Un omagiu adus pedagogului iscusit

0
100

O spun pe şleau, cei prezenţi sâmbăta trecută în sala amenajată în stil modern şi cu mult gust a Căminului de Cultură din satul Hădărăuţi, raionul Ocniţa n-au rămas dezamăgiţi deloc. Crizantemele multicolore aminteau parcă de acea scurgere nestăvilită a unei zile scurte de toamnă, când sătenii, cuprinşi aproape totalmente de grijile câmpului s-au adunat totuşi pentru a-l omagia pe profesorul de instrumente aerofone, domnul Anatolie Plăcintă. La drept vorbind, acţiunea în cauză n-a fost altceva decât un popas cu note muzicale, însoţit de nenumărate cântece ce au răsunat în acea seară.

Prilejuit de cele patru decenii de activitate prodigioasă la Şcoala de Arte „Teodor Negară” din oraşul Ocniţa, evenimentul dat s-a desfăşurat într-o atmosferă degajată, durând mai bine de trei ore.
Iubitorii de frumos au avut ocazia să se convingă de faptul că muzica pentru pedagogul înzestrat este viaţa, iar viaţa sa înseamnă nu altceva decât muzică. Pe fundalul melodiei lui Viorel Mahu „Mai scriu un cântec şi mă-ntorc acasă” a avut loc rularea unui filmuleţ captivant, ce a întrunit cele mai semnificative perioade ale muncii de zi cu zi a dlui Anatolie Plăcintă. Spectatorii au rămas cu gândul că numai atunci lucrul este dulce şi aduce foloase, când corespunde vocaţiei, care se face observată şi la neobositul profesor.
Despre munca ce trezeşte în sufletul omenesc puteri creatoare, dându-le aripi de zbor şi afirmare, a cântat Sergiu Manoil, membru al ansamblului etnofolcloric „Spicuşor”. Cu aplauze călduroase a fost răsplătită şi doamna Viorica Pîrlea, şefă a bibliotecii publice din sat, care a recitat poezia „Leagă-mă de tine, viaţă!” A fost un gest frumos, dat fiind că mesajul i-a amintit parcă sărbătoritului de baştina sa, localitatea Slobozia Mare din raionul Cahul.
Vorbitorii, în marea lor majoritate, n-au pus pe cântar succesele meritorii obţinute de-a lungul anilor de domnul Plăcintă, nici n-au încercat măcar să analizeze sumar premizele dătătoare de viaţă ale acestora. Au făcut-o la rândul lor discipolii săi de altă dată Iurie Cleofas, trombonist şi Boris Dumitraş, trompetist, ambii membri ai tarafului „Rapsozii Nordului” de pe lângă Consiliul raional Ocniţa, care şi-au exprmat recunoştinţa sinceră faţă de dascălul iubit, omul adevăratei educaţii muzicale.
Luminând calea mai multor elevi ai săi, îndrumându-le din plin toate cunoştinţele în domeniul muzicii şi instrumentelor aerofone, profesorul rămâne a fi modest din fire, punctul şi exigent la tot ce înfăptuieşte.
Cu mult har a interpretat cântecul „Roata vieţii” pădurarul Ion Rusnac, care a urmărit şi primii paşi ai lui Anatolie Plăcintă, proaspăt absolvent al Colegiului de Arte „Nicolae Botgros” din Soroca (promoţia anului 1975), în activitatea sa ca director la Căminul de Cultură din Hădărăuţi. Pe potriva dumnealui a evoluat şi grupul vocal de femei. În execuţia lor au răsunat melodiile „Frunzuliţă ca cicoarea” şi „Dragu-mi-i în sat la joc”. O piesă muzicală i-a dăruit omagiatului şi tânărul solist Stelian Cebuc, iar grupul de bărbaţi ai ansamblului „Spicuşor” au ieşit în scenă cu „Romanţa măicuţei” şi atât de cunoscutele cântece populare „Zărzărel”, „Trandafir de la Moldova”, „Găina” şi „Fa Marie cu bariz”.
De toate au urmărit în acea seară iubitorii de frumos – şi apariţia surpriză a celor două surori, Elena şi Maria, sosite la sărbătoare din satele Manta şi Căşliţa Prut, raionul Cahul, a feciorilor Corneliu şi Alexandru de la Chişinău şi felicitările prin telefon transmise dlui Plăcintă de colegii de studii de cândva, Victor Babici, Nina Mahu, Tofan şi Alexandru Lozan, şi prezenţa la festivitate a lui Valeriu Vlad, locuitor al satului Lipnic, care l-a ademenit pe flăcăul din sudul republicii să se încadreze în muncă anume la Hădărăuţi. N-a rămas la o parte nici actuala administraţie a Colegiului de Arte din oraşul nistrean. Domnul director Emil Guţu i-a înmânat iscusitului pedagog o diplomă de excelenţă şi un buchet mare de trandafiri roşii, ce semnifică ataşamentul deplin şi stima meritată din partea întregului colectiv didactic de la instituţia soroceană faţă de profesorul omagiat. Or, după cum a menţionat Emil Guţu. Şcoala lui Anatolie Plăcintă e o adevărată pepinieră de tinere talente, care an de an completează rândurile studenţilor valoroşi de la Colegiul ce-l diriguieşte.
Aducându-şi aminte de anii copilăriei sărbătoritului, sora mai mare Elena Neagu, care de-o viaţă a lucrat bibliotecară, i-a dedicat şi o poezie. Credem că va fi şi pe placul cititorilor „Ziarului Nostru”

Şapte ani de-acasă
Nu-ţi trebuie şcoală aleasă
De ai şapte ani de-acasă!
Cred că o să-mi daţi dreptate:
Cu ei baţi o facultate!
Baza-i ce-ai văzut în casă
Şi ce se vorbea la masă,
Ce-ţi spuneau ai tăi părinţi
De bun-simţ şi despre sfinţi.
Dacă ai băgat în minte
Cele câteva cuvinte,
Vei ajunge-n viaţă bine,
Toţi vor fi mândri de tine!
Dacă nu, totu-i pierdut…
Multă lume-am cunoscut, –
Omul care este OM
Se cunoaşte ca şi-un pom.
Poţi să ai bani şi avere
Şi în mâini orice putere…
Dacă n-ai simţ şi ruşine,
Va fi vai şi-amar de tine!

Muzică, flori, cuvinte calde, poezie. Ce mai de preţ poate aştepta un omagiat, precum este domnul Anatolie Plăcintă, căruia îi dorim şi în continuare un urcuş demn în lumea sunetelor.

Valentin Baraliuc

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code