Povestea unei cutii magice sau nea Ionu’ cu acordeonu’

0
567

Pentru foarte mulți iubitori ai muzicii, sunetul acordeonului este asociat automat cu farmecul Parisului de la începutul secolului trecut, cu cel al petrecerilor câmpenești. De altfel, acest fel de muzică, interpretată la acordeon, a cucerit foarte repede întreaga lume. Si la noi este extrem de îndrăgită, fie că e vorba de cea tradiţională sau de alte genuri, toate putând fi interpretate, astăzi, la acordeon.

Are o afecţiune aparte pentru acest instrument muzical şi Ion Caţăr din satul Ţarigrad, Drochia. D-lui lucrează conducător muzical la grădiniţa “Albinuţa”, dar pe parcursul anilor a activat şi director al casei de cultură din localitate, conducător artistic al unui ansamblu. L-am invitat la un dialog şi iată ce am aflat.
– Am venit la grădiniţă în postura de conducător musical cu cinci ani în urmă. Am preluat munca de la Ala Postovan care este acum directoarea grădiniţei.

– Şi cum e de lucrat cu copiii?
– Mă descurc şi îmi place mult să modelez din copii admiratori ai muzicii, dar şi să descopăr noi talente. Suntem vreo 7-8 bărbaţi-lucrători muzicali în raion.

– Aţi mai activat şi în alte părţi?
– Patruzeci şi şase de ani am fost director al casei de cultură din sat, am predat muzica şi în şcoală. Am lucrat în mai multe localităţi, şi în Sauca, şi în Dubăsari, şi în Ocniţa…

– Membrii familiei DVS, la fel, adoră muzica?
– Soţia, Valentina, a absolvit Colegiul de Arte din Soroca, de fapt, am fost colegi, feciorul, Viorel, – colegiul “Ştefan Neaga”, nora, Rodica, – universitatea pedagogică din Bălţi, secţiunea muzicală. Nepoatele studiază muzica la liceul “Ciprian Porumbrescu din Chişinău, Ionela – pianul, Paula – vioara. Fiica , Victoria, la moment se află în Italia, Veneţia.

– Cu ce vă mai puteţi lăuda în acest sens?
– Cu cinci ani în urmă, în rezultatul participării la Festivalul zonal al ansamblurilor de familie, ne-am ales cu locul unu la etapa zonală, care a avut loc în Soroca, şi, la fel, locul unu la nivel de republică. Acordeonul e un instrument ce a bucurat multe inimi şi a animat multe spirite şi petreceri de-a lungul timpului. Am mers prin viaţă cu acordeonul în mână. Eu am 65 de ani, dintre ei, 58 cânt la acordeon.

– Am auzit că femeile cântă mai bine la acordeon…
– Acordeonul este chezăşia bărbaţilor. Nu neg faptul că femeile cunosc mai multe din punctul de vedere al tehnicii, dar în ceea ce priveşte măiestria, niciuna nu-l va întrece pe un bărbat. E indiscutabil!

– Aţi participat la activităţi?
– La toate manifestările culturale din raion, raioanele vecine, dar şi Chişinău. Şase ani am fost conducător al orchestrei “Crăişorii” de pe lângă Casa de Cultură Drochia. Am cutreierat cu acest ansamblu tot nordul republicii. Avem în arsenal un teanc de diplome. Mai jos de locurile unu, doi şi trei nu ne plasam nicicând.

– Vă amintiţi vreo istorioară mai interesantă?
– Da. Am participat, alături de 12 orchestre, la un festival de muzică folclorică în Sauca, raionul Ocniţa. Erau 9 categorii de premii, dintre care 6 le-am câştigat noi, ansamblul “Crăişorii”. Premiul Mare tot noi l-am luat. Moderatorul chiar a glumit, zicându-mi nici să nu cobor de pe scenă…

– Aveţi colegi mai vestiţi, măiestria căror Vă încântă?
– Am fost colegi cu Nicolae Botgros, Boris Rudenco, Lidia Bejenaru. Ultima data ne-am văzut cu Botgros în ziua de şapte mai.

– Ce înseamnă pentru DVS acest instrument?
– Pentru mine acordeonul este mai mult decât un instrument, are multe posibilități și îmi oferă niște valențe extraordinare. Acordeonul nu este doar un instrument melodic, precum naiul sau vioara, el este o cutie magică care îmi aduce bucurii.

Elena Ţîrdea Spinei

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code