Plugusorul regional

0
380

Bucuroşi că am venit?

Noi vă zicem: – Bun găsit!

Nu vi-i ţarina străină,

C-aţi prins în ea rădăcină

De la Traian-împăratul,

De pe când s-a zidit satul.

Deci, urăturile-s frumoase,

Tot de la strămoşi rămase,

De la daci, de la romani,

Păstrate de mii de ani.

Azi la fel le promovăm

Şi-am venit să vă urăm,

Nu vă fie cu bănat

Că nici nu ne-am prezentat, –

Timpul viclean ne presează

Nu e mult şi înserează,

Roata-n brazdă, măi fârtaţi,

Daţi din bice, ce-aşteptaţi,

Mai aproape de pridvor

Şi strigaţi cu toţi-n cor:

Hăi! Hăi!

Bună vreme, bună vreme,

Ceata noastră nu se teme

Că se pot isca probleme,

Când, iuţi, pornim la urat

Cinci raioane-n lung şi-n lat:

Mai există omenie

Şi bun simţ, îmi pare mie…

Nu e cazul, să vă spun

De obiceiul cel străbun,

Cu care mulţi se mândresc

Şi acum ne primesc,

Aşteptându-ne-n ogradă

Să-i urăm, dar fără grabă!

Ş-apoi noi, măi oameni buni,

Nu comitem infracţiuni,

Suntem cinci – câte-un flăcău

Vrednic de raionul său! –

Zău ar fi mare ruşine

Să nu ne comportăm bine…

Mânaţi plugul, măi flăcăi,

Şi strigaţi cu toţii: Hăi!

Hăi! Hăi!

Primiţi-mă, dar, c-o urare

s-asculte cu mic, cu mare

alipiţi lângă perdele,

Doriţi de vorbele mele,

Daţi aproape de fereastră,

Taman ca la Dumneavoastră.

Vai! Portiţele-s deschise,

Lumina-n praguri aprinsă, –

Avem chef de a-mbrăzda

Şi a binecuvânta.

Gospodari şi gospodine,

Vârstnici, tineri şi copile

Din peste-o sută de sate…

Ah! Cum le-aş ura pe toate!

Şi oraşele, făr’ doar şi poate,

Dar ajuns-am la aman:

Ia! Mă prinde Noul An!

La ureche clopoţei

La picioare zurgălăi,

Mai strigaţi odată, măi!

Hăi! Hăi!

Cel vechi pleacă, altul vine,

Îndemnându-mă

pe mine

Să spun câteva cuvinte

Ce-a fost, cum va fi-nainte.

Aşadar, luaţi aminte –

Unul Dumnezeu nu minte

Şi din ceruri ne-apărat

Ne trimite ce-am meritat.

Nu mă credeţi? Aţi văzut

Ce-am păţit anul trecut,

Chiar grindină, inundaţii

De nu am avut ca alţii –

Mare este, mă gândesc

Puterea Tatălui Ceresc!

Cercei, clopoţei

S-auzeau la Ordăşei,

Dar mai frumos ca-n poveşti

Răsunau în Ştefăneşti

Roată, măi!

Hăi! Hăi!

Fost-am cândva şi pe aici.

Am pocnit vârtos din bici,

Tălăngile au sunat,

Deşteptând lumea din sat,

Pe când azi chiar socotim

În ce direcţie pornim.

Ne-au propus şi o reţetă –

Hai urcaţi pe bicicletă!

Noi, însă, mai tacticos,

Fără sanie, pe jos

Cu drumul ne-am luat fraţi –

Aveţi răbdare de-aşteptaţi –

Kilometrii ca un ghem

Încet se deapănă, mă tem

Ca argintiia de zăpadă

Până-n zori n-o să mai cadă.

