Feciorașul meu iubit din casă m-a fugărit

0
167

Klim, un bărbat în toată firea, a venit la redacție cu moralul la pământ: „Sunt distrus. Nu pot să-mi vin în fire. Am devenit om al străzii! Fiul m-a dat afară din propria casă! Am venit să vă spun povestea ca să fie de învățătură pentru alții, să nu pățească ce am pățit eu.”
Klim a fost flăcău chipeș la vremea lui. Când i-a venit timpul de însurătoare, a cunoscut-o pe Ludmila, o fată de gospodari, harnică și pricepută la gospodărie. Lucrau la o fabrică de confecții amândoi. Au făcut nuntă frumoasă cu nuntași mulți și muzică bună și s-au pus pe gospodărit. Trăiau în pace și înțelegere. Rând pe rând au venit pe lume copiii: o fetiță, apoi un băiat, apoi doi băieți gemeni. Totul părea firesc și frumos și nimeni nu bănuia că într-o zi această familie se va destrăma.

O altă femeie i-a sucit mințile

Dar declinul a venit după 9 ani de căsnicie, când gemenii erau mici. Klim, tată a patru copii, a început să-i facă avansuri Valentinei, o colegă de muncă, care la cei 27 de ani ai săi era cunoscută ca fată de moravuri ușoare. Vestea a ajuns la urechile Ludmilei. Ea niciodată nu s-a gândit că soțiorului ei ar putea să i se scurgă ochii după Valentina, că Valentina ar putea deveni un motiv de ceartă între ei doi. Scandalul în casă a început când cei doi doar își făceau ochi dulci. De la o zi la alta ura împotriva soțului creștea. Klim povestește: „Simțeam o atracție față de Valentina, dar nu-mi permiteam să ajung prea departe. Acasă, însă, începuse iadul, scandal după scandal. Nevasta îmi reproșa că împart patul cu ea, nu mă credea că între noi nu fusese nimic mai mult, decât niște vorbe dulci. După mai multă cicăleală, i-am zis într-o zi: «Dacă tu nu mă crezi, să știi că chiar o să mă duc la ea!» Și m-am dus. Țin minte și azi. Povestea a început într-o sâmbătă pe la orele 16.00. Femeia mi s-a dăruit toată. Mi-a plăcut. Fericit m-am dus acasă și i-am zis soției «Acuma poți să-mi zici că mă culc cu ea, n-o să mă supăr. Să ții minte data de azi și ora! Iată azi, la ora 4 după masă, m-am iubit cu Valentina. Tu nu-mi faci de mâncare, nu-mi speli hainele, nu mă primești în pat. De azi înainte ai tot dreptul să spui că mă iubesc cu ea.» Așa a început a doua mea poveste de dragoste.”
De la o relație la alta dragostea lui Klim pentru Valentina creștea. Omul și-a pus toată încrederea în ea. La câteva luni de dragoste nebună, iubita a rămas însărcinată. Nu știa ce să facă. Într-un moment era gata să întrerupă sarcina. Klim a oprit-o cu cuvintele: „Lasă copilul să se nască. Unde mănâncă patru, va mânca și al cincilea”. Și copilul s-a născut. Considerându-l o victorie a dragostei lor, i-au dat numele Gheorghe. Din acel moment Klim a ales să fie alături de Valentina și să meargă până la capăt împreună. Peste încă un an li s-a născut și o fetiță, pe care au numit-o Georgiana. De partea cealaltă, Ludmila nu avea ochi să-l vadă pe tatăl copiilor săi, dar nici nu se grăbea să accepte divorțul. Abia după cinci ani au desfăcut prin lege căsătoria. Fericiți, Valentina și Klim conviețuiau împreună. Considerând că dragostea e mai presus de ștampila din pașaport, au decis să nu-și înregistreze căsătoria. Femeia iubită îl trata cu o revărsare de grijă și tandrețe. Cu aceiași căldură îi răspundea și el la sentimente. Erau doi orbi fericiți. Au plâns și au râs împreună de atâtea ori! Klim vedea în Valentina steaua care îi lumina viața. Au pornit împreună să-și construiască casă în anul când li s-a născut fiul, anul 1990. În câțiva ani au ridicat o casă mare cu două nivele și subsol și au amenajat nivelul întâi. „Am tras apă, gaz, am făcut WC, să ne fie toate la îndemână la bătrânețe. Dar casa cere cheltuială. După 15 ani de viață în comun m-am dus la Moscova, unde am lucrat 16 ani, ultimii 7 ani am muncit împreună cu Valentina, întreținând studiile lui Gheorghe și ale Georgianei și cheltuielile la lucrările din casă. Pe copiii din prima căsătorie nu-i ajutam cu nimic. O singură data le-am cumpărat gemenilor papuci de iarnă de calitate, iar Ludmila când a aflat cât costă, i-a dus înapoi la magazin și a luat banii. De la copii am aflat mai târziu că nu avea atunci un ban de pâine în casă. Cu toate astea, ea niciodată nu a îndrăznit să ceară de la mine vreun ban.”,a mărturisit bărbatul.

