La sfat cu oameni frumosi – cu Nina Neculce

0
389
Parada Portului Popular. Monteoru, jud. Buzău, 2011. Părintele Milea în fruntea artiștilor soroceni alături de dirijoarea Veronica Chițan și sociologul Gheorghe Petcu de la Buzău ( foto Nina Neculce)

Unul din oamenii frumoși pe care mi i-a scos Dumnezeu în cale și cu care am stat la sfat de nenumărate ori este părintele Mihail Milea de la Buzău. Citiți această creionare și tindeți spre desăvârșire, spre împlinire sufletească, dragi cititori!

Model de viețuire în Lumină
Au fost odată într-un sat de câmpie de pe Valea Buzăului, la marginea Bărăganului doi părinți cuminți și buni ca o pâine aburindă scoasă din cuptor. Se numeau Gogu și Veronica Milea. Iar satul se numea Bădenii Miluiți (acum Câmpeni). Blânzi, buni și iubitori și-au întemeiat acei părinți în tinerețea lor un cămin liniștit, zidit cu iubire de Dumnezeu, cu dragoste și înțelegere reciprocă. Din dragostea lor mare au adus pe lume 12 copii.
Celui de-al cincilea copil, Dumnezeu i-a pus în piept o inimă ce avea să lumineze. Căci se născuse în zi de mare sărbătoare, 23 aprilie,1958, zi când în fiecare an este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (stil nou), purtătorul de biruință. A fost botezat micuțul în biserica veche a satului, situată chiar peste drum de casa celor doi părinți cuminți, primind numele de botez Mihail. Nu știau atunci părinții că Mihăiță, care avea să îndure lipsuri și greutăți alături de ei și de frații lui, urma să devină peste ani o poveste frumoasă de o parte și de alta a Prutului. Este vorba de părintele doctor profesor Mihail Milea de la Buzău, ce poartă în suflet istoria neamului, admirația pentru credință, tradiții și obiceiuri strămoșești, amestecate cu o permanentă căutare a moaștelor Sfântului Sava de la Buzău.

Fericirea de la capătul drumului

L-am cunoscut în iarna anului 1993. Venise la sărbătorile de iarnă de la Buzău la Soroca, „de acasă – acasă”, cum îi place să spună, ca să ne mărturisească că poartă în suflet dorul Basarabiei, că MARE ESTE DUMNEZEU, că noi trăim dureri și bucurii, dar mai presus de toate este CREDINȚA, că o faptă rea se îndreaptă printr-o faptă bună, dar o vorbă rea nu se îndreaptă prin nimic, că Dumnezeu ne-a făcut pentru bine, pentru frumos, pentru împlinire… Și de atunci tot face cu bucurie sfântă acest drum, la capătul căruia trăiește fericirea unei noi împliniri, care îi dă curaj și speranță că împreună se pot face multe lucruri minunate. Dumnezeu mi-a îngăduit să merg de mai multe ori la Buzău, să ajung până în satul copilăriei părintelui, la casa părintească care nu se vinde – un loc de poveste, unde sub îndrumarea părintelui se desfășoară mai multe activități, printre care și o Tabără de Pictură pentru copii.
Trăiam o stare de bine și de relaxare în timp ce părintele îmi făcea excursie prin această „împărăție” în care a învățat încă de mic că fericit este acela care ascultă de Dumnezeu, care îl primește în suflet pe Dumnezeu. Aici, cu privirea la icoane, a auzit pentru prima dată rugăciunea „Tatăl Nostru”, alte rugăciuni pe care le înălțau părinții și buneii pentru sănătate, pentru ploi curate, pentru copii. Aici, în acest sat de câmpie, a alergat desculț prin iarbă, cuprinzând cu ochii zarea și împrejurimile, ce ascund mistere și legende, cum este cea despre „Cloșca cu puii de aur” descoperită în 1837 la Pietroasa. (Este cel mai important tezaur din aur şi pietre preţioase descoperit vreodată în Europa.) Aici, la gura sobei, sau în serile de vară, când soarele scăpăta ușor și turlele bisericii de peste drum străluceau în asfințit, a auzit povestea neamului nostru, ce începe de la strămoșii daci. O bucurie extraordinară îi provocau cântările din biserică, glasul clopotului, care-l chemau într-un cadru de intimidate cu Dumnezeu. Câte gânduri, câte sentimente, scăldate în cele sfinte se adăposteau în inima lui! Așa a început legătura cu Dumnezeu, de aici, din această căsuță părintească, care i-a împodobit încă din pruncie sufletul cu blândețe și cucernicie. Încă de pe atunci Cel de Sus îl chema să stea la straja Altarului Credinței noastre strămoșești. Și părintele a dat ascultare chemării celei tainice și sfinte, urmând studii teologice până la nivelul de doctorat.

