Îmi este dor de ochii elevilor mei Andriana Gorceag, profesoară, Şcoala primară din oraşul Floreşti:

0
922

Andriana Gorceag e o fire stăruitoare, răbdătoare, mereu prima în toate. Este dornică de tot ce este nou. Copiii din clasa ei, unu D, o adoră şi, fiind acum distanțați, îi poartă dorul. Dar şi dna Andriana, la fel. Iată ce am aflat:
„Elevii mei se descurcă excepțional de bine în toate. Toţi au o excepţională capacitate de învăţare. Ei nu sunt cu nimic diferiţi de ceilalţi, au câştigat mult la coeficientul de inteligenţă. Îi văd silitori, interesaţi de ceea ce fac, afectuoşi şi având o şansă mare de reuşită în viitor… Tot se datorează atitudinii lor faţă de învăţătură, dar şi a părinţilor care îi susţin în toate.
Rosenthal zicea: „Toate depind de interacţiunea dintre elev şi profesor, tonul vocii, mimica feţei, atitudinea şi poziţia corpului prin care profesorii comunică – de multe ori fără să-şi dea seama – aşteptările pe care le au de la elevii lor.
Nimic în lume nu poate înlocui prezenţa profesorului. Apelurile telefonice şi comunicarea prin net sunt de apreciat şi sunt o alternativă lucrativă, dar faptul când eşti prezent lângă elev transmite un mesaj, ceea ce ne face să preţuim acum, în momentele de grea încercare, şi mai mult….
Cred în elevii mei. Sunt alături de ei. Asta mă face mai puternică.
Îmi este dor de băncile din clasa noastră luminoasă. Mi-i dor să le zâmbesc când ni s-or întâlni privirile”.
Elena Tirdea

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code