Nebănuite, căile amorului

Apăsată de griji și nevoi, acum doi ani Ludmila a plecat la Domnul. A plecat, văzându-și copiii realizați – fiica stabilită în Japonia, gemenii la București, iar fiul mai mare dat la casa lui în localitate. Și ceilalți doi copii ai lui Klim au pornit în viața de familie. Gheorghina după absolvirea facultății a plecat în Portugalia, unde și-a găsit jumătatea și s-a stabilit cu traiul acolo. Gheorghe, după absolvirea unui Colegiu a făcut armata în trupele de grăniceri și a rămas să lucreze la poliția de frontieră. Între timp s-a căsătorit, bucurându-i pe părinți cu un nepoțel. Toate bune și frumoase până în luna martie, anul curent. Klim, după o pauză de dute-vino, a plecat la Moscova pe 12 martie. Peste câteva zile trebuia să-l urmeze și Valentina. Dar pe 20 martie, la 5.00 dimineața parcă l-a trezit cineva din somn. A sărit ca ars din pat și s-a întrebat: „Ce să fie? Oare nu s-a întâmplat ceva acasă?” A telefonat imediat soției, fiului, nurorii-tăcere. Îngrijorat și-a telefonat fiul din prima căsătorie și l-a rugat să se ducă să vadă ce s-a întâmplat. Acesta a alergat într-un suflet, a bătut la geam, în prag a ieșit calm Gheorghe. Fratele l-a rugat să ia legătura cu tatăl. Și Gheorghe a telefonat și i-a transmis tatălui știrea bombă, precum că maică-sa a fost condusă dis-de-dimineață la gară, căci a plecat nu la Moscova, ci în Europa. Mai întâi i-a spus că a plecat în Germania, apoi i-a spus adevărul. A zis așa: „a plecat în Italia pentru un câștig mai bun, căci cu banii câștigați la Moscova nu poți acoperi cheltuielile”. Mirat, nedumerit, revoltat Klim i-a zis fiului: „De ce ați făcut-o fără știrea mea și cum ai putut, măi băiete, s-o trimiți în Italia, când știi că maică-ta e bolnavă?! Mă duc eu la turci, îmi vând un rinichi și-ți aduc bani pentru finisarea lucrărilor la nivelul II.” Au urmat multe reproșuri și învinuiri. În aceiași zi Klim s-a întors acasă să lămurească lucrurile. Acasă avea să mai afle o noutate – tot fără știrea lui, Valentina a trecut casa pe numele fiului. Când soțul a contactat-o la telefon, nu a știut cum să-i explice de ce i-a scuipat în suflet într-un asemenea hal. Iar nu peste multă vreme, pe data de 7 mai, nora după ce închinase o doză bună de alcool, a început să facă isterie: rupea perdelele, strica vesela, a trântit în pământ notebook-ul lui Klim, urlând: „Voi nu aveți niciun metru în casa asta și nici în jurul casei! Casa e a lui Gheorghe! De azi încolo nu aveți ce căuta aici!” Klim calm: „Mădălina, liniștește-te! Va veni mămica din Italia și ne vom lămuri” Nora: „O să vină când o s-o chem eu, dar dacă n-o s-o chem, acolo o să-i putrezească oasele!” Așteptând milă de la fiul iubit, acesta tăcea, iar a doua zi l-a alungat din casa la care a muncit timp de 30 de ani. Klim a încercat să-l ia cu binișorul, să-i explice, că oricum casa a lui urma să rămână, că tatăl nu are nevoie decât de un colțișor cu intrare separată, dar fiul i-a răspuns răspicat: „ Casa e a mea! Tu nu mai ai nici un drept aici. Dacă nu pleci de bună voie, chem poliția!” Și bietul om s-a văzut nevoit să plece în stradă. Rămas pe drumuri, l-a adăpostit un timp fiul mai mare din prima căsătorie în speranța că lui Gheorghe îi vor veni mințile la loc, dar Gheorghe o ține pe-a lui. Și omul s-a rugat de fiica din prima căsătorie, stabilită în Japonia, căreia i-a revenit apartamentul în care a locuit și el 9 ani, să-i permită să stea temporar acolo. Fiica i-a permis. La final Klim abia stăpânindu-și lacrimile, a zis: „Am făcut o prostie că nu mi-am ajutat copiii din prima căsătorie. S-au împrăștiat sărmanii prin lume că nu aveau ce mânca și îmbrăca. Acum sunt aranjați, dar au făcut-o prin munca lor, nu ca parazitul de Gheorghe, căruia i-am dat și fiert și copt (se plimbă cu a patra mașină) și acuma m-a dat afară din propria casă. Dar de ce și Valentina, pe care am strâns-o de pe drumuri și am făcut-o gospodină, mi-a întors acum spatele?!
De ce?!”.

Nina Neculce

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code