Lumina din jurul Ilincăi

0
95
Foto simbol

După zile și nopți nedormite, Ilinca s-a cufundat într-un somn adânc. Conștiința ei nu mai era trează, dar din trupul acela plin de vânătăi se trezeau în subconștient amănunte clare din epizodul de groază pe care-l trăise cu treisprezece zile în urmă. Și deodată, în vis i-a apărut izbitor de clară imaginea în care Octavian, fostul ei soț, își îndreptase pistolul spre ea, gata să apese pe trăgaci. S-a trezit ca scuturată de friguri și nu a mai putut adormi până dimineață. Era ora trei și un sfert după miezul nopții…
După coșmarul prin care a trecut a avut nevoie de mai multe luni de consiliere psihologică pentru a scăpa de stres, atacuri de panică, depresie. Intervenția psihologică a ajutat-o să-și recapete echilibrul interior.

N-a știut că ea va fi pentru el a șasea soție

Ilinca s-a căsătorit cu Octavian într-un moment de cumpănă din viața ei. În ziua când l-a cunoscut, tocmai încheiase toate formalitățile de desfacere a unei căsătorii eșuate. Se pronunțase sentința de divorț cu Ruslan, primul ei soț cu care aveau o fetiță împreună. Erau de-o vârstă și s-au căsătorit la 18 ani, ca peste cinci ani să constate că nu sunt compatibili. S-au despărțit pașnic, dar sufletul îi era bântuit de tristețe. Se simțea neajutorată și într-un anume fel vinovată că nu a știut cum să consolideze familia. Atunci își zicea: „O să mă recăsătoresc cu un bărbat mai mare decât mine, care să aibă grijă de mine și să mă protejeze, care să știe să mă asculte și să mă încurajeze atunci când e cazul”. Și iată că tocmai în seara acelei zile de joi avea să-l cunoască pe Octavian. Trebuie să vă spun că Ilinca, pe lângă meseria de bază de educatoare, mai câștigă un ban și în calitate de moderatoare la petreceri. În ziua ceea de joi, în timp ce își făcea misiunea la o zi de naștere, Octavian a pus ochiul pe ea. Era un bărbat frumos, dar nu cu frumusețea a cucerit-o, ci cu felul lui de a așeza vorbele. (Neîntrecut meșter la spus gogoașe credibile) Nu a deranjat-o diferența de vârstă de 20 de ani și nici nu a interesat-o trecutul lui. El atât i-a spus că a fost căsătorit, dar nu a specificat că ea urma să fie a șasea lui soție și că avea nu doi, ci opt copii cu fostele soții. Ilinca credea în minciunile lui și se vedea ocrotită și fericită alături de el până la adânci bătrâneți. După nici o lună de cunoștință s-au căsătorit. Când una din fostele soții i-a văzut împreună prin piață, a tras-o într-o parte și a avertizat-o: „ I-a seama! Să nu te împingă păcatul să te căsătorești cu el! N-o să duceți viață lungă împreună. E un călău!” Dar ea nu a crezut-o. Își imagina că femeia îi spune toate aceste lucruri din gelozie.
N-a luat în seamă nici vorbele unei bătrâne, care într-o zi a strigat în urma ei: „Fată-hăi, te-am văzut cu nemernicul cela de Octavan. Să nu cumva să-l oploșești că o să fie rău de pielea ta!”

O lovea în burtă ca să piardă copilul

Dar, vorba ceea, „gura păcătosului adevăr grăiește”. Prefăcătoria lui Octavian de soț bun și iubitor a luat sfârșit din moment ce a aflat că Ilinca e însărcinată. El nu-și mai dorea un copil. Atunci a prins a-și arăta fața lui adevărată. De la o zi la alta devenea tot mai agresiv. Găsea tot felul de motive pentru a-și justifica bătaia. Și de fiecare dată o lovea fără milă în burtă ca să piardă copilul. Și-a atins scopul. În a patra lună de sarcină s-a produs avortul spontan. Însă bătăile, certurile și scandalurile nu au contenit. Ilinca devenise sclava lui. Iar bunele ei speranțe mureau una câte una. Partenerul ei matur, cu o experiență bogată de viață, nu mai era omul care să-i completeze personalitatea, care să i se dăruiască doar ei și numai ei cu afecțiune și sinceritate. După mai multe certuri și scandaluri, Ilinca l-a rugat frumos să plece din casa ei. Cam cu scârț, cu înjurături a plecat. După două luni, însă, s-a întors, a căzut în genunchi, i-a cerut iertare și a rugat-o să uite tot ce-a fost și să se împace. Credulă femeia l-a primit. Dar n-a trecut nici jumătate de an și bătăile s-au reluat. Tot atunci femeia a aflat că și tatăl lui a fost la fel, a aplicat violența fizică și verbală față de toți ai casei. În sfârșit, Ilinca a deschis ochii, a înțeles că situația e gravă și periculoasă. Și atunci l-a rugat cu binișorul s-o lase în pace și să se întoarcă la una din soții, care avea trei copii. Ți-ai găsit prostul! El nu numai că nu s-a grăbit să plece, dar a devenit și mai violent, a trecut la amenințări: „Dacă mă alungi, am să te omor și pe tine și pe fiică-ta și după aceea am să dau foc la casă!” Biata femeie n-a avut încotro, a anunțat poliția. Oamenii legii au venit, l-au închis și l-au pedepsit cu trei luni de închisoare.

