Atât de aproape și atât de departe de „Orfeul de Aur”

0
388

De la Soroca până în Bulgaria, stațiunea turistică Slancev Breag (Litoral Însorit, Solnecnâi Bereg, Sunny Beatch) să fie la vreo 650 km, sau poate mai mult.  În luna septembrie drumul până la Nisipurile de Aur urcă și coboară printre sate și  orașe, coline cu vii și livezi bine îngrijite și mai puțin îngrijite, șesuri cu holde aurii de porumb, lanuri brune de floarea soarelui, unele recoltate, altele gata de recoltare, cu câmpuri negre, pregătite pentru o nouă recoltă și cu pământ lăsat în paragină atât în RM și România, cât și în Bulgaria. De la Nisipuri, ușoara adiere a depărtărilor te cheamă spre orașul Varna, al treilea mare oraș după Sofia și Plovdiv. Traversezi centrul orașului cu toate frumusețile lui, trecând pe lângă frumosul sediu al Primăriei și impunătoarea Catedrală, apoi ușor-ușor drumul iese din oraș înaintând printre priveliști ademenitoare, ce au în dreapta Munții Balcani, iar în stânga Marea.

Autocarul grăbește în urcuș pe un drum de munte șerpuit, oferind ochiului setos de frumos îmbrățișarea Mării și a îngrămădirilor de case și hoteluri din stațiunile de pe litoral. De sus  de pe Muntele Stara Planina se deschide ca în palmă stațiunea Slancev Breag (Litoralul Însorit).

Iar gândurile mele se întorc în trecut spre prestigiosul Festival Internațional „Orfeul de Aur”, care a găzduit  din 1965 până în 1999 valoroși interpreți de muzică ușoară din țările fostului lagăr socialist și din alte țări de pe glob. Mirajul spectacolelor muzicale se desfășura pe scena Teatrului de Vară din orașul Slancev Breag, care ține de primăria vechiului oraș Nessebar. Se cânta pe viu sub acompanimentul Orchestrei Radio Televiziunii Bulgare. Priveam spre  litoral și în fața ochilor se derula filmul acelor ani, când Televiziunea Centrală din Moscova (ORT) transmitea în direct acest Festival. Îi vedeam aevea, tineri și frumoși, pe interpreții care s-au învrednicit de Marele Premiu, primele trei locuri premiante, sau au participat în recitaluri: Sofia Rotaru cu „Orașul meu”, muzica Eugen Doga, versuri Gheorghe Vodă (premiul I, 1973),  Alla Pugaciova cu „Arlekino”, muzica compozitorului bulgar, Emil Dimitrov, versuri Boris Barkas (Marele Premiu, 1975), Biser Kirov, Roza Rymbaeva, Iosif Cobzon, Lily Ivanova, Helena Vondracicova, Dan Spătaru, Angela Similea, Margareta Pâslaru, Carmen Trandafir, Tamara Gverțiteli, Toto Cutugno, Riky Dandel, Adrian Daminescu, Adamo, Jenifer, Al Bano cu Romina Power, Gilbert Beko… și încă atâtea alte personalități ale culturii muzicale de pe mapamond.

Ardeam de nerăbdare să văd acel Teatru de Vară, care ani la rând a oferit recunoaștere internațională atâtor artiști! Îl vedeam plin de lumini, așa cum îl văzusem la televizor. Dar chiar în ziua în care am ajuns în stațiune aveam să aflu că  Teatrul de Vară, care a găzduit Festivalul Internațional-concurs, nu mai este. Pe locul lui s-au înălțat hoteluri de lux. O doamnă din partea locului mi-a spus că unul din hoteluri se nummește Royal Beach Barcelo. Am trecut pe lângă el, am admirat și am dat frâu liber imaginației. Eram într-o visare. Ochii sufletului savurau frumusețea locului, iar gândurile mă purtau departe în trecut la acest mare și prestigios Festival„ORFEUL DE AUR”…

 Notă. După o pauză de 16 ani, in 2015 Festivalul și-a reluat activitatea tot aici pe Litoralul Însorit, unde se produce o interferență a artelor. Litoralul mai găzduiește:  Festivalul Internațional de Muzică Simfonică,  Festivalul Internațional de Folclor și Festivalul de Modă.

Așa arăta Scena Festivalului

Hotelul  construit pe locul Teatrului de Vară

Acelaș hotel. Vedere de ansamblu

Foto: Nina Neculce

                                                                                 Nina Neculce

P.S Urmăriți o GALERIE FOTO realizată în Sunny Beach, una din cele mai mari stațiuni de pe malul bulgăresc. Este un orășel cu peste 100 de hoteluri, situat în vecinătatea orașului antic Nessebar.înconjurat de culmile Munților Balcani.

PUBLICITATE