Calea-i lungă. În amurg

S-a pomenit al nostru plug

Chiar în centru, la Floreşti

Nu-i chip ca să hoinărești:

Ne-aşteaptă, luaţi aminte

Însă şi domnul preşedinte

Ştefan Paniş reales

Pe merit, bine-înţeles,

Cu colegii săi de-o teapă

Gancear, Afonin şi Ceapa

Trei şefi, care împreună

Sunt chemaţi ca să depună

Pricepere şi mult curaj,

Ce-l posedă nu de azi,

Făcând să prospere, nene,

Localităţile floreştene.

La mulţi ani, toţi fericiţi,

Lucruri mari să izbutiţi!

Mânaţi, flăcăi!

Hăi! Hăi!

Chiar pe dată m-am grăbit

Să-l urez pe-un domn vestit,

Cocerovschi cel dibaci,

Al Direcţiei cârmaci,

Un om demn, dintr-o bucată,

Cunoscut în ţara toată.

Domnul Donica – savant

Îl apreciază-nalt,

Neîncetând ca să-i admire

De manager desăvârşirea…

Pe cuvânt mi se cuvine

Să strig: „Salve, ţineţi-vă bine,

Că glia cea floreşteană

Scumpă vi-i, precum o mamă!”

Pentru Cocerovschi cel

Care a rămas fidel

Pe viaţă plaiului natal

Zi-i, frăţâne, din caval,

Să pocnim din bici mai tare,

Că munceşte cu ardoare

Şi şi-a câştigat valoare.

Rar ca dânsul cine-o are!

Roată, măi

Hăi! Hăi!

Mda, aşa eu presupun,

Supăra-s-ar de nu spun

Chiar acum un cuvânt bun:

Neobservaţi nu poţi să-i laşi

Şi pe alţi entuziaşti,

Care merită plocon

Nu numai în raion.

Cine n-a auzit oare

De Gheorghe Pînzaru, care-n

SRL „Sorforjar” cu mecanizatorii

nu-n zadar

Roade clare la hectar

Obţin des şi de mulţi ani!

Uite-aşa agricultori!

Cu Burduja, Zabica, Antoci

Cum îţi cântă, ai să joci,

Căci pe la Floreşti ei sunt

Tot fruntaşi de ani în şir

Nu risc şi concomitent

I-oi ura parcă-s atent,

Pe Gorecioc şi Novac,

Bruma că fapte mari fac

Aşijderea lui Romanciuc,

Clima, Scorpan, Rudinciuc,

Ceban, Burnusuz, Cobzari,

Pavelco, Maximciuc, Scripcari

Harnici foc ca alte dăţi,

Bravo! La mulţi ani, băieţi.

Cercei, clopoţei,

Pentru cei fruntaşi flăcăi!

Hăi! Hăi!

Ah, mă simt bine dispus

Şi mai am ceva de spus:

La primari deopotrivă

Viaţa li-i mereu activă:

Există-n oraş şi-n sate

Probleme nesoluţionate,

Totuşi nu le ocolesc,

Nici le dispreţuiesc, –

Prompt limbaj comun găsesc

Cu cetăţenii şi operativ

Le rezolvă-n colectiv.

Le doresc azi mult succes,

Căci trăiesc cu interes

Domnilor Donos din Ciripcău

L-aş lua de frate eu!

Burcă de la Ciutuleşti,

Chefu de la Putineşti,

Podborschi şi Chibidoc,

Fac echipă la un loc

Cobîlaş şi Zgavordei

Din Izvoare… Vrei, nu vrei

Faceţi roată pentru ei

Şi strigaţi cu toţii, măi!

Hăi! Hăi!

Pe cei din FC Floreşti

Face ca să-i urmăreşti

Pe teren cum joacă bine,

Nu dau cinstea pe ruşine.

O spun fără de ocol –

Oricui pot marca un gol, –

Caz a fost s-o bage-n boală

Pe Divizia Naţională!

Nu suflu nici un cuvânt:

Jocul lor e mai curând

O artă în plin avânt.

