu cu muncile câmpului, iarna – cu treburile gospodăreşti. Însă copilăria lui Vlad a fost total diferită faţă de cea a Elenei. Dacă primii ani de viaţă ai Elenei s-au derulat în concordanţă cu nişte precepte pedagogice, încurajată încă de la grădiniţă să citească, să meargă la şcoala de muzică, Vlad era lăsat să pască bobocii, uitând de ei şi hoinărind pe drumurile satului cu alţi copii de vârsta lui. Părinţii nu l-au îndemnat la lectură ori să ia lecţii de pian.
Spre deosebire de cei doi, Catinca a fost înconjurată de două surori mai mari şi două mai mici. Atunci când era îndărătnică, mama o pedepsea şi tot mama era în preajmă în momentele mai dificile pentru a-i oferi dragoste şi mângâiere. Poate de aceea Catinca avea întotdeauna linişte sufletească şi era mult mai calmă decât prietena ei, Elena.

La facultate

Dumnezeu a rânduit ca între aceste trei suflete să se lege o frumoasă prietenie la facultate. Pe timpuri, în lunile de toamnă, studenţii plecau să dea o mână de ajutor gospodăriilor agricole la strânsul roadei. Anume în această perioadă, în anul întâi, Elena s-a apropiat de Catinca şi Vlad, care erau mereu împreună. Au fost primii colegi cu care a făcut cunoştinţă. Fată vioaie, frumoasă, inteligentă, cu un remarcabil simţ al umorului, îl făcea pe Vlad să roşească de fiecare dată când se întâlneau. Băiatul, la acea vreme, era serios, retras şi foarte timid în prezenţa fetelor. Excepţie făcea doar Catinca cu care se cunoşteau de mici.
Anii treceau şi prietenia celor trei se consolida. În anul V, Vlad a devenit foarte ataşat de Elena, se îndrăgostise de ea. În pofida contrastului dintre felul cum înţelegeau să-şi trăiască viaţa, către sfârşitul studiilor Vlad a cerut-o pe Elena în căsătorie. Catinca, care vedea mai bine de la o parte cum stau lucrurile, i-a zis atunci: „Vlad, nu te supăra, dar vreau să-ţi spun că faci o greşeală. Elena e o prietenă bună, dar nu este perechea ta. Veţi fi, poate, un cuplu, dar niciodată suflete-pereche”. Vlad n-a ţinut cont de sfatul prietenei şi, după examenele de licenţă, şi-a invitat colegii la nuntă. Aceştia au căscat gurile a mirare, deoarece aşteptau ca Vlad să se căsătorească cu Catinca, care a manifestat întotdeauna mai multă înţelegere faţă de el decât Elena. Peste o lună, şi Catinca s-a măritat cu Andrei, un băiat din același an cu ea de la o altă instituție de învățământ.

O căsnicie destrămată

După absolvirea facultăţii, cele două cupluri au rămas în capitală. Toţi cei trei prieteni lucrau la același spital. Duminicile şi sărbătorile le petreceau împreună, fiecare arătându-se încântat de această prietenie. Şi dacă în familia Catincăi toate mergeau ca la carte, căminul lui Vlad, după cinci ani, a început să scârţâie. În compania prietenilor se prefăceau că trăiesc cele mai fericite momente, în realitate însă dezacordurile dintre cei doi luau amploare. Dragostea care i-a animat la începutul căsătoriei s-a spulberat repede. Nici venirea pe lume a celor doi copii nu a putut cimenta căsnicia, devenită în scurt timp pur formală.
Frumoasă şi elegantă şi după ce a născut, Elena a lăsat spitalul și s-a implicat în mai multe proiecte sociale. Domeniu, ce a ajutat-o să capete şi mai multă încredere în sine şi să devină, în scurt timp, o persoană importantă, solicitată mereu în diverse activităţi. În jurul ei roiau bărbaţi cu funcţii înalte, care l-au făcut gelos pe Vlad. Se simţea rănit. Iar zvonurile despre legăturile ei amoroase cu un viceministru l-au determinat, după zece ani de căsnicie cu scârţ, să ia decizia de a trăi separat de ea şi de copii. Elena atâta şi aştepta – să devină liberă în toată puterea cuvântului, să facă ce vrea şi când vrea. Oficial însă nu au divorţat. Amândoi au fost de acord să-şi respecte îndatoririle părinteşti.

