Scriu poezii ca să nu rătăcesc

0
116

Anii ne îndeamnă să trecem prin viaţă ca o luntre. Sigur, râul destinului este lat şi cu maluri obscure. Ele ne permit să ancorăm, apoi să ne reluăm calea… Uneori, în luntre apar însoţitori, adică cei cu care calea noastră coincide. Eu întotdeauna am cu mine, în luntre, un carneţel. Îmi notez acolo versuri. Ele mă ajută să cresc. Şi să nu rătăcesc pe apa destinului.

Nicoleta Belinschi, 16 ani, orașul Soroca. Elevă la Colegiul „Mihai Eminescu”.

Noi nu îmbătrânim
Când soarele răsare,
Iar frunzele-mi șoptesc,
Că timpul meu se scurge
Și eu îmbătrânesc.
Nu vreau să cred în asta,
Hai lumea s-o mințim,
Că sufletul i-n floare
Și nu îmbătrânim.
Astupă gura lumii
Și fă-i să creadă iar,
Că azi e primăvară
Și-i mai în calendar.

E ușor..?
E ușor să treci prin vise,
Ca o pasăre în nori.
Care-i rostul existenței,
Dacă oricum o să mori.

E ușor să judeci lumea,
Să arunci doar vorbe-n vânt.
Care-i rolul tău în viață,
Să alergi fără avânt?

E ușor ca să renunți,
Mereu când vei da de greu,
Care-i scopul tău în viață,
Dacă oricum o să mori.

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code