Ivanovii – crescătorii de pâine

0
446

Vladimir Ivanov a încheiat cu succes al treizecelea seceriş. Trei decenii el rămâne devotat pământului, creşte şi strânge recolta în satul natal Şeptelici. Dar în diferite funcţii. Opt ani la rând cu „Niva SK-5” a muncit direct la adunat pâinea. Chiar a ocupat locul doi între plugarii din raionul Soroca, pentru ce s-a ales cu un premiu de valoare – o motocicletă cu ataş şi un bilet de odihnă în România, chiar la Mamaia. Apoi a urmat urcuşul, devenind brigadierul mecanizatorilor, inginer-şef, conducător de gospodărie şi director-fondator al SRL „Sor-
agrovis”.
Pe aceleaşi trepte merge şi fiul său Valeriu. De specialitate e inginer în construirea drumurilor, însă a ales, totuşi, să muncească la câmp. S-a urcat pe tractor, pe combină, ajungând să devină inginerul şi mecanicul tuturor maşinăriilor din gospodărie. Primăvara seamănă, vara şi toamna strânge roada de rând cu ceilalţi plugari din sat.

– E un specialist universal, – cu mândrie spune tata.
Acum şi Iulian, Ivanov în a treia generaţie, la cei 14 ani ai săi ar putea de unul singur să conducă şi tractorul, şi combina, şi maşina, însă doar vârsta îi pune frână. Toata vacanţa de vară şi-o petrece în preajma mecanismelor agricole.

– Dar cel mai mult îmi place la seceriş, – zice viitorul crescător de pâine.

Familia Ivanov, mai în componenţă deplină, e „legată” de pământ. Alt fiu a lui Vladimir Ivanov, Oleg are grijă de depozitele gospodăriei. Soţia, Silvia, în perioada campaniilor agricole prepară bucate pentru mecanizatori. Şi nora Eugenia, soţia lui Valeriu, e harnică – foc.
La actualul seceriş la „Sor- agrovis” s-a strâns pâine de pe 310 hectare.

– Roada e foarte bună. Din toamnă, când am semănat grâul în sol uscat, nici nu speram la aşa ceva. Rezultatele ne permit să repartizăm pâine mai multă şi cotaşilor, ca toţi să rămână satisfăcuţi de munca lor, – zice directorul.
Viţa de plugar al Ivanovilor nu se rupe. Iulian, cel mai tânăr crescător de pâine din această dinastie zice: „Vreau să fiu ca tata şi ca bunelul. Să cresc şi să adun roadă multă şi bună!”

I-am surprins în obiectiv pe tatăl, fiul şi nepotul într-o clipă de răgaz. Roada e strânsă, câmpul e arat, pământul puţin se odihneşte. Dar grijile crescătorilor de pâine nu au sfârşit.

Boris TODIREL

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code