AURELIA CUPRIAN: „OFERĂ ȘI ȚI SE VA DA, IARTĂ ȘI ȚI SE VA IERTA”

0
119

Energică, plină de farmec, pasionată de tot ce face, cu un licăr deosebit în privirea, care emană atâta căldură și bunătate- așa am cunoscut-o pe Aurelia Cuprian, fata cu părul bălai, o tânără băștinașă din orașul Drochia. Fiind născută în cel mai frumos oraș al nordului, absolvind LT ”Ștefan cel Mare”, și-a urmat cu fermitate visul, devenind studentă la cele două facultăți – Centrul de Excelență în Viticultură și Vinificație și Universitatea Agrară din Moldova.
Acum, odată cu declararea stării de urgență, din cauza pandemiei, care a invadat o lume întreagă, fiind sistată activitatea tuturor instituțiilor de învățământ, Aurelia a revenit la baștină. Fiind o fire ambițioasă, mereu în căutare de a face lucruri utile și frumoase, a decis să materializeze visul, demult râvnit.
Astfel, timp de o săptămână a lansat pe rețelele de socilaizare un apel către toți oamenii cu suflet mare, de a ajuta din puținul, pe care-l au, de a oferi donații pentru familiile nevoiașe și bătrânii singuratici și bolnavi. Apoi, cu echipă de tineri voluntari, au distribuit produsele colectate în mai multe pungi, au găsit și transport, pentru a putea mai ușor să împartă darurile de Paște, care erau predestinate familiilor defavorizate și bătrânilor bolnavi.


Nu am ezitat să susțin un interviu cu Aurelia Cuprian, tânăra cu suflet mare, pentru care omenia și bunătatea sunt valorile, care o definesc.

