Evadare sublimă pe tărâmul amintirilor

0
157

Amintiri de neuitat puse cap la cap, povești spuse de oameni mari, veniți dintr-o altă cultură, o cultură vie a satelor noastre, au tot curs ca o apă limpede de izvor în cadrul unei frumoase întâlniri, prilejuite de împlinirea a 50 de ani de la absolvirea Colegiului de Arte „Nicolae Botgros” –prima promoție de instrumentiști de muzică populară. Au fost atunci, în 1969, 32 de băieți îndrăgostiți  de frumos în grupa I „G”. În viață mai sunt 12, iar la întâlnire au venit 9: Ion Marinescu (șeful grupei), Alexandru Chițan, Boris Grigoriev, Ion Sârghi, Gheorghe Șevcișin, Ion Tălămbuță, Leonid Cristinoi, Eduard Condratenco, Victor Podelniuc. Cu toții au evadat sublim pentru o zi pe tărâmul amintirilor. Amintiri despre profesorii Ion  Stănescu (conducătorul grupei) și Traian Petrovici, care le-au insuflat dragostea pentru instrumentele populare și care au pus prima piatră la temelia  unei activități de mai târziu în domeniul culturii. Amintiri despre colegii care ne privesc din veșnicii, despre năzbâtiile din acei ani, despre primul sărut, domnișoarele pe care le-au iubit și care pentru unii din ei le-au devenit soții…

Erau niște copii, când au ales să facă admiterea la Școala de Iluminare Culturală din Soroca, cum se numea pe atunci. Lui Alexandru Chițan de la Sănătăuca îi plăcea saxofonul. Elev fiind, cânta în Orchetra Casei de Cultură din sat. Împreună cu câțiva băieți din orchestră au venit să susțină examenele de admitere. N-au trecut toți concursul. Au fost admiși doar el și colegul său, Vasile Amarfii, fost conducător de orchestră la Nisporeni, care a murit pe scenă. După absolvire Alexandru a rămas să muncească în Soroca.

Eduard Condratenco a avut îndreptare la Râbnița după absolvirea Colegiului, unde a lucrat director la Casa de Cultură. Peste un an  a fost luat în armată, iar după finisarea serviciului militar a schimbat domeniul de activitate. Dar nu uită de colegi. Este prezent la toate întâlnirile de la Soroca, care se organizează din cinci în cinci ani.

Boris Grigoriev a venit la Colegiu, trimis de conducerea colhozului din satul său natal, Doroțcaia, raionul Dubăsari. S-a întors în sat la Casa de Cultură, unde a înființat orchestra de muzică populară și de atunci lucrează acolo. Anul acesta e unul jubiliar pentru el și pentru sat-50 de ani de la  absolvirea Colegiului, 50 de ani împlinește orchestra, 50 de ani are Casa de Cultură.

Ion Tălămbuță a venit de la Corlăteni, Râșcani. După finalizarea studiilor la Colegiu a mers la Conservator. A cântat în orchestrele „Fluieraș” și „Folclor”. Începând cu anul 1984 este profesor la Colegiul „Ștefan Neaga”. Este deținător al titlurilor onorifice „Maestru în Artă” și „Gloria Muncii”.

Ion Sârghi este de la Costești, Ialoveni. Director al Casei de Cultură. Face parte din renumita formație folclorică „Haiducii” (voce și acordeon). Vara trecută „Haiducii” au evoluat pe 1 iulie în  spectacolul dedicat comemorării lui Ștefan cel Mare în Cetatea Soroca.

Ion Marinescu e de baștină din Chipeșca, Șoldănești. A fost repartizat  în câmpul muncii în orașul Bălți, dar din cauză că nu i s-a oferit și spațiu locativ, a revenit la Soroca, unde a muncit la Școala de Arte „Eugeniu Coca” și unde se bucură de viață până în prezent.

Leonid Cristinoi muncește la Școala de Arte pentru copii „Ciprian Porumbescu” din orașul Bălți. A condus orchestra „Barbu Lăutarul”. Are discipoli în mai multe țări europene, inclusiv Franța, unde învățăceii dumnealui au  absolvit Conservatorul „Serghei Rahmaninov” din Paris. Este decorat cu distincția de stat „Om Emerit”.

Maestrul Gheorghe Șevcișin, instrumentist, dirijor, orchestrator, deținător a mai multor titluri onorifice, printre ele fiind și cel de „Artist al Poporului” te cucerește printr-o inteligență copleșitoare. A venit la Soroca din Hăsnășeni, Drochia. Timp de 25 de ani a stat în fruntea Orchestrei Ansamblului Național Academic de Dansuri Populare „Joc”. A colaborat cu aproape toate orchestrele de muzică populară din Republica Moldova, a fondat orchestra „Ginta Latină”, a făcut aranjamente nu numai pentru artiști consacrați de la noi, dar și pentru artiști de dincolo de Prut. După ce s-a pensionat de la „Joc” a trecut să muncească la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga”, sau Centrul de Excelență în Educație Artistică, cum se numește în prezent.

Din amintire în amintire, cu toții au ajuns la concluzia că anii aceea au fost mai frumoși decât aceștea. Cu toții au pornit de la zero, au studiat cu tragere de inimă și au ajuns interpreți de elită, șefi de catedră la Academia de Muzică, profesori la colegii. „Copiii de azi nu mai sunt cum am fost noi. Nu mai au interes pentru studii, le lipsesc cei 7 ani de acasă. Stau mereu cu ochii pe internet. Dar internetul nu poți să-l scoți în scenă, să-l pui să cânte, să compună o poezie, să facă o orchestrație”, au constatat cu regret absolvenții de acum 50 de ani și profesorul lor de istorie, Petru Macovschi, care mai muncește la Colegiul de Arte.

                                                                     Nina Neculce

 

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code