Vlad se retrage la vilă

Vlad a cumpărat o vilă în preajma Chişinăului şi s-a retras acolo. La început se prefăcea că nu-i mai pasă de Elena şi nici nu vrea să audă de ea. Se schimba însă la faţă ori de câte ori cineva dintre cunoscuţi îi spunea că a văzut-o pe undeva, ţinându-se de mână cu viceministrul. Afectat de situaţia creată, plângea deseori nopţile, nu-și afla liniștea nici ziua. De la un timp, tot mai des îl încerca gândul să-și pună capăt zilelor și să scape de suferință. Și poate că ar fi făcut-o, dacă nu i-ar fi venit în ajutor Catinca. Prietena din copilărie l-a ascultat, l-a înţeles şi i-a adus raza de alinare în singurătatea lui. Cu o voce fermă și o logică de fier după o lungă discuție i-a spus: „Las-o pe Elena să-și facă de cap, tu gândește-te la copii și la viața ta fără ea! Cred că ai înțeles că Dumnezeu ți-a trimis această suferință ca pe un pârlaz pe care să te sprijini ca să treci într-o nouă etapă, dar nu ca să te sinucizi…”
Vlad a ascultat-o și încerca s-o scoată din inimă pe cea care i-a născut copiii. Dar, într-o duminică, după vreo şapte ani de la despărţirea lor, s-a trezit cu Elena în prag. Amândoi erau emoţionaţi. Ea încerca să-şi stăpânească plânsul. Avea multe de spus şi nu ştia cum să înceapă. După un oftat adânc, rosti: „Ai putea să mă ierţi?”. „Te-am iertat demult”, i-a răspuns Vlad liniştit. Şi ea a prins a-i spune printre sughiţuri că, din ceasul din care s-au despărţit, a suferit mult, că aventura ei cu viceministrul a fost o nebunie şi că nu mai vrea să se gândească la trecut, că ar vrea să înceapă o viaţă nouă, să restabilească legătura care mai poate deveni puternică, durabilă…”

Elena îi scuipă din nou în suflet

Spre seară, Elena a plecat, spunându-i că, peste o săptămână după ce se va întoarce din deplasare, va veni să locuiască, împreună cu copiii, la vilă. În noaptea aceea, Vlad n-a închis un ochi. Îşi făcea tot felul de planuri, visa la zilele fericite ce urmau să vină. A trecut o săptămână, au trecut două şi Elena nu a mai venit. S-a dus Vlad la ea. În loc de îmbrăţişările calde pe care le aştepta, Elena l-a luat la rost: „Prostule, chiar m-ai crezut! Oare nu ai înţeles că nu te-am iubit niciodată?! Omul cu care trăiesc m-a făcut cu adevărat fericită…”
Distrus, bărbatul s-a dus la Catinca. Le-a povestit prietenilor întâmplarea. Aceştia l-au consolat, zicându-i: „O s-o uiţi şi pe aceasta, aşa cum se uită toate cu vremea. Câtă lume trece prin nenorociri şi mai cumplite. Alung-o şi tu odată și pentru totdeauna din gând, găseşte-ţi pe altcineva şi vei trăi o nouă iubire, o nouă viaţă”.
Sincer şi onest, Vlad care s-a fript o dată cu uncrop, multă vreme a suflat şi în iaurt. Timp de 20 de ani a trăit singur la vila lui, muncind și ajutându-i pe copii. În adâncul sufetului o tot aşteaptă pe Elena. Dar ea n-a mai venit…
Ciudate însă și încurcate sunt căile vieții. Într-o dimineață de vară, Andrei, soțul Catincăi moare într-un groaznic accident de mașină. Peste un an, Vlad și Catinca care din copilărie au fost aproape unul de altul, s-au căsătorit, descoperind la vârsta de 50 de ani că între sufletele lor întotdeauna au existat legături nevăzute, care până la urmă s-au prefăcut… într-o Dragoste Mare.

Nina Neculce

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code