Mănăstirea Rudi, tărâm al iubirii și credinței

0
753

Aripi smerite pornite din tărâmul legendar al Mănăstirii Rudi, în aceste zile de îngrijorare, aduce un mesaj plin de speranță pentru toți, trimis de preotul duhovnic al mănăstirii, Arhimandritul Patrocl:

”Iubiți întru Hristos frați şi surori. În această perioadă, inclusiv şi zilele sfinte ale Marelui Post, suntem puși la mare încercare, dar Dumnezeu cel Atotputernic ne poate proteja şi vindeca, numai să credem, să nădăjduim, să cerem şi să ascultăm de El. Să devină casele noastre o mică Biserică în care să petrecem în post, rugăciune, citirea cărților folositoare de suflet şi o viață creștină cât mai curată. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă întărească în credință.”

Viețuitorii sfântului locaș din inima pădurii seculare, 33 la număr, măicuțe și surori îndrumate de Stareța egumena Maria (Pascariuc), își încep dimineața la ora 5, când bate toaca, urmând un program de rugăciuni, muncă și alte activități care se sfârșesc abia spre miezul nopții. E vreme de post trupesc și sufletesc (de fapt, aici nu se consumă carne niciodată). Pe teritoriul așezării religioase domnește liniștea, e prima regulă ce trebuie respectată de oricine intră aici.

Așezământul monastic ortodox de tip închis Mănăstirea de maici “Sfânta Treime” Rudi se află în inima complexului natural Rudi-Arionești, nu departe de Nistru, în raionul Soroca, la 15 km distanță de Otaci. Drumul spre acest loc sacru, parcurs de secole şi poate chiar de milenii, șerpuiește prin pădurea seculară printre peisajele încântătoare de pe malul Bulboacei, un afluent al Nistrului. Aici timpul pare că s-a oprit în loc, veghind o lume arhaică cu legi monahale păstrate cu sfințenie. Pacea tronează spațiul din jur. Ca printr-o minune dispar toate gândurile grele și disperarea, lăsând cale speranței și împăcării. Mănăstirea Rudi este spațiul unde simplitatea, bunătatea și credința vindecă orice rană sufletească. Despre acest loc, istoricul Nicolae Bulat scrie: ”Când doresc să mă retrag pentru a mă odihni un pic, a-mi reface puterile și a-mi împrospăta sufletul, nu caut zări depărtate, țări străine sau margine de lume, plec la Rudi, unde… bate pulsul istoriei multiseculare, iar peisajele sunt de o rară splendoare. Această regiune oferă șansa de a descoperi o lume nouă – veche, o mănăstire din moși – strămoși, misterioase cetăți antice, peisaje ce sunt asemenea Raiului.”

Mănăstirea Rudi poate fi vizitată zilnic de către orice pelerin, între orele 6:00 – 20:00 (Prin excepție, accesul este restricționat pe perioada combaterii gripei din această primăvară, când fiecare creștin este rugat să stea acasă unde, după sfatul părintelui ”să petrecem în post, rugăciune, citirea cărților folositoare”). În vreme obișnuită, pentru pelerinii care rămân să înnopteze, sunt oferite 20 de paturi pentru femei și 10 paturi destinate bărbaților. Adresa locașului este: MD, 5133, s. Rudi, r. Soroca. Tel: (+373) 251-93-777, GSM 0671-93-777. La intrare în mănăstire este instalat un panou informativ pe care sunt notate regulile de comportament: ”Iubiți pelerini și oaspeți ai mănăstirii ”Sfânta Treime” Rudi, suntem bucuroși să vă vedem în sfânta noastră mănăstire! Mănăstirea ”Sfânta Treime” este un așezământ monastic ortodox de tip închis și timpul de vizitare este limitat de către regulamentul intern al vieții mănăstirești. Vă rugăm în timpul vizitei să respectați următoarele reguli: 1. Nu tulburați liniștea, nu vorbiți cu voce tare, nu strigați; 2. Păstrați curățenia; 3. Îmbrăcați-vă decent (cu bunăcuviință): femeile trebuie să fie în fuste și cu basmale pe cap, să poarte îmbrăcăminte cu mâneci; bărbații să poarte pantaloni și cămăși; Venind cu copiii, nu-i lăsați fără supraveghere; deconectați sunetele muzicale ale telefoanelor mobile. În mănăstire este interzis: de a asculta muzică laică; de a fuma și de a consuma băuturi alcoolice; de a veni în haine necorespunzătoare; este interzis femeilor cu buzele vopsite să se închine sfinților; de a fotografia și filma interiorul bisericilor și al clădirilor, precum și pe viețuitorii mănăstirii; nu se admite de a desfășura procesiuni de nuntă.”

Istoria mănăstirii este una de basm, plină de legende și fapte înscrise în hrisoave vechi precum și în memoria băștinașilor. Cei interesați pot găsi mai multe informații în cartea scriitorului documentarist, Vasile Trofăilă, ”Mănăstirea Sfânta Treime de la Rudi” sau pe internet – Wikipedia.