Scrisul-vocație și intoxicație

Am rămas mută de emoție și admirație, când am aflat că l-a avut duhovnic pe Nicolae Steinhardt de la care a învățat tainele și rosturile adânci ale lumii. Senin, mereu cu zâmbetul pe buze, m-a apucat de mână și m-a condus spre un loc tainic din casa părintească și cu vocea lui liniștitoare mi-a spus: „Iată aici a stat ascuns manuscrisul cărții „Jurnalul Fericirii” pe care mi l-a încredințat spre tainică păstrare Nicolae Steinhardt. A stat îngropat într-un vas de lut până în anul 1990.” Apoi mi-a arătat icoanele peste care își plimba ochii dimineața când se trezea, vorbindu-mi despre relația de prietenie pe care a avut-o cu marele poet creștin, Ioan Alexandru. Ascultându-l mi-am zis că un preot ca părintele Mihail Milea nu putea să se nască oriunde și oricum…
În devenirea Sfinției sale ca preot, părintele și-a înțeles misiunea. Cu bunătate și milă creștină, cu iertare și înțelegere, cu lumină și binecuvântare, cu înțelepciune și frumusețe sufletească veghează asupra destinului neamului nostru. Scrisul care nu-i dă pace să doarmă nopțile, care îl poartă prin operele lui Mihai Eminescu și Grigore Vieru, s-a revărsat în peste 30 de volume de învățătură din care mai învățăm ceea ce n-am învățat când a fost vremea de învățat și încercăm să ne înălțăm la valorile creștine ale moșilor și strămoșilor noști. O face și în ultimul său volum „Pelerinul”, lansat în aceste zile la Soroca, fiind convins că s-au schimbat și se vor schimba politicienii, dar cultura și spiritualitatea vor supravețui. Despre rodul gândurilor și faptelor bune vorbesc și alte realizări ale părintelui. O frumoasă și importantă realizare este Catedrala Copiilor „Sfântul Mucenic Sava” din Buzău. În Catedrală se ascund nopțile pe care nu le-a dormit părintele, sufletul care a stat mereu în rugăciune, efortul neîncetat de a aduna mijloace, o muncă în care s-a măcinat trupul și sufletul Sfinției sale…Cu gândul la bătrâni, familii nevoiașe, orfani pe care statul i-a lăsat pe drumuri, la o mulțime de oameni aflați în necaz, la viitorul copiilor noștri, părintele și-a scos bunătatea și dăruirea de suflet în palmă și a fondat trei cămine pentru bătrâni, două campusuri pentru copii, un Centru de urgență „Violența în familie”, o școală de meserii și încă multe altele –toate patronate de Fundația „Sfântul Sava de la Buzău”, al cărui fondator și președinte este de 27 de ani.
„Numai Dumnezeu şi săracii au ajutat la clădirea proiectelor sociale de care este mare nevoie. Este lucrarea lui Dumnezeu, miracolul divin că se adună aceşti oameni buni, voluntari, care au înțeles că slujind oamenilor, îl slujim pe Dumnezeu”, spune preotul, care are o soție blândă, bună și iubitoare și trei copii, ce știu să meargă pe calea mântuirii.

Povestea noastră frumoasă

Lumina acestui om înzestrat cu har, a ajuns în multe suflete din Basarabia, pentru mulți soroceni este un duhovnic de autoritate. Din 1993 părintele găsește întotdeauna timp ca să-și aducă aminte de noi cu evlavie și cu iubire. A contribuit la deschiderea paraclisului „Sfânta Cuv.Parascheva”, la amenajarea cimitirului eroilor de la Stoicani, la înălțarea Bisericii „Sfinții Martiri Brâncoveni”. În fiecare vară copii din Republica Moldova se odihnesc în cele două tabere ctitorite de părinte: cea de la Bisoca din munții Buzăului și cea de la Maliuc din Delta Dunării. Ani la rând colective artistice de la Soroca, la invitația părintelui au participat la diverse evenimente culturale de la Buzău, au avut prilejul să se odihnească la Bisoca și Maliuc, li s-au organizat excursii prin locurile încărcate de istorie ale județului Buzău pe unde și-a purtat pașii Sfântul Mucenic Sava…
Iată de ce, când vine vorba despre părintele Milea, sorocenii care îl cunosc punctează: „Suflet frumos ca o Duminică Mare”, „Model de viețuire în Lumină” „Povestea noastră frumoasă”.

Părintele Milea înmânând Diploma de Ezcelență Corului „Orantis”, Buzău, 2015 (foto Nina Neculce)
Pe Dunăre cu sorocenii spre Campusul de la Maliuc, august,2016 ( foto Nina Neculce)
Părintele cu „daci” din Satul Dacic de la Năieni, jud. Buzău (foto Nina Neculce)
Părintele Milea la biserica „Sfinții Martiri Brâncoveni” alături de Ana Bejan și Mihai Sălcuțan, Soroca, 2017. ( foto Nina Neculce)
Părintele Milea, regretata creatoare de artă populară, Adela Petre, deținătoarea titlului UNESCO de „Tezaur Uman Viu” și părintele Nicolae Robu (Nina Neculce)
Părintele Milea cu „Nemuritorii”, Buzău, 2014 (foto Nina Neculce)
Părintele Milea în ziua lansării romanului „Pelerinul”. Soroca, 14 februarie, 2020 (foto Ludmila Talmazan)

 

 

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code