Avea îndreptat pistolul  spre capul ei

Timpul a trecut repede, iar călăul a ieșit la libertate cu gând de răzbunare. Chiar în ziua când a părăsit penitenciarul a venit la Ilinca. Ușa era dechisă. Femeia răsfoia liniștită împreună cu fetița o carte cu povești. Oaspetele nepoftit a intrat, a imobilizat-o și a început s-o tortureze. „Acum o să-ți arăt eu cum să te jelui la poliție!”, țipa și lovea în ea cu pumnii și cu picioarele, apoi o înțepa cu un ac, o trăgea de păr. Micuța Cristina, în vărstă de cinci ani, a început să plângă. Dar a tăcut de îndată ce nebunul a răcnit la ea. După vreo oră de tortură, îndurând dureri pe care nu i le dorește nici puiului cel de șarpe, Ilinca a pierdut cunoștința. Agresorul s-a dus la bucătărie a adus un ulcior cu apă și a început s-o stropească. În acest timp fetița a zbughit-o pe ușă afară, chemând vecinii în ajutor. Peste câteva minute Ilinca și-a revenit, dar când a descis ochii a încremenit de groază. Octavian calm, cu o umbră de zâmbet în colțul gurii avea îndreptat pistolul spre capul ei.
În clipa când era gata să apese pe trăgaci, a intrat vecinul, care i-a dat peste mână și pistolul a căzut pe podea. Octavian, bărbat experimentat, a stat nemișcat câteva secunde, l-a străfulgerat cu privirea pe vecin, apoi pe Ilinca, schițând un zâmbet teribil. După care, brusc s-a aplecat, cu o grabă groaznică a ridicat pistolul, l-a pus la tâmplă și s-a împușcat. Ochise în țintă. N-a avut șansa să supravețuiască. A decedat pe loc…

Fericirea oamenilor dragi e și fericirea ei

După cinci ani de la această groaznică întâmplare Ilinca spune că în plasa unor asemenea bărbați violenți cad acele femei care nu au priceperea de a-i citi și pe dinăuntru, așa cum este și ea:
„Sunt o necunoscătoare de oameni. Nu pot să fac diferența care om îmi vrea binele și care îmi vrea răul. Eu judec după mine și cred că toată lumea din jurul meu e bună. Deaceea am și primit de foarte multe ori palme de la viață. Lecția pe care mi-a dat-o groaznica poveste cu Octavian mi-a mai deschis puțin ochii. Iar concluzia pe care am făcut-o este să nu mă mai căsătoresc niciodată”.
Ilinca e o femeie veselă, generoasă, este o mamă destul de înțelegătoare, o colegă foarte bună. Ca să uite de trecutul trist, a vândut casa în care s-a făcut moarte de om, casă cumpărată cu primul ei soț și s-a mutat la Chișinău. E liniștită și fericită alături de fiica ei, Cristina, care este sufletul și lumina ochilor săi. Și oamenii frumoși din jurul ei o fac fericită, și părinții, ce o iubesc foarte mult. „Fericirea oamenilor dragi înseamnă și fericirea mea. Am întotdeauna un gând de recunoștință pentru Dumnezeu că m-a scos de mai multe ori de la fundul prăpastiei și că mi-a scos în cale foarte mulți oameni frumoși de la care îmi încarc bateriile.Tot ce am făcut până acum am împărțit cu Dumnezeu. E mare lucru să ai permanent în jurul tău o lumină”, și-a încheiat Ilinca povestea.

Nina Neculce

PUBLICITATE