Le doresc în perspectivă

Noi victorii, căci tot fi-va

O echipă ce n-odată

Cu drept încă lăudată,

De suporteri admirată.

Cercei, clopoţei

Din harapnic trei bătăi

Să răsune peste văi

Pentru fotbalişti, măi!

Hăi! Hăi!

Măi Ilie, haide, frate,

Dă, să mergem mai departe:

Dincolo de toate-acestea

Am chiti cam cât mai este

Pân-la Drochia, unde-aşteaptă,

Nerăbdător, gazda-nţeleaptă

Acum, în prag de An –

Preşedintele Alexei Vasilean

Însoţit de dnii Dascal şi Ostavciuc, –

Bucuroşi că nu îi uit

În oraşul îngrijit:

Caldarâmul e curat

Pe noi parcă ne-aşteptat, –

Urbe cu adevărat!

Vă rog primiţi a mea urare –

La mai mult şi la mai mare!

Roată, flăcăi!

Hăi! Hăi!

Nu am habar cât e ora

Ştiu atât, domnul Dascal

Ne-a primit şi el frumos

C-un pahar de vin spumos

Scos din butoi. Gustos!

Nu e vorba de licoare

Numai, căci raionul are

Hăt departe faimă mare:

Biografia-i scriu plugarii,

Alde Mazurchevici, Chilari

Perseverenţi şi gospodari,

Babără, Nedelciuc, Lupaşcu,

Starii, Burlacu,

Zbancă, Gaidău, Hropotinschi,

Darii, Murzac şi Ţurcan,

Dascal, Cebotari, Bostan, –

Toţi de frunte-n acest an.

Vai, cum aveam să uit

De acei care conduc

Recent sau de multă vreme

Localităţile drochiene!

Un cuvânt de bine zic

Lui Lupaşcu din Mîndîc

Lui Guţu, Tizu, Cubei,

Magaleas la rând cu ei, –

Domnilor, parte s-aveţi

De sănătate, că-ndrăzneţ

În munca de zi cu zi

Pe toate le-ţi făuri.

Mai sunaţi din clopoţei

Pentru drochieni, măi!

Hăi! Hăi!

Donduşenenii, se zice,

Că mai au praf şi alice.

Ca vecinii lor la fel

Pot să nimerească-n ţel,-

trebuie să ai voinţă

Pân-ajungi la biruinţă…

Avântat spre viitor,

Proaspătul conducător,

Domnul Valentin Cebotari

Are aspiraţii mari

Cot la cot cu Valentin Banari,

Svetlana Rotaru – temerari

Uniţi şi cutezători.

Le dau sfat, că nu mi-i frică,

Doar greşeli să nu comită,

Căci ele duc ca atare

Până la discreditare.

Vă doresc într-adevăr

Să nu vă meargă în răspăr,

Orice lucru început

Să spuneţi că v-a plăcut.

Mânaţi, măi! Hăi! Hăi!

Pleata neagră şi-o destramă

Noaptea şi-ndată-mi dau seama,

Timp puţin, nu am răgaz,

Răguşit e al meu glas

Şi un băiat s-a retras

Din ceată – patru-am rămas:

A păţit-o cam urât,

I s-a făcut o gâlcă-n gât!

Ce mă fac că iaca-i mâine?

În dinţi îmi iau inima,

La plugari prind a-mbrăzda,

Fin’c-au muncit cu ardoare

Făr-a urmări favoare,

Chilipir în buzunare.

O mândrie-s, o mândrie

Cei din Climăuţi, bădie! –

Dinastia Chiriac

Pare-un viguros copac

An de an tot roditor,

Cu ramurile-n viitor,

Se bucură de căutare

În Moldova, peste hotare

Şi-a sătencelor covoare –

Măiestria lor e mare!

De unde atâta energie

La o femeie să fie?

Doamna Mazureac

La Cernoleuca e pe plac

Oamenilor, care-au văzut

În ea – primarul priceput.

