Cartea cea veche plină de farmec

0
46

Într-o iarnă misterioasă Emil, un băiat harnic şi cuminte din Soroca, se întorcea acasă de la bibliotecă. Ghiozdanul îi era plin cu cărţi, căci obișnuiește să ia, în schimb, mai multe… Îi place să citească. A coborât din microbuz, a făcut câţiva paşi şi a auzit un oftat. S-a uitat de jur împrejur – nimic. De odată a zărit, jos, o carte.
– Cineva o fi scăpat-o din neatenţie… – s-a gândit băiatul. Nicidecum nu voia să creadă că cineva ar fi putut să o arunce intenţionat! A ridicat-o, scuturat-o de zăpadă şi a pus-o în ghiozdanul său, cu toate că şi aşa era cam greluţ…
Ajuns acasă, a scos din ghiozdan cartea găsită, a lipit la loc foile descleiate… Era o carte veche-veche, cu poveşti. A răsfoit-o, i-a mângâiat coperta scrisă cu auraş, apoi le-a arătat-o părinţilor, Larisa şi Grigore.
Mami, tati au zis într-un glas:
-E o carte scumpă, fecioraşule, anume prin aceea că este veche. Posibil, de aici le-a citit basme copiilor săi vreun arcaş sau vreun preot din vremurile străvechi… Bine ai făcut că ai tămăduit1 cartea! Păstreaz-o!
Zis şi făcut. A pus-o în dulap.
Spre seară şi-a zis:
– Ia să-i chem pe ospeţe verişorii mei, David, Emanuela şi Eliza! Vreau să-i bucur niţel. Ei iubesc foarte mult cărţile! Am să le citesc basmele din cartea misterioasă!
Le-a sunat şi le-a propus să vină la el pe ospeţe. Picii au venit împreună cu părinţii, Svetlana şi Vladimir.
Cea mica, Eliza, care are doar doi anişori, nu a mai văzut nicicând o carte atât de veche:
– Bade! Dă-mi-o să mă joc cu ea!
– Nici de cum, dragă verişoară! Această carte este una deosebită! O ţine în mâini doar acel care ştie să citească!
Gemenii David şi Emanuela au luat aminte şi s-au gândit, ambii odată:
– Trebuie cât mai degrabă să învăţăm a citi! Uite ce carte minunată! Ca din poveşti!
Emil i-a adunat în jurul său pe toţi. Unde mai pui că cu această ocazie au venit pe ospeţe bunicile Tamara, Elena, dar şi bunicul Ion.
Toţi au ascultat cu atenţie.
…Emil , spre seară, a pus cartea pe raft, iar noaptea a visat că a pierdut cartea.
A doua zi , îngrijorat, a povestit visul părinţilor. Ei l-au sfătuit următoarele:
– Emil, dăruieşte această carte bibliotecii! Acolo ea va fi în siguranţă, căci în bibliotecă cărţile se păstrează cu mare grijă.
…În ziua de luni Emil a mers la bibliotecă mai voios ca niciodată. Ducea în ghiozdan o comoară de nepreţuit!
Bibliotecara, doamna Maria, de cum l-a văzut intrând pe uşă a înţeles că s-a întâmplat ceva deosebit.
– V-am adus o carte din poveşti!
– Nu am mai văzut aşa ceva! – a exclamat bibliotecara văzând cartea.—Într-adevăr, este o carte deosebită! O voi propune-o tuturor copiilor care vin la bibliotecă să o citească!
– Dar să o facă cu mare grijă, că este foarte veche!
– Sigur, – l-a asigurat bibliotecara.
… Din acea zi către biblioteca cu pricina se duc mai mulţi copii decât veneau până la apariţia cărţii misterioase.

P.S.
Este o istorie reală care s-a întâmplat cu Emil, elev în clasa a şaptea de la un liceu. Mi-a povestit-o mătuşa lui, Svetlana Maxian. Dar tu ai vreun vecin care ar putea fi prototipul unei povestiri? Scrie-mi despre asta la adresa electronică: elena-spinei@mail.ru
Elena Tirdea-Spinei

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code