În complexul monahal, toate construcțiile formează un ansamblu arhitectural admirabil, în centrul căruia se înalță Biserica ”Sfânta Treime”, zidită în anul 1777 și considerată drept o mostră reprezentativă a stilului vechi moldovenesc de arhitectură de cult. Istoria leagă apariția mănăstirii de existența în preajmă a unui izvor, apa căruia ar fi tămăduitoare. De sute de ani, aici vin mulți oameni pentru a se întrema şi anume pe acest loc s-a şi hotărât edificarea sântului locaș.

Există o legendă conform căreia domnitorul Moldovei, Grigore Ghica, se îmbolnăvise și niciunul dintre vracii săi nu izbutea să-l vindece. Într-o zi, un țăran bate la porțile palatului domnesc cerând să fie primit de Vodă, devreme ce avea el un leac secret. Dar pentru a fi lecuit, Vodă trebuia să-și părăsească tronul timp de o lună. Așa că Ghica-Vodă, însoțit de țăran, plecă din Iași spre moșia Rudilor. Acolo domnitorul a fost tratat cu struguri și apă vindecătoare. După o lună, s-a întors la Iași mai sănătos și mai puternic ca oricând. În semn de recunoștință, domnitorul a dat poruncă să se ridice o biserică pe această moșie binecuvântată. Acest fapt a fost consemnat, în limba slavonă, într-o inscripție care s-a păstrat până în prezent: „În numele hramului Prea Sfintei Treimi și al Sfântului Nicolae, acest templu e clădit în zilele slăvitului domn Grigore Alexandru Ghica Voda și cu binecuvântarea preasfințitului Chir Inochentie, episcopul Hușilor, cu stăruința și îngrijirea fericitului ctitor Simion Donciul, negustor din Movilău, pe moșia sus numitului Andronachi Rudea și al fratelui său Teodor Rudea. Anul 1777, luna iunie în ziua 1.” Pe peretele stâng al nartexului din biserică se mai găsește încă o inscripție funerară: „Aici se odihnesc trupurile ctitorilor sfântului locaș Teodor și Andronachi Rudi”.

În 1828 călugării de aici au fost mutați la mănăstirea Călărăşeuca, iar în locul lor au sosit maicile din mănăstirea Sărătura, județul Hotin, ele (conform documentelor păstrate până în prezent) luând în primire “mult pământ arabil, pășuni vaste, livada care se află în deal de pădure, via ce se întinde de la mănăstire până la Nistru şi pământ din pădure”. În 1835, moșia mănăstirii a fost acaparată cu forța de Mihail Boguș. Călugărițele, una câte una au părăsit mănăstirea. În anul 1846 a fost oficial închisă. Se spune că localnicii l-au blestemat pe noul stăpân al moșiei, astfel că în scurt timp, una după alta au murit fiicele lui,  iar în 1856 a decedat însuși Mihail Boguș. Întreaga familie Boguș a fost înmormântată pe teritoriul mănăstirii, păstrându-se până azi pietrele de mormânt. Mănăstirea și-a reluat activitatea abia peste 75 de ani, în 1921 la insistența episcopului de Hotin Visarion Puiu, care a aprobat restaurarea ei. Între anii 1930 – 1935 aici a fost ridicată o școala de teologie. În perioada celui de-al doilea război mondial mănăstirea a fost cârmuită de starețul Ioachim Barbus, sub ascultarea căruia se aflau 30 de călugări.

În 1948 sovieticii au închis Mănăstirea Rudi. Averea locașului sfânt a fost confiscată, iar călugării s-au refugiat pe la alte Mănăstiri. După aceasta, în mănăstire s-a deschis o casă de copii, iar mai târziu complexul monastic a fost transformat în spital de ftiziatrie pentru copii, având și o școală. Biserica Sfânta Treime a fost folosită și ca depozit. Spitalul a fost evacuat în 1990 și edificiile au rămas pustii. În 1992, în Mănăstirea Rudi au venit și s-au așezat trei călugări: părintele Melchisedec și încă doi călugări din România. În 1993 au început lucrările de reconstrucție. Din 1999 a devenit mănăstire de călugărițe.

Astăzi, mănăstirea Rudi este inseparabilă de satul cu acelaşi nume, atestat pentru prima oară în sursele istorice în anul 1463. Rudi e una dintre cele mai atractive localități pentru vizite Aici descoperim vestigii preistorice într-o peșteră naturală, o rezervație peisagistică de excepție, fortificații antice, Cetăţuia “La şanturi” (Sec. VII-VI, IV-III î.e.n.), Cetăţuia ”La trei cruci”;  ”Farfuria turcului” (sec. VIII-IX, X-XIII), două tumuli, arcul geodezic Struve, (singurul monument UNESCO din Republica Moldova) și o comunitate rurală cu tradiții bogate. Rămâne dorința unei reîntoarceri cât mai rapide acolo, pentru a explora și admira locuri de basm, care, o dată văzute, îți rămân în suflet pentru totdeauna.

Ludmila Talmazan

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code