Să creăm un mediu favorabil pentru toţi

0
134

Ziua Mondială a Mediului a fost instituită în 5 iunie 1972 de Adunarea Generală a Organizaţiei Națiunilor Unite prin celebrarea Conferinței „Ecologia Umană” de la Stockholm și reprezintă elementul cel mai important al „Programului pentru Mediu” al Națiunilor Unite. Programul de mediu al ONU încurajează națiunile și popoarele să implementeze dimensiunea de mediu a dezvoltării durabile consecvent și să îmbunătățească calitatea vieții cetățenilor fără a compromite pe cea a generațiilor viitoare.

Începând cu anul 1987, Ziua Mondială a Mediului este găzduită de o țară, unde au loc manifestări oficiale la nivel mondial. Anul acesta evenimentul de mediu de anvergură mondială este găzduit de Republica Populară Chineză. Tema pentru anul 2019 tratează o problemă majoră și cu caracter mondial – „Poluarea aerului”.

Aspecte generale privind protecția aerului atmosferic

Ca element important al mediului aerul atmosferic și calitatea acestuia reprezintă o semnificație deosebită pentru viața și sănătatea oamenilor, pentru existența faunei și florei.
Ținem să menționăm că obiect de reglementare în cadrul legislației de mediu nu este aerul în general, ci aerul atmosferic. Astfel, art.1 al Legii cu privire la protecția aerului atmosferic prevede că drept obiectiv al acestei legi este păstrarea purității și ameliorarea calității aerului atmosferic, prevenirea și reducerea efectelor nocive ale factorilor fizici, chimici, biologici, radioactivi și de altă natură asupra atmosferei cu consecințe nefaste pentru populație și /sau mediul înconjurător.
Calitatea aerului, care în esența sa reprezintă ansamblul de caracteristici calitative și cantitative ale aerului atmosferic ce determină starea acestuia, depinde în mare măsură de activitatea economică a societății, de implementarea proceselor economice noi și, nu în ultimul rând, de politica ecologică, care este promovată de stat în persoana organelor sale specializate în acest domeniu.
Protecția aerului atmosferic este asigurată prin respectarea normelor și cerințelor ecologice rezultate din Legea privind protecția mediului înconjurător nr.1515-XII din 16.06.1993, care declară protecția mediului obligațiune prioritară a întregii societăți la general și din Legea privind protecția aerului atmosferic nr.1422-XIII din 17.12.1997, care are drept obiective păstrarea și ameliorarea calității aerului atmosferic, prevenirea și reducerea efectelor nocive de la factorii fizici, chimici, biologici, radioactivi și de altă natură asupra atmosferei cu consecințe nefaste pentru populație și/sau mediul înconjurător.
Moldova este o țară agrar-industrială, iar poluarea spațiului aerian de la surse fixe și mobile nu este uniformă pentru întreg teritoriul. Gradul de poluare a spațiului aerian urban este mai mare față de cel rural pe motivul existenței în orașe a întreprinderilor industriale majore, obiectivelor termo-energetice și termice și traficului intens al transportului auto. Pentru ele problema calității spațiului aerian este una prioritară.
Sursele fixe principale de poluare a aerului atmosferic în Republica Moldova sunt prezentate de: producerea energiei electrice la termocentrale, de sistemele de încălzire a locuințelor, traficul auto, feroviar, aerian și activitatea industrială. Poluanții cei mai importanți rezultați din aceste procese sunt: oxizii de carbon, sulf, azot; particulele în suspensie; formaldehida; benz(a)pirenul etc.
Cea mai mare sursă de poluare atmosferică rămâne totuși arderea combustibilului. Prin impuritățile prezente în combustibil, prin fum (arderea incompletă) sau prin oxizii de azot și sulf, aerul este poluat în proporții importante. Este cunoscut deja faptul că transportul constituie principala sursă de poluare a aerului atmosferic, emanând în aer cantități mari de hidrocarburi, oxid de carbon, dioxid de azot, dioxid de sulf, funingine, benz(a)piren, precum și plumb. Informația cu privire la cantitatea de emisii a poluanților în atmosferă de la sursele mobile este colectată, prelucrată, sistematizată și publicată anual de către Biroul National de Statistică.

Probleme și propuneri

Poluarea aerului atmosferic își manifestă consecințele sale negative asupra:
a) stratului de ozon – și ca rezultat reduce capacitatea atmosferică de a proteja scoarța terestră de influența radiației ultraviolete;
b) reducerii oxigenului în atmosferă;
c) încălzirii globale a climei, această circumstanță stabilește capacitatea atmosferei de a menține temperatura în anumite limite și asigură stabilitatea regimului climateric global.

Toate acestea demonstrează că personalitatea umană trebuie să conștientizeze fenomenul poluării aerului atmosferic și să întreprindă măsuri concrete pentru ameliorarea acestei situații destul de complicate. Credem că aceste măsuri ar fi bine de înaintat pe câteva direcții:
– Protecția juridică a aerului atmosferic, adică elaborarea și adoptarea unor norme juridice cu privire la protecția aerului atmosferic;
– De ordin tehnico-științific, care ar da posibilitatea de a implementa noi tehnologii ce vor fi capabile de a reduce la minimum poluarea aerului atmosferic;
– De ordin organizatorico-economic, care ar avea menirea de a elabora programe și a aloca investiții privind protecția aerului atmosferic și menținerea unui echilibru ecologic adecvat. Unul dintre cele mai mari surse de oxigen este fondul silvic ce necesită a fi conservat, ba mai mult de cât atât, de a fi extins pe terenurile degradate.

Astfel, calitatea aerului atmosferic în țară poate fi ameliorată dacă se vor lua în vedere următoarele:
• Autoritățile publice centrale și locale, persoanele fizice și juridice trebuie să-și exercite responsabil atribuțiile pe care le au în aplicarea legilor și respectarea acestora;
• Protecția aerului atmosferic este o obligațiune a tuturor actorilor sociali care organizează și desfășoară activități economice, în primul rând, a celor care desfășoară activități economice generatoare de produse și substanțe nocive, inclusiv a celor care utilizează mijloace de transport. Autoritățile publice de ambele niveluri sunt obligate să susțină inițiativele referitoare la diminuarea poluării aerului atmosferic cu substanțe nocive;
• În toate activitățile economice, inclusiv și în transport, să se acorde prioritate problemelor de protecție a mediului, eliminării tehnologiilor cu consecințe negative pentru mediu și sănătatea populației;
• Armonizarea cadrului legislativ și normativ în domeniul evaluării și gestionării calității aerului cu directivele Uniunii Europene și tratatele internaționale la care R. Moldova este parte.
• Asigurarea protecției atmosferei prin fortificarea sistemului de prevenire, control și de supraveghere a calității aerului în zone populate și aglomerări.
• Consolidarea și eficientizarea infrastructurii de gestionare a calității aerului în scopul optimizării evaluării calității aerului la nivel național și local.
• Informarea și conștientizarea publicului privind managementul calității aerului.

Valentina Rusu, Șef Inspecția pentru Protecția Mediului

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code