MI-A LĂSAT INIMA ARSĂ, CEA COMOARĂ DE SUB CASĂ …

0
289

O frumusețe nedescrisă au fost să vadă ochii mei, într-o Duminică caldă de mai, un colț de paradis, la o margine a orașului Drochia, în gospodăria familiei Bursacovschi Valentin și Svetlana.
Niște oameni primitori, ce emanau căldură și bunătate, cu sufletul deschis ca o carte, în care puteai vedea ce este scris, înainte de a ceti…Anume așa le-am descifrat eu firea acestor minunați gospodari,care au țesut cu dragoste și dor fiecare ungheraș, creând adevărate capodopere a naturii. Din fiecare colțișor al casei, începând cu poarta de la intrare, cu răstignirea, ce se înălța semeț în fața curții, au făcut o lume aparte. Căruța veche românească, care parcă făcea un semn de vino-încoace, ar fi un loc fantastic de refugiu,chiar și pentru cei îndrăgostiții, care-și doresc să fugă departe de lume… Am rămas fără cuvinte de ceea, ce am văzut și nu mă puteam abține de la emoțiile, trăite intens și de frumoasa priveliște.
Dar, cred că nici o descriere, cât de spectaculoasă nu ar fi și nici o metaforă, sau expresie înaripată, nu ar putea reda acea lume de poveste, în care am nimerit. Doar că m-am întrebat: „De ce aceste frumuseți nu au fost scoase din zona lor confidențială, ca să fie cunoscute și admirate și de altă lume, mai ales, de cei pasionați de lucruri veritabile, de mostre adevărate ale naturii, dar și create de mâna omului cu secole în urmă?

  • Ținem foarte mult la fiecare lucru, în care am investit suflet, dragoste, șir de zile și nopți muncite, dar și nu puțini bani, pentru că fiecare obiect este procurat, cizelat, curățit, restaurat, pentru a-l readuce la starea sa naturală inițială, – susține dnul Valentin, fiind un gospodar neîntrecut și un amator obsedat, în sensul bun al cuvântului, de a colecta obiecte, lucruri vechi, pentru a le da o nouă viață.

Înainte de a începe vorba, pentru a cunoaște acești oameni, începând cu stilul de amenajare și aspectul îngrijit al curții, unde fiecare lucru sau obiect, își are locul și menirea sa, nu este dificil să înțelegi, că sunt din puținii, care pe lângă pasiunea de frumos, mai posedă harul și talentul de a citi graiul acestor comori. Chiar și rădăcinile uscate a copacilor seculari, aduși din codrii Strășenilor, au și ei graiul lor, pe care dl. Valentin îl cunoaște.

La fel și dna Svetlana, având în suflet de mic copil, dragostea moștenită din străbuni, de tot ce e frumos, înălțător și sublim, nu încetează nici pentru o clipă să fie mereu în căutare.

  • Aceste ulcele vechi, am mers din sat în sat, prin tot raionul și am colectat de la bătrâne, care au scos din lădița de zestre lucruri unicale și vechi, – a mărturisit dna Svetlana. – Am o pasiune aparte față de obiecte, ce datează de mai mult de un secol: astfel aici veți putea vedea și un sunduc, în care se țineau obiecte de lux și de preț, un covor foarte vechi, icoane vechi pictate în vopsea de ulei și multe altele.
    Priveam la acești oameni, chipul cărora iradia bunătate și lumină, când povesteau despre colecția, adunată cu atâta trudă, grijă și dragoste, care nu ar încape într-o viață de om.
    Din curte, am făcut înconjurul casei, căci comoara, pe care doream s-o văd, era tăinuită tocmai în spatele și desubtul casei, cum se mai spune acum subsol. Iată acolo, precum rândunelele își fac cuibul la streșina casei, fiindcă îi sunt dragi oamenii, așa și eroii poveștii noastre au creat și amenajat un colțișor de paradis, o capodoperă muzeistică, cu o colecție impresionantă și variată. O colecție unică de obiecte foarte vechi de porțelan din perioada sovietică, amplasată la intrarea în muzeu, m-a impresionat o colecție de bumbi, din sticlă, care prin acumularea energiei solare, poate să lumineze noaptea, astfel, dna Svetlana, utilizând acești bumbi pe cărărușa din curte, unde mai era și un copac cu lumini, reușea să creeze acea atmosferă fantastică de poveste. Apoi am intrat să văd comoara cea ascunsă de multă vreme, care a păstrat în tăcere atâtea frumuseți, începând cu cel mai prețios balsam tămăduitor, adus din Republica Dominicană, cu numeroase lucruri vechi, toate lucrate manual, cel mai vechi ulcior din lut, cu decorațiune sculptată și imortalizată prin tehnica arderii și terminând cu cele mai vechi icoane de mai bine de un secol. Multe aș povesti despre această descoperire unică, despre această comoară, păstrată în taină de stăpânii ei, căci fiecare obiect are povestea și istoria sa.
    V-aș mai povesti și despre istoria colecțiilor de mașini originale în miniatură, despre colecția inedită cu stâna de oi, cu tot cu cioban, de colecția de căsuțe din piatră naturală – o unică colecție, adusă din Anglia și multe altele, dar, istoriile las-să rămână pentru altă dată. Cu siguranță, că veți dori să vizitați acest muzeu-minune, unde încă n-a călcat picior de om (cu excepția stăpânilor, desigur), pentru a scrie în Cartea cu gânduri bune impresiile, care v-au făcut inima să bată mai intens. De aceea voi lăsa această carte deschisă, pentru ca mirosul filelor, îmbibate de farmecul arhaic al timpurilor, rămase în altă epocă, să vă aducă aici, în acest colț de paradis, pentru a uita de viața și era digitală. Pentru a evada în lumea fantastică, demult uitată de oamenii, care nu mai cred în povești…
    Ala BUGAI
PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code