Cugetări în zi de martie

0
33
Cetulean Andreea, 13 ani, Şcoala de Arte Plastice, orașul Soro- ca. Profesor, Crăciun Aurelia.

E cel mai frumos cuvânt și cel mai cald gând. E mama, care ne dă viața, care ne conduce prin viață. Cea care pentru noi își pune viața în pericol fără să ezite. Sunt conștientă de faptul că nu voi putea vreodată să cuprind în cuvinte tot ce aș vrea să îi spun. Dar încep simplu, spunând: Mulțumesc, mami, că ai ales să mă aduci la viață. Și că ai renunțat la tot ce erai tu și la ce ai fi putut ajunge pentru a mă avea pe mine. Ţi-am redat chipul în culori, cu pensula, şi îți mulțumesc că m-ai crescut frumos, că ai știut să îmi imprimi în suflet frumoase sentimente și lecții din viața ta. Ai reușit să faci asta, fiindcă îmi amintesc cuvintele tale în cele mai neașteptate locuri și momente. Mi-ai dăruit sufletul tău minunat și mi-ai împrumutat chipul tău frumos. Nopțile albe petrecute lângă mine, lacrimile pe care le-ai vărsat au lăsat urme pe fața ta, dar tu ești mereu mama mea frumoasă. Și eu știu că fiecare cută de pe obrazul tău are de spus o poveste a unui moment din viața mea. Ţi-ai sacrificat de dragul meu: odihnă, sănătate, liniște, șanse la fericire. Nu pot să îți răspund în niciun fel vrednic, pot doar să te iubesc. Îți mulțumesc din nou, că ai devenit iarăși copil, pentru mine. Ca eu să pot găsi în tine tot ce aveam nevoie. Nu a fost vreo dorință copilărească sau vreun moft pe care eu să îl exprim și tu să nu îl îndeplinești. Mi-ai ghicit chiar și dorințele pe care nu le verbalizam. Dar tu ai știut. Și mereu știi.
Îți mulțumesc că m-ai lăsat să cresc liber, că mi-ai respectat și îmi respecți mereu independența.

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code