La noi acasă la … Soloneț

1
2077

De parcă ai nimeri în același timp în mai multe locuri și perioade ale istoriei. Este impresia vizitei în satul Soloneț, comuna Stoicani, r. Soroca. Aici există obiective turistice rare. Chiar de la intrarea în localitate se văd înșirate mai multe case staliniste din scândură, făcute după 1946, care-ți duc gândul spre Siberia.

Casă de tip stalinist

Nu se încadrează nicidecum în stilul arhitectural moldovenesc, ci reprezintă mărturii palpabile ale începutului perioadei sovietice în Basarabia. ”Aceste case au fost construite pentru angajații coloniei pentru copii orfani aduși aici după război din tot ținutul Sorocii”, povestește dl primar Serghei Bric, care, după opt ani de conducere, a fost reales în funcție la ultimele alegeri locale, pentru că, spun sătenii, este un primar străduitor, săritor la nevoie, fie și la miez de noapte. De sat este legat de mult timp, încă de pe vremea colhozului, când lucra în calitate de șef de brigadă: ”Satul este vechi, cu tradiții, cu oameni gospodari, primitori și buni la suflet. Când e sărbătoare, de hram spre exemplu, invită toată lumea, căci ospitalitatea și omenia sunt calități nelipsite aici”.

O perlă istorică a Solonețului, de o valoare crescândă în timp, este conacul boieresc din inima pădurii, construit de nobilul de origine poloneză Bjozowskz – monument arhitectural de importanță națională. Deschizând ușa conacului, domnul Jan Manole, unul din oamenii care îngrijesc de aceste locuri, povestește că printre puținele amintiri păstrate despre boier, se știe că era un om de caracter, întreprinzător. ”Avea slujitori pentru care le-a construit în preajmă locuințe, dar unele lucruri prefera să le facă personal, de exemplu, focul în sobe. Alegea fiecare despicătură cu mâna lui. De pe terasa spațioasă din piatră, trăgându-și fumul din pipă, boierul petrecea diminețile cu privirea spre alee, unde alergau cele două fete ale lui, despre care, mai târziu, s-a auzit că s-ar fi refugiat în România.” În parcul din față se înalță și azi plopi imenși aduși de nobil tocmai din țările baltice. O altă povestire este legată de Paște. Se spune că aici se adunau nobilii la campionatul jocului de cărți pe căldări de ouă.

Conacul nobilul de origine poloneză Bjozowskz – monument arhitectural de importanță națională
Terasa pe care nobilul se odihnea fumând din pipă
Perete construit pe timpul boierului, piatră pe piatră, și reparat mai sus după metodele noi

Alături de conac se află un beci imens, parte a curții boierești. 20 de pași largi se numără de la un capăt la altul, iar înălțimea lui ar permite să încapă un camion.

Beciul curții boierești

Lângă beci – mormântul aviatorului (1941). Mirarea e că tot acest ansamblu de edificii vechi se află pe un teritoriu asemănător unei pușcării. Pe un spațiu de 14 ha se înalță clădirile vechii școli speciale-internat cu copii delicvenți deschisă în 1964, unde învățau până la 300 de elevi, toate îngrădite cu un zid lung de piatră. Pe la colțuri, se mai văd vechile turnuri de pază. Au fost timpuri când de aici nu se putea ieși.

În preajma conacului se află un alt edificiu istoric construit în 1922  – moara boierului, care nu s-a oprit din funcțiune niciodată. De 25 de ani, produce făină și crupe sub orânduirea proprietarului Ion Boico. În moară, te simți de parcă ai nimeri în alte vremuri. La început a fost cu aburi, acum lucrează cu energie electrică, dar întreg ansamblul ei păstrează aspectul inițial. Miros de făină proaspătă, structuri uimitoare, utilaje vechi – un cadru fascinant de epocă ce nu se mai construiește azi.

Ion Boico și Jan Manole în fața morii seculare

De-a lungul Solonețului trece un drum republican care vine dispre Soroca, Florești și duce spre Camenca.

Drumul național Soroca, Florești-Camenca trece prin sat

Mașini mari, deranjante pentru băștinași, mai tulbură periodic liniștea satului. În centru se văd case tradiționale, gospodării aranjate, Centrul de sănătate, două magazine cu flori la terase și edificiile publice principale: clădirea școlii în care astăzi activează grădinița de copii și biblioteca publică, iar puțin mai la deal se află Căminul cultural construit în 1975.

Grădinița de copii ”Cheița de aur”

Soloneț este satul care crește oameni cu suflet frumos, lângă care te simți ca acasă. Solonețenii sunt mândri de satul lor cu trecut răzeșesc. Cei care au plecat în lume au luat cu ei omenia și cumsecădenia. Dintre personalitățile care s-au născut în Soloneț este Ex-Ministra Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Ala Nemerenco. De aici și-a pornit drumul în lume scriitorul, cercetătorul și criticul literar Vitalie Răileanu, cercetătoarea și biografa Fotescu Maria, precum și mulți alți oameni de vază.

