Ion Reviţchi are multă răbdare şi bunăvoinţă în suflet. Mânuieşte cu îndemânare şi acordeonul, şi instrumentele bărbăteşti. Cea mai mare parte a zilei de lucru o petrece printre copii cu acordeonul în braţe, căci lucrează conducător muzical în grădiniţa „Albinuţa” din satul Sofia, Drochia de mai bine de două decenii. Îi vrăjeşte pe copii cu sunete melodioase astfel că cei mici plâng când vine timpul să se despartă de nenea cu acordeonul la finele ocupaţiei…
– Sunt profesor de muzică şi mare mi-a fost dorinţa să lucrez în satul natal, Sofia, dar nu a fost să fie – nu erau locuri. M-am angajat în satul Şuri, peste câţiva ani am revenit la baştină, m-am căsătorit cu săteanca mea, Zinaida. Am crescut şi educat doi copii, dar niciunul nu a mers pe calea mizicii, au îmbrăţişat alte profesii, – mi-a împărtăşit dl Ion.
Soţia lui, Zinaida, munceşte la fel în grădiniţa din Sofia drept educatoare în grupa mică:
– Lucrez aici de douăzeci şi şapte de ani. Trei ani, fiind domnişoară, am muncit în Chişcăreni. Îmi place activitatea mea, îmi sunt dragi copiii. Mai ales că am şi două „ajutoare”, Polina şi Fabiana, care stau adeseori cu mine la masă, – a zâmbit femeea aruncând o privire ştrengară spre „ajutoarele” sale. – Le atrag mai multă atenţie şi le ţin lângă mine, căci altfel le pierd din ochi…
Şi Ion, şi Zinaida trăiesc cu grijile grădiniţei. Se bucură când copiii sunt veseli şi ghiduşi, se întristează când le sunt în lacrimi ochişorii. Fac tot posibilul să-i înveselească, el cu cântecele, ea cu mângâieli şi pupicei, căci ta-a-are dulci mai sunt picii! Mai ales că nu-s străini, ci sofieni, adică de-ai lor…
Acasă discută evenimentele de peste zi din grădiniţă, iar noaptea pare scurtă, căci îi aşteaptă picii.