Bunicii sunt părinţii cu zahăr

0
523

Mai ții minte povestea bătrânei care a primit o ladă cu pere coapte? În fiecare zi mânca para care se strica, lăsându-le pe cele bune pentru mâine. Iar următoarea zi se strica altă pară și ea din nou o mânca pe aceea. A continuat să facă așa zi de zi, până când s-au terminat perele. În cele din urmă, bătrâna nu a gustat nicio pară bună…O poveste plină de adevăr. Și tristă. Și moralizatoare. Credem că trebuie să mai răbdăm un pic, să mai adunăm puțini bani, să mai economisim ceva și să mai îndurăm niște limitări.
Iar apoi…Dar, nu există niciun „Apoi”! Există aici și acum! De unde vine această convingere că fericirea trebuie câștigată sau meritată? Dobândită? Așteptată?
Ce să aștepți? Bătrânețea? Neputința? Lipsa completă de dorință? Sfârșitul?
Mulți dintre noi avem un bunic preferat pe care ni-l amintim cu drag. Îl simțim din nou aproape de fiecare dată când facem ceva unic și special învățat de la el. De exemplu, atunci când gătim o prăjitură după o rețetă de la bunica sau ne tratăm cu un remediu natural recomandat de bunicul nostru.
Îi păstrăm vii în amintirile noastre de fiecare dată când ne concentrăm asupra a ceea ce este cu adevărat important în viața unui om: amintirea celor dragi și persoanele cele mai importante pentru noi.
Cea mai importantă moștenire lăsată de bunicii noștri constă în experiențele și valorile pe care ni le transmit și pe care le ducem mai departe, chiar și după ce ei nu mai sunt. Bunicii nu mor niciodată, întrucât moștenirea lor spirituală dăinuie în timp, iar ei continuă să trăiască tăcuți în inimile noastre.
Într-o societate atât de concentrată pe bunurile materiale, amintirea afecțiunii bunicilor, poveștile pe care ni le-au spus și momentele deosebite petrecute alături de ei constituie cea mai mare bogăție pe care o păstrăm în sufletele noastre.
Moștenirea lăsată de bunicii noștri…Bunicii tăi pot să-ți lase o casă, o livadă de meri sau tacâmuri de argint vechi de sute de ani. Însă toate aceste bunuri nu valorează nimic în plan spiritual.
Bunicii au fost și ei părinți și ne-au ajutat să devenim cine suntem în prezent. Poate că au făcut anumite greșeli, dar acestea nu cântăresc mai mult decât tot binele pe care ni l-au făcut.
Moștenirea lăsată de bunici este extrem de bogată și puternică. Bunicii sunt un simbol al rădăcinilor familiei. Un copil prețuiește momentele petrecute alături de bunici. Relația cu aceștia este diferită față de cea pe care o are cu părinții săi, este mult mai călduroasă și emoționantă.
Miile de povești, drumurile de la școală spre casă, toate clipele deosebite pe care ni le-au dăruit ne rămân întipărite în minte și în suflet, ca aroma unei prăjituri pe care nu o uităm niciodată sau ca pe o voce caldă pe care ne-o vom aminti întotdeauna.
Chiar dacă s-au stins din viață, bunicii continuă să trăiască în inimile noastre și să aibă grijă de noi. Datoria noastră este de a-i menține mereu vii cu ajutorul unui dar de mare preț: amintirile.

Valeria Cainarean,
locuitoare a oraşului Soroca.

PUBLICITATE