Nu răzbate chiar nici gerul

La baştina lui Igor Vieru:

În sat la orice colţişor

Coloritu-i de folclor,

Amintind, cum nu o dai,

Şi de Bătrânu Mihai…

Cercei, clopoţei

Pentru cernoleuceni, măi!

Hăi! Hăi!

Spre Horodiştea lui Druţă

Ne-a mers: trecea o căruţă!

Am urcat, voioşi, îndată,

Plecând la Boris Burcatîi

Nobil şi de omenie, –

Se cunoaşte dintr-o mie!

Lisnic, Rîlschii şi Dabija

Trăiesc întruna cu grija

Ca sătenii să nu ştie

De necaz şi sărăcie.

Pentru aceasta, măi frate,

Mult noroc şi sănătate

Merită fiecare-n parte,

De rând cu a mea urare –

Stima să vă fie mare!

Mai sunaţi din zurgălăi

Să se-audă-n Ţaul, măi,

La centrul de agronomie,

Unde cartea-i avuţie,

Parcă-ar fi o academie!

Hăi! Hăi!

Ne-am trezit în plină seară,

Când cetatea legendară,

Ornată cu becuri multe

Şi mai mari, şi mai mărunte

Ne chema tot mai devale

Cu frumuseţile sale.

Bun găsit, Soroca mea,

Oraş cu 40 de A!

Doamne, cu-a lui feerie

Pe oricine îl îmbie…

De când n-am trecut prin tine,

Mai că nu cunosc pe nimeni.

Ei, dar dacă am venit,

Purcedem la plugărit.

Lasă lumea să se uite

La noi şi atent s-asculte

Pluguşorul cel adus

Nu din conspect, ci compus

Zi de zi, nu pe ascuns.

Eu, chiar dacă şi-s cuminte,

Când îmi iese înainte,

Domnul Veaceslav Rusnac,

preşedinte,

Dăruindu-mi dulciuri, bani,

Cum să nu-i spun: –

La mulţi ani!

Nu-i secret şi cei trei vici

Vor să vadă clopot, bici…

Cvartetul laborios

Viabil fie, de folos

Pentru sorocenii, care

n-au în lume asemănare!

Strângeţi roata,

măi flăcăi,

Şi sunaţi din clopoţei

Pentru-ntreg raionul,

măi!

Hăi! Hăi!

Nu spun vrute şi nevrute,

Dar aveţi plugari,

de frunte,

Care ştiu cum se câştigă

Pâinea albă sau smolită.

Muncind zilnic pe ogoare,

Înfrăţiţi cu mândrul soare,

Ei nu uită să-mpărţească

Din bunătatea omenească,

De-aceea lanul curat,

Darnic, i-a îmbelşugat,

Mulţumiţi cotaşi-s iar:

Au cu ce pleca la moară,

Soţiile-s bucuroase

C-or avea făină-n casă.

Victor Guţu, Petrovici Oxana,

Pavel Cebotari, Morari Liliana,

Mihai Crestian,

Eremiţa, Bacalîm,

Cu care azi ne mândrim.

Şi Vladimir Ivanov,

Vasile Sochircă, Serghei Bric,

Toţi cu braţul de voinic.

Numărul lor creşte, creşte

Şi ca bobul se-ndeseşte…

La mulţi ani, dragi soroceni!

Roade mai mari decât ieri

S-aveţi şi, cutezător,

Să priviţi în viitor!

Cercei, zurgălăi,

Ian mai ziceţi,

măi flăcăi!

Hăi! Hăi!

Cum să nu ari, să nu sameni,

Când la Soroca

nasc oameni?

De pietrarii din Cosăuţi

Poţi si-n Putna să auzi.

Mai ceva ca dânşii nu-s,

Că au har de la Cel de Sus.

Bucătaru, Guţu, Boboc, Popa

Cunoscuţi şi-n Europa

Boldescu, Bulat, Rudei

Personalităţi, badei.

Geac pentru-ntregul popor

E ochiul inimilor lor.