  • Aurelia, m-a impresionat nespus de mult dorința de a oferi o mână de ajutor celor mai triști ca noi. De unde vine această dorință?
  • Din inimă. Eram încă prin clasele primare, când am cunoscut ce e aia o donație, mereu se colectau produse alimentare pentru familiile nevoiașe. De fiecare dată îmi plăcea să ajut un om care are mai puțin decât mine, chiar și când trec pe lângă cineva care stă în stradă cerșind, scot cât pot din buzunar, sau chiar în troleu, pot achita pentru o bătrânică care nu are nici măcar 2 lei.
    Din start preconizam singură să pregătesc câteva pungi, dar am ajuns la concluzia că sunt foarte multe familii care necesită ajutor și că ar fi mult mai bine să ne mobilizăm mai mulți. De aici au și pornit postările cu solicitarea de a organiza un act de caritate.
  • Știu, că ești o fire prea modestă, dar totuși, aș vrea să ne povestești câte ceva despre tine și despre familia ta.
  • Anul acesta sunt absolventa Centrului de Excelență în Viticultură și Vinificație, unde studiez Tehnologia vinului și a produselor obținute prin fermentare, și, paralel fac și studiile la Universitatea Agrară din Moldova, facultatea de Viticultură și Vinificație. Părinții sunt simpli bugetari, mama-educator, la grădinița Nr.8 Floricica, iar tata – șofer la Rețele electrice RedNord-Vest. Am și o soră care își face studiile la L.T. „B.P.Hașdeu”. Sunt căsătorită și am un soț foarte înțelegător, acum, însă, cu părere de rău, se află peste hotare.
    Probabil deja după domeniul în care am ales să-mi fac studiile, ați înțeles că sunt o amatoare de vin.Amatoare nu ca și consumator, dar ca un artist care vede vinul drept o artă. Îmi place să cercetez piața vinicolă, îmi place să descopăr legende vii ale vinului autohton. Îmi place să compar vinul cu oamenii, el la fel are personalitate, vârstă, caracter, și la fel trece prin acele etape ale vieții ca și omul: se naște, copilărește, se maturizează, îmbătrânește și moare. Pe lângă această pasiune a mea, mai am o pasiune total opusă studiilor pe care le fac, sunt barbier în devenire (frizer care execută tunsori bărbătești și barbă). Aceste două activității îmi ocupă tot timpul liber, dacă nu agit un vin în pahar, înseamnă că dirijez cu foarfeca.
  • Când a apărut această idee și cine au fost persoanele, care te-au susținut?
  • Cel, care-mi împărtășește întotdeauna ideile, este soțul meu. Am un mare noroc că mă susține mereu oricând și oriunde. El îmi oferă acel imbold de a-mi realiza ideile care se nasc peste noapte. După ce am anunțat părinții ce am de gând să fac, răspunsul lor nu m-au facut să aștept mult, au zis din start, că și ei v-or contribui cu ce pot. Dar această idee trebuia cumva făcută publică, și aici în ajutor cu un sfat bun mi-a venit o prietenă, și după cum zice moldoveanul ”foc la ghete!”.
  • Am vrea să știm și numele grupului de voluntari, care s-au oferit să te ajute și cine v-a ajutat cu lista bătrânilor și familiilor defavorizate?
  • Suntem o echipă mică, dar activă și responsabilă, care a demonstrat că nu există nimic imposibil. În ajutor cu donații au venit: Rusu Olesea, Anastasia Zotovici împreună cu părinții, Gabriela Cumpătă, Stela Parasca, Alina Foca, Edinciuc Elena, Romanciuc Ecaterina și familia ei, Postovan Mihaela și Nicu, Adiaconiță Iuliana, Olga Rotaru-Bîcu, Chetrari Angela și Vasile, iar cu lista adreselor acestor familii defavorizate a venit Nelly Pînzari. Mai sunt persoane care au venit cu suport, dar au solicitat să rămână în anonimat.
  • Din câte știu, nu prea mulți producători autohtoni au fost receptivi la apelul lansat de tine, dar, totuși, cineva a acordat ajutor. Ne poți spune cine sunt aceste persoane?
  • Din producătorii locali a venit în ajutor familia Zotovici, ”Cașcaval de Drochia”.
    La fel cu o donație a venit și familia Romanciuc, nu sunt producători locali dar au donat o cantitate mare de ouă, găini și prosoape.
    Au ajutat mai mult acei oameni, care cu siguranță nu o duc cu mult mai bine, căci situația creată a afectat mult bugetul fiecărui dintre noi. De asta am și mizat mai mult pe producătorii locali, căci ei sunt acei, care au un venit mai bun și, plus la toate au majorat și prețul la unele produse. Și mai mult am rămas indignată de faptul. că cei care se tot plâng că nu au ce face cu mere și struguri, decât să vândă pentru bănuți, mai bine îi aruncă. De ce nu le doneze celor care s-ar bucura atât de mult pentru ele. Toți acum aleg să ofere aceste produse gratis unor persoane influiente în mediul online, decât să facă un cat de caritate pentru cei nevoiași, care nu le mai țin minte nici gustul.
  • Știu, că e o întrebare incomodă, dar totuși, am să îndrăznesc să te întreb: ”Nu ți-a fost frică de eșec? Mă refer, dacă nu ar fi reacționat nimeni la inițiativa ta, ce ai fi făcut?”
  • Eram sigură că nu o să meargă așa ca la carte. Dar, încercarea vină n-are, deja moral eram pregătită de critici, acuzații, etc. Însă, nimic din acestea nu se compară cu emoțiile, pe care le-am trăit în momentul când vedeam speranța în ochii celor care, au așteptat acest ajutor. Și voi continua să inițiez activități similare cât mai curând, căci deja au apărut alți doritori de a se implica.
  • Cunosc, de altfel, că în realizarea acestei idei, s-au implicat foarte mult și părinții tăi. Cred, că această bunătate a sufletului, ai moștenit-o de la ei. Cu ce mesaj ai veni pentru ei?
  • Într-adevăr, părinții mei s-au implicat foarte activ și m-au susținut, pentru ce le sunt profund recunoscătoare și le mulțumesc. Întotdeauna mi-au fost un exemplu de omenie și bunătate, căci de mică m-au învățat să mă împart și cu alții. Sunt foarte mândră de părinții mei! Vreau ca bunul Dumnezeu să-i ocrotească de primejdii, să-i țină sănătoși și în putere pentru mulți ani înainte.
  • În câte case ați reușit să aduceți bucuria sfintelor sărbători?
  • Nu-mi amintesc cu exercitate câți bătrâni și câte familii cu copii, dar știu exact că am distribuit 32 de pungi cu donații și am reușit s-o facem doar într-o singură zi. Mulțumesc tuturor, celor, care au contribuit la colectarea donațiilor, dar și distribuirea lor.
  • Care este visul tău cel mare, pe care ți-l dorești cel mai mult realizat?
  • Ca orișice femeie, prioritar e să am o familie trainică și sănătoasă, cu pici micuți care îmi vor face viața mai frumoasă, mai colorată. Iar un alt vis e bazat pe propria realizare, o afacere de suflet, să înființăm o vinotecă, dar într-un stil puțin altfel, decât ceea ce este pe piață. Și sunt sigură că voi reuși, pentru ca aceste vise se împart la doi: eu și jumătatea mea, iar munca pentru realizare se înmulțește.
  • Care este motto-ul tău în viață?
  • În viața fiecărui din noi sunt trepte de urcat și de coborât, dar niciodată nu trebuie să uităm, că suntem veniți pe acest pământ, pentru a lăsa o urmă frumoasă, iar prin faptele noastre bune, putem dărui o rază de speranță celor mai triști ca noi.
    Ceea, ce mă ajută foarte mult în viață, sunt povețele pline de înțelepciune a părinților mei. Cred, că motto-ul meu este ceea, ce m-a învățat mama încă de mică: ”Oferă și ți se va da, iartă și ți se va ierta”.
  • Mulțumesc mult, Aurelia, pentru acest interviu și-ți doresc să ai parte de cât mai multe bucurii, precum și tu le dărui tuturor și un Paște fericit!
    Ala BUGAI
PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code