Casa părintească nu se vinde

0
20

Un sfânt cuib al neuitării și unic nu numai la Hădărăuți, dar se prea poate, chiar în întreaga republică. Este vorba de casa regretaților gospodari de frunte, Pavel si Nadejda Proca, transformată în muzeu de către fiul acestora, Nicolae, care a știut și cunoaște un singur drum, cel ce pornește mereu de acasă. Nicolae Proca a fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, ex-președinte al raionului Rezina în perioada anilor 1990 – 1994, ulterior, până la atingerea vârstei de pensionare, profesor de istorie, grad superior, la liceul teoretic ,,Alexandru cel Bun” din acest oraș nistrean. Acum s-a retras la casa părintească. Ne-a întâmpinat cu drag zilele trecute, când am mers să vizităm muzeul, împreună cu învățătoarea Maria Munteanu și cei 13 băieței si fetițe din clasa I-a a gimnaziului din localitate, cu șefa Bibliotecii Publice, Viorica Pârlea și directorul artistic al Căminului Cultural, Aliona Olaru.

Surprinde plăcut ,,Casa Mare a memoriei părintești”, unde și-au aflat loc peste 150 de exponate. Aici fiecare obiect, orice simplă fotografie au istoriile lor. Nu lipsește, desigur, nici arborele genealogic, ce indică gradul de înrudire dintre membrii familiei Proca, constituită din 8 străbunei și bunei, sora mai mare, fratele mijlociu, 7 uncheși, 2 mătușe și 20 de verișori. La loc de cinste se află copia Declarației de Independență a Republicii Moldova, din 27 august 1991, semnată de cei 278 de deputați, inclusiv de domnul Nicolae Proca.

Cuibul sfânt al neuitării este considerat de fostul pedagog drept cea mai mare avuție sufletească a sa. În timpul discuției am observat că nu încetează să se întrebe: aș putea vreodată oare să dau uitării chipul drag, cuvintele duioase si îmbrățișarea caldă a mamei de pe când eu eram copilaș? Sau chipul tatălui, om calm si înțelegător, care a fost mereu lângă mine și m-a mângâiat cu mâna trudită pe frunte?

Un compartiment aparte „Ecoul Casei Părintești” cuprinde nenumărate poze îngălbenite de vreme ale străbuneilor Ioan si Ștefan, străbunicelor Vera și Maria, buneilor Anastasia și Alexandru. Bunelul Alexandru a fost participant în Primul Război Mondial. De la el au rămas câteva exponate de mare preț – un amnar, o baionetă rusească, un brici de bărbierit, o pereche de colceaguri vechi, o chisea de ținut tutunul.


Într-un ungher, dinspre răsărit iți atrage atenția o sofcă dreptunghiulară de stejar. Pe ea sunt așezate uneltele tatălui său: trei gealăie, sfredelul cu mâner de lemn si bărdița. Trezesc interes opincile de iuft purtate cândva de el, două pietre roase de la râșnița, ce hrănea la nevoie familia, cobilița cu doua cârlige la capăt de adus apă de la fântână. Iar alături, parcă stau pe gânduri, fusul si furca pe jumătate cu tort de cânepă – dulce amintire despre mama. Mai departe privirile se opresc la un vechi fier de călcat, mojarul pentru pregătit julfă, felegeanul turcesc, ceainicul smălțuit de altă dată, costumele naționale purtate de părinți în tinerețe, livretul militar datând cu anul 1939, cele 7 medalii de luptă și de muncă, aparținând veteranului de război Pavel Proca. La amenajarea acestei case memoriale domnul Nicolae a muncit aproape doi ani. Ea rămâne întotdeauna cu ușile deschise pentru toți cei interesați de istoria și cultura unei vrednice familii de țărani din satul Hădărăuți, raionul Ocnița. Încercați să-i treceți pragul, n-o să regretați!

Text și foto, Valentin Baraliuc, pedagog

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code