Omul cu suflet de cântec

0
39
Iurie Lupu, primar de Hădărăuţi, interpretul de muzică populară Igor Cuciuc şi profesorul Anatolie Plăcintă

Dumnezeu a dat aşa ca steaua acestui brav bărbat să răsară şi să strălucească cu vrednicie şi demnitatea până acum, când rotunjește frumoasa vârstă de 636 de ani. După mine, mai rar om atât de norocos ca dumnealui! Închipuiţi-vă numai! A văzut lumina soarelui la 1 octombrie 1956, tocmai la acea dată devenită de atunci încoace istorică, deoarece la propunerea marelui compozitor rus Cabalevschi ea a fost declarată Ziua Mondială a Muzicii.

Coborâtor din satul Slobozia Mare, aşezare cu vechi tradiţii de prin părţile Cahulului, păstrate cu sfinţenie şi valorificate de localnici şi până acum Anatolie Plăcintă în pragul toamnelor adunate pe neobservate în buchetul vieţii rămâne acelaşi om cu suflet de cântec, pe care l-a îndrăgit încă din copilărie.

La Hădărăuţii Ocniţei a fost ademenit de colegul de studii de la colegiul „Nicolae Botgros” din Soroca Valeriu Vlad. Originar din Lipnic, acesta din urmă îl fascina mereu cu darul său de a depăna ca un moş Trifan Balta, vestit povestitor din satul Bleşteni, raionul Edineţ legenda de aici a luptei lui Ştefan cel Mare cu tătarii. Şi astfel, mai poposind uneori amândoi prin acele  locuri istorice, Tatăl Ceresc a dat ca proaspătul absolvent din sudul Moldovei să fie angajat în postul de conducător artistic la Casa de cultură din Hădărăuţi, unde s-a şi stabilit cu traiul. Se mândreşte cu cei doi feciori, pe care pe timpuri tatăl i-a deprins să îndrăgească trompeta. Apropo, deşi activitatea lor în prezent e legată strâns de justiţie nu uită de instrumentul preferat, continuă să cânte la orice ocazie.

Domnul Anatolie Plăcintă, fiind profesor de instrumente aerofone la Şcoala de Arte „Teodor Negară” din oraşul Ocniţa timp de 42 de ani nu-şi poate imagina nicidecum de a fi omul, căruia nu i-ar plăcea muzica. Iată de ce, înţelegând profund rolul ei în viaţă, prin îndepărtaţii anii 80 ai secolului trecut, tânărul specialist a organizat în Hădărăuţi o fanfară din 16 persoane, în temei şoferii, livădari, constructori şi mecanizatori. Le-a mers vestea hăt departe se lua la întrecere chiar şi cu trupele de muzicanţi mai ceva ca ei de la Romancăuţi şi Văzdăuţi, raionul Sekureni (Ucraina), satele Bîrnova, Corestăuţi, Grinăuţi-Moldova (raionul Ocniţa), cele din Trebisăuţi în frunte cu trompetistul Veaceslav Mîrza şi acordeonistul Valentin Ciobanu din Larga cu vioristul Victor Cioclea şi saxofonistul Iurie Chişcuţă (raionul Briceni).

Timpurile s-au schimbat, mulţi dintre instrumentiştii de altă dată au plecat în lumea celor drepţi, iar formaţiile bine închegate de atunci au rămas doar o frumoasă amintire pentru domnul profesor. Cum n-ar fi, în viaţa culturală a satului şi a raionului în ansamblu Anatolie Plăcintă rămâne o figură de primă calitate. Orice acţiune cu caracter de masă, desfăşurată în localitate, trece neapărat prin filiera concepţiei dumisale dictate în cunoştinţă de cauză. Nemaivorbind de colectivul harnic format din discipolii săi (4 trompetişti, un saxofonist şi un toboşar), care a fost primit cu avaţii pe scenele din Kursk (Rusia), Lvov (Ucraina), Chişinău, satul Palanca, raionul Călăraşi, satul Mihăileni, raionul Râşcani, satul Viişoara, raionul Edineţ.

E mulţumit în suflet profesorul Plăcintă, dar fiind faptul că simte o dragoste nestăvilită pentru minunea minunilor – muzica. Mai face oare să vorbim şi despre fericirea lăuntrică, pe care o dăruieşte zilnic cu prisosinţă, ca un adevărat părinte celor 10 elevi ai săi de astăzi? Cred că da, deoarece experimentatul pedagog îşi dă bine seama, că rolul primordial ce-i revine este să-i facă fericiţi prin cântec, prin muzică pe cât mai mulţi băieţi şi fete din sat. Iar ei îi rămân datori pentru răbdare şi perseverenţă. Boris Dumitraş (trompetă), Iurie Cledaş (trombon), membri ai tarafului „Rapsozii Nordului”  din Ocniţa, Vadim Vacari (trompetă), actualmente profesor la şcoala de muzică din Edineţ, student la  Universitatea „A. Russo” din Bălţi – iată doar câţiva foşti elevi ai dlui Anataolie Plăcintă, care îi poartă respectul şi păşesc cu încredere pe urmele profesorului iubit. La Soroca îşi fac studiile Cătălin Ţurcanu, Adrian Barbacari, Ion Rădiţă şi Igor Ţarălungă, băieţi talentaţi, pentru care profesorii colegiului de arte „Nicolae Botgros”, domnii Mihai Boldescu şi Gheorghe Duminică îi rămân recunoscători pedagogului ocniţean. Pe de altă parte, Anatolie Plăcintă îşi aminteşte cu multă pietate de neuitatul său îndrumător, specialist de valoare la cântatul din trombon, profesorul sorocean Ion Ivanes, căci anume datorită măiestriei lui a izbutit de a prelua acel nerv invizibil al muzicii, care-l urmăreşte întreaga viaţă. La fel e şi amintirea despre un alt pedagog viguros dl Macovschi.

Ajuns la ceas aniversar, profesorul Anatolie Plăcintă continuă să-i uimească pe cei din jur prin modestia inteligenţa şi energia sa. Cât despre rezultatele muncii le pot confirma Diploma Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării purtând semnătura dnei Monica Babuc, zecile de destinaţii obţinute în cadrul numeroaselor concursuri şi festivaluri raionale şi republicane. Nu asta, însă, importă. Domnul Plăcintă n-a râvnit nicicând la titluri şi medalii. Prin muncă asiduă el îşi făureşte zi de zi piedestalul civic şi moral, pe care îl merită pe bună dreptate chiar acum.

La mulţi ani, omule cu suflet de cântec! Bucuraţi-vă de soare, să simţiţi şi permanent armonia  fără precedent a sunetelor vrăjite din natura ce ne înconjoară, transmiţând-o cu mult tact discipolilor, făcându-le viaţa proprie mai plină de forme şi sens.

Valentin Baraliuc, reporter ZN

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code