Satul Soloneț este parte importantă a turismului rural din raionul Soroca, iar din 2016 face parte din traseul turistic tematic ”Pe urmele polonezilor în Moldova – routes to the roots”.

Recomandări turistice: Călătoria de la Soroca spre Soloneț durează 20 de minute cu automobilul. La stația de autobuz Soloneț se poate veni dinspre capitală cu oricare mijloc de transport de rută Chișinău-Soroca. Hramul satului este sărbătorit pe 19 septembrie.

Amplasarea geografică: Satul are o suprafaţă de circa 1.55 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 6.29 km. Localitatea se află la distanța de 19 km de orașul Soroca și la 134 km de Chișinău. Altitudinea este de 243 metri față de nivelul mării.

Date statistice:  Populația: 502 locuitori.

Nume de familie răspândite în Soloneț: Sochirca, Morari, Gritco, Lefter, Mihalcenco, Postolachi, Boico, Cosnicean, Goroh, Răilean.

Informații utile: Primăria. Tel.: 0-230-43538. Biblioteca publică: 023043931; Moara de făină și crupe a lui Ivan Boico: 023043885; Meșter-lemnar Valeriu Niculiță: 023043855; Oficiul poștal condus de Ludmila Celac: 023043955. Cod poștal: MD-3040.

Veronica Gîtlan – șefa căminului cultural, Svetlana Mihailov – șefa grădiniței de copii, Serghei Bric – primarul comunei Stoicani, Rodica Vieru – bibliotecar principal, Maria Catruc – inginer cadastral, Cristina Uretii – perceptor fiscal.
Ziarul Nostru, citit la bibliotecă

File de istorie:  Satul este atestat la 17 ianuarie 1517, când ”Bogdan cel Orb întăreşte actul de vânzare, făcut de copii lui Ivanco Hanco şi nepoţii lui Calian a localităţii Soloneţ, dată de către Ştefan cel Mare bunelului lor Calian în locul satelor Cosăceuţii şi Trinciuţii, şi Strigicăuţi (care trebuiau) să asculte de cetatea noastră de la Soroca”. Istoria de început a acestei localități este comună cu cea a Ciripcăului, în trecut i se mai spunea Pol-Ciripcău. Chiar dacă Soloneț face parte din raionul Soroca, sătenii își duceau, pe timpuri, produsele agricole: căpșuni, zmeură, la piața din Florești. La Soroca mergeau mai degrabă pentru careva acte necesare.

Baia cu teracota originală
Izvor construit în 1978
Magazin
Livezi de meri
Livadă tânără de nuci
Gospodărie în centrul satului
Monumentul eroilor din toate timpurile și al victimelor regimului comunist

  DE VIZITAT

  • Conacul nobililor de origine poloneză Bjozowskz din Soloneț a fost construit la începutul secolului al XX-lea. În preajmă au fost ridicate și acareturile necesare unei astfel de gospodării, aici fiind plantat și un parc cu o alee frumoasă. Astăzi, Conacul boieresc se află la balanța Consiliului Raional Soroca, în așteptarea unei viețe noi, sătenii preferând ca edificiul istoric să ia haina unui sanatoriu sau al unei pensiuni. După cel de-al doile război mondial clădirea a devenit casă pentru copii orfani, iar începând cu 1954 în acest loc a fost deschisă colonia pentru copii, în limba rusă numită ”детская трудовая колония”. Școală internat pentru copii dificili.

În conacul boieresc
  • Beciul mare cu suprafața de 109,9 m², în stare perfectă, construit din piatră cioplită în cinci fețe aranjate conic și cu 31 de trepte din bârne trainice de stejar.

  • Aleea cu plopi.
  • Grajdul curții boierești (adaptat la frigider).

  • Moara de la Soloneț (1922).

În moara care face făină un secol neîntrerupt
  • Biserica ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (1901), preot-paroh Anton Miron.

  • Clădirile școlii pentru băieţi cu deficienţe de comportament, ce a funcţionat până în 2010.
  • Monumentul aviatorului (1941).

  • Carieră de nisip lutos (obiectiv nevalorificat).
  • Căminul cultural.
Cămin cultural construit în 1975
  • Meșterii populari.
Meșterul lemnar Valeriu Niculiță și lucrările sale
  • Pădurea, locurile pitorești.

Ludmila Talmazan

PUBLICITATE

1 COMENTARIU

  1. Forte frumos e descris satul meu natal ma numesc Eugenia Gritco fica lui Pantilemon Gritco fostu veteran di razboi si de munca primaru cred ca il cunostea bine.Ma mindresc de satul meu natal imi pare rau cund invatam la scoala la lectia di istorie nu sa studiat si istoria satului nostru.Dupa atitia ani cunosc istoria satului meu in care mam nascut.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code