Până la lacrimi profunde

Asemenea Nistrului cu unde,

Care glasul nu-şi ascunde…

Pentru dânşii măi băieţi,

Să strigăm mai îndrăzneţ

Tinerescul nostru hăi,

Să răsune oraşul, măi!

Hăi! Hăi!

Bărbaţii, deşi-s bărbaţi,

Nu se văd previlegiaţi.

Femeile păşesc şi ele

Dârz prin greutăţi spre stele

Vreţi exemple şi concrete?

Blonde, şatene, brunete,

Doamnele nu-s mai prejos

Insistentul e sexul frumos!

Andriuţa, Babără, Burlacu

Gorbieşvschi, Vacari, Bejenari,

Vicol, Avorniciţa, Rîjac,

Petrovici, Lisnic, Cepurneac,

Cobîlaş, Bric şi Marciuc,

Moraru, Zgardan şi Pavliuc

Corobcean, Vacari, Muntean,

Cărora în Noul An

Le dorim să fie toate

Ingenioase-n activitate.

Cercei, clopoţei,

Sărut mâna la femei

Şi le urez mult noroc

Cu bărbaţii la un loc.

Mânaţi, măi!

Hăi! Hăi!

Hăulind, mulţumit în fine

Că s-a terminat cu bine,

Cu desaga încărcată,

Grozav, bat-o s-o bată!

Pornesc spre-un nod

de cale ferată,

Ocniţa de la nord, care 

Aşteaptă şi ea o urare.

Domnul Plopa, preşedinte

Ne-a primit chiar cu plăcinte

Cântărind ce-o fi înainte,

Întrucât cheia succesului

E-n mâinile dumnealui.

Iar Zalevscaia Galina

Cu privirea ei senină

Şi competenţa ce-o are

Dată parcă din născare

M-a făcut a înţelege

Pentru ei că omu-i lege.

Fie aşa, chiar de n-a spus.

Ocniţeni, capul mai sus!

Aveţi şi voi pe la sate

Multe cadre calificate –

Pavliuc de la Bărlădeni,

Popov din satul Dîngeni,

De la Gîrbova Tomai,

Făuritori de un nou trai,

Cibuc din Hădărăuţi,

Condraţchii de la Corestăuţi.

Strâns legaţi de-această glie

Prin jurământ, nu pe hârtie.

Parimi-se-i târzior.

Grămăjoară-n cuibul lor,

Toţi strânşi la televizor,

Aşteptând felicitare

De la şeful statului, care

Are ce ne spune, are!

Conteniţi din pas băieţi,

Puteri, cred, că mai aveţi

Dar păstraţi-vă avanul

Că ne-a trebui la anul,

Dar acum, nu zăboviţi

Daţi vârtos din bici

Şi sunaţi din zurgălăi,

Să se-audă peste văi

Al nostru Hăi, Hăi!

Poate că v-aţi supărat,

Pe mulţi că nu i-am urat.

Doresc o viaţă frumoasă,

Pace şi belşug în casă

La medici şi pompieri,

Vânzători şi ingineri,

Educatoare şi mineri,

Vameşi şi feroviari,

Profesori şi militari

Constructori şi poliţişti,

Agronomi şi jurnalişti,

Drumari, şoferi şi artişti,

Electricieni şi pădurari,

Poştaşi, brutari şi albinari,

Lucrători din cultură,

Business şi procuratură.

Să trăiţi în armonie

Neştiind ce-i duşmănia.

Ia! Trag brazdă şi la voi,

Sper să nu aveţi nevoi.

Mare este Dumnezeu!

Să vă dea ce-aş vrea şi eu –

Anul Şobolanului ce vine

Să ne-aducă numai bine.

La ureche stânjenei,

La picioare zurgălăi,

Opriţi plugul, măi flăcăi!

Aho! Aho!

La anul şi la mulţi ani!

Vă urează Valentin Baraliuc